Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?
Ioan 3.10


Domnul făcea aluzie la mai multe pasaje din Vechiul Testament, care ar fi trebuit să-l facă pe Nicodim să înțeleagă cuvintele Sale. Priviți, de exemplu, la Isaia 44.3. Nu făgăduise Dumnezeu că va turna ape peste pământul însetat și râuri peste pământul uscat? Nu promisese El că va turna Duhul Său peste sămânța lui Iacov? Nu declarase El, încă și mai limpede, în Ezechiel 36.24-26, că, după ce-l va aduce înapoi pe Israel în țară, le va scoate inima de piatră și va pune în ei o inimă de carne; că îi va spăla cu apă curată și va pune Duhul Său peste ei?

Vedem deci și aici „apa” și „Duhul”, despre care Domnul i-a vorbit cu claritate lui Nicodim, care trebuia să fi cunoscut semnificația din Vechiul Testament a acestor două simboluri. Lucrul despre care Domnul vorbea nu era deci un privilegiu nou, ci, dimpotrivă, era readucerea în atenție a unei nevoi universale. Domnul, cu demnitatea și gloria care Îi sunt proprii, nu face altceva decât să prezinte întreaga însemnătate a unui adevăr care se găsește peste tot în Scriptură, conferindu-i greutatea autorității Lui Însuși, a Fiului lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Învățător pe pământ. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” (Ioan 7.46).

Nefăcând altceva decât să Se folosească de o imagine existentă și presupusă a fi cunoscută, Isus dă totuși acestui adevăr o profunzime caracteristică, prin forma sub care îl prezintă lui Nicodim. Nu este prezentat sub forma stropirii cu apă, ori a primirii unei inimi de carne sau a unui duh nou, ci: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duhul” – un adevăr capital, universal valabil și de cea mai mare însemnătate practică!

W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Isus … i-a zis: „Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.
Matei 16.17


Unica temelie neclintită

Tatăl ceresc nu putea să-i descopere lui Simon gloria personală a Fiului Său, fără ca Fiul să-i reveleze ucenicului Său relațiile acestei glorii cu binecuvântarea individuală și colectivă a celor răscumpărați. Astfel, Isus Hristos i-a spus lui Petru ce decurge din caracterul Său de Fiu al Dumnezeului celui viu. Din aceste cuvinte ale Domnului înțelegem următoarele adevăruri: Petru era un ucenic care putea să greșească, dar faptul descoperit de Tatăl ceresc, că Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu, rămâne unica temelie de neclintit a Bisericii. Știm că Biserica n-a luat ființă până ce Domnul nostru n-a înviat din morți și n-a fost glorificat la dreapta lui Dumnezeu. De aceea, aici, Domnul spune că va zidi pe această temelie Biserica, în care ucenicul Petru va fi o piatră vie. Este scris: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât aceea care a fost pusă și care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3.11). „Voi zidi Biserica Mea”, zice Domnul. Și această Biserică sau Adunare a lui Hristos Îi aparține Lui, și ea este țelul interesului și al afecțiunii Sale. Pentru noi, lucrarea este realizată; Adunarea există, și noi putem să-i aparținem.

Scump cititor, răspunzi tu în vreun fel la interesul și sentimentele Domnului Isus pentru Adunarea Sa? Scriptura ne prezintă marele adevăr că Domnul Isus are pe acest pământ o Biserică sau Adunare, care este Proprietatea Sa. Locul tău este acolo. „Apropiați-vă de El, piatra vie …, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4)!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ AJUȚI! (1)

„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare” (Romani 12:8)


Spunem uneori: „Nu e responsabilitatea mea. Nu vreau să mă implic!” Ai spus și tu așa ceva vreodată? Poate ai crezut că ai motive întemeiate, sau că nu era momentul potrivit – dar concluzia este că nu ai ajutat pe cineva care s-a aflat în nevoie. Nu ești singurul! Cercetările confirmă faptul că tendința de a evita implicarea este în creștere, pe plan mondial. Cu toate acestea, „a fi alături” de ceilalți este un mandat biblic; este aplicarea practică a dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele (vezi Matei 22:37-39).

Crizele sunt în general de trei feluri:

1) Crize situaționale. Aici sunt incluse bolile grave, pierderea cuiva drag sau ruperea relațiilor din sânul familiei. Patriarhul Iov le-a experimentat pe toate acestea!

2) Crizele de dezvoltare. Ele se întâmplă în cursul vieții: plecarea de acasă, mersul la facultate, acomodarea într-o relație de căsătorie, calitatea de părinte, pensionarea, sănătatea tot mai șubredă… Avraam și Sara deveniseră experți în traversarea crizelor legate de dezvoltare. Ei și-au părăsit casa și familia, au tânjit ani în șir după copii… apoi, peste toate acestea, Dumnezeu le-a cerut să-și jertfească singurul lor fiu născut la bătrânețe!

3) Crizele de autocunoaștere. Ele apar atunci când descoperi adevăruri deranjante despre tine însuți: ți se spune că, omenește vorbind, maladia ta este incurabilă; sau te consideri un ratat, iar acum ești prea bătrân ca să-ți mai atingi obiectivele vieții; sau te confrunți cu realitatea faptului că ai divorțat, sau ai rămas văduv, sau te simți respins din cauza mediului de proveniență. Oameni precum Ilie și Iona sunt exemple de crize datorate conștiinței de sine. Aceste exemple îți aduc aminte de cineva? Dacă da, grăbește să-l încurajezi… și „ține-te de îmbărbătare!”  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 44:18-34


Scopul lui Iosif era să întoarcă gândurile fraţilor săi cu peste douăzeci de ani în urmă, lângă groapă, când ei erau insensibili la neliniştea sufletului său pe când le cerea îndurare (42.21); mai voia să-i facă să retrăiască durerea bătrânului lor tată pe care îl anunţau cu cruzime de moartea fiului său. Acum Iosif dorea să vadă dacă ei pot înţelege suferinţa de atunci a fratelui lor mai tânăr şi a tatălui lor. Ei bine, el a reuşit în sfârşit să le mişte inimile! Cât de înduioşător este să-l auzim pe Iuda vorbind despre bătrânul lor tată şi despre fratele mai tânăr, fiu căpătat la bătrâneţe!

Ce lecţie este aceasta şi pentru noi! Trebuie să ne punem în locul celorlalţi, să le înţelegem bucuriile şi mai ales amărăciunile. Mai mult, trebuie să pătrundem profunzimea gândurilor dragostei Tatălui pentru Fiul Său şi a durerii Sale când Şi-a văzut Preaiubitul Fiu în mâinile oamenilor răi şi I-a auzit strigătul fără să-I poată răspunde. Şi, în sfârşit, trebuie să încercăm să pătrundem suferinţele Fiului când purta povara păcatelor noastre sub judecata divină şi când, în nemăsurata tulburare a sufletului, a fost părăsit de Dumnezeu pentru noi. Nu suntem noi, în mod trist, adesea insensibili faţă de aceste aspecte pe care Duhul încearcă să le aducă în preocupările noastre?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: