Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar eu nu consider viața mea scumpă pentru mine, numai să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, de a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. Fapte 20.24

Apostolul Pavel era la o răscruce în slujirea sa pentru Domnul. Călătorea spre Ierusalim, iar Dumnezeu îl înștiințase cu claritate că acolo îl așteptau lanțurile și închisoarea. Ce-am fi făcut noi în locul lui? Ar fi fost ușor să alegem un alt drum. Pavel nu căuta prigoana cu tot dinadinsul, iar cartea Fapte descrie câteva ocazii când, la vederea pericolului, el părăsise cetatea în care se afla sau evitase anumite situații.

Pentru Pavel însă, drumul ducea acum la Ierusalim, atras fiind de o putere mai mare decât teama de consecințe. El dorea să-și încheie alergarea și să-și împlinească lucrarea pe care o primise de la Domnul Isus. Aceasta înseamnă că el știa că exista un traseu marcat pentru el. În 1 Corinteni 9.24 vedem cum el descrie acel parcurs care conduce la o cunună care nu se poate veșteji. Un astfel de parcurs implică multă răbdare și efort, însă Pavel dorea să-l încheie – nu doar să ajungă la sfârșitul vieții sale, ci să treacă linia de sosire într-un fel care să-L onoreze pe Dumnezeu. A rătăci de la traseu, a devia de la slujirea pe care Dumnezeu i-o încredințase, însemna să abandoneze cursa și să disprețuiască premiul ei.

Prin urmare, este minunat să citim ceea ce Pavel a scris cam cu zece ani mai târziu. După ce a suferit temnița, o încercare de a fi asasinat, un naufragiu pe mare, o perioadă de detenție în Roma și după ce fusese pentru un timp eliberat, iar apoi din nou întemnițat, acum fiind sigur că-l aștepta moartea de martir, el poate spune: „Mi-am sfârșit alergarea” (2 Timotei 4.7). Unii își pot declara consacrarea în slujba Domnului la un moment dat, iar mai târziu să-și urmeze propria voință. Pavel însă, la fel ca Stăpânul său mai înainte (Ioan 17.4; 19.30), a putut să privească la parcursul său și să-l declare încheiat.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …făcând pace prin sângele crucii Lui.”
Coloseni 1.20

Crucea

Cu ocazia vizitei mele în Australia am putut să observ într-o noapte senină crucea sudului. Această constelație a emisferei sudice se recunoaște deosebit de bine.

Deja în secolul al XV-lea, marinarii se orientau după această cruce pentru a găsi drumul pe mări. Cu toate că este relativ mică, se vede cel mai mult timp al anului. În acea noapte, crucea sudului a luminat așa de strălucitor, încât chiar eu am putut să o recunosc între toate celelalte stele.

Biblia ne relatează și ea despre o cruce – despre crucea Domnului Isus. Ea ne dă orientare pe calea înapoi spre Dumnezeu. Vestea ei este simplă și pe înțeles: Isus Hristos a murit la crucea de la Golgota, pentru ca oamenii pierduți să poată fi mântuiți și să găsească drumul spre inima de Tată a lui Dumnezeu. Așa citim în Cuvântul lui Dumnezeu: „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

De aceea Fiul lui Dumnezeu ne invită: „Eu sunt Ușa.

Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit” (Ioan 10.9).

În afară de aceasta, El ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

Crucea lui Isus Hristos ne arată calea spre Dumnezeu. Am privit prin credință la această cruce?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I UITA PE CEI CARE TE-AU AJUTAT!

„Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele” (Filipeni 4:16)

Charles Swindoll ne spune povestea copacului darnic: „Când băiatul era mic, obișnuia să se legene de crengile copacului, să mănânce mere din el și să doarmă la umbra lui. Dar pe măsură ce creștea, petrecea tot mai puțin timp cu copacul. „Haide să ne jucăm”, spunea copacul, dar tânărul era preocupat doar de bani. „Atunci ia-mi toate merele și vinde-le, i-a zis copacul. Tânărul așa a făcut și copacul a fost fericit. Bărbatul nu s-a reîntors o lungă perioadă de timp, dar copacul a zâmbit când într-o zi a venit la el. „Haide să ne jucăm!” Dar bărbatul, înaintat în vârstă și sătul de toate, a vrut să scape de toate. „Taie-mă! Ia-mi trunchiul, fă din el o barcă și apoi poți merge departe”, i-a zis copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit. Au trecut multe anotimpuri – și copacul a așteptat. În cele din urmă, omul s-a întors, prea bătrân ca să se mai joace, să mai alerge după avuții sau să mai străbată mările. „Mai am aici un ciot destul de trainic. Vino să te așezi și să-ți tragi sufletul”, a spus copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit.”

Swindoll continuă: „M-am uitat îndelung la foc, privind în urmă la viața mea, regăsindu-mă în această poveste a copacului și a băiatului. M-am identificat cu amândoi – și m-a durut. Câți copaci darnici au existat în viața mea? Câți oameni s-au dăruit pe ei înșiși pentru ca eu să pot crește, să-mi pot împlini idealurile și să pot găsi împlinire și mulțumire? Îți mulțumesc, Doamne, pentru fiecare.

În acea noapte m-am rugat, am plâns, am zâmbit, am fost fericit că Domnul m-a ajutat să fiu un om smerit și am fost mulțumitor că am putut reflecta la acest lucru. Pavel și-a adus aminte de cei care l-au ajutat – la fel trebuie să faci și tu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 5.1-14

O întrebare ţine universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” (v. 2).

Altfel spus, cine va exercita judecata?

Numai Unul poate s-o facă: Acela care este fără păcat (comp. cu Ioan 8.7), învingând prin însăşi perfecţiunea Sa pe Satan şi lumea. Hristos este „Leul din seminţia lui Iuda” (v. 5), desemnat deja în Geneza 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan şi a umple cerul de o mulţime de făpturi fericite şi recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Şi sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinţilor în modul cel mai emoţionant.

În acest cer, unde totul vorbeşte despre putere şi despre măreţie, amintirea permanentă a umilinţei scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast. Smerenia Lui, blândeţea Lui, dependenţa Lui, răbdarea Lui,  toate aceste perfecţiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dându-ne pentru veşnicie măsura dragostei Lui.

Atunci, cântării celei noi intonate de sfinţii glorificaţi îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creaţiei.

Vrednic este Mielul

să primească puterea şi bogăţii

şi înţelepciune şi tărie şi onoare

şi glorie şi binecuvântare!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: