Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii cerești, și cei care întorc pe cei mulți spre dreptate, ca stelele, pentru totdeauna și pentru eternitate.
Daniel 12.3

Proverbe 11.30 ne spune că „cel care câștigă suflete este înțelept”. Această înțelepciune este cu mult mai înaltă decât cea a filosofilor, fiindcă este o înțelepciune cu rezultate eterne. A câștiga suflete necesită mai mult decât cunoștință – este nevoie de înțelepciune, pentru a folosi cunoștința în mod corect. Poate fi nevoie de mult timp și de multă răbdare pentru a câștiga chiar și un singur suflet. Este foarte important ca nu numai să-L predicăm pe Hristos, ci să-L și trăim, pentru ca ceilalți să vadă că El înseamnă pentru noi mai mult decât orice altceva.

Dacă trăim astfel, mărturia noastră va străluci puternic înaintea celor din jurul nostru, fiindcă nu gândim la lucrurile de pe pământ, ci la cele de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu (Coloseni 3.1). Dacă umblăm după lucrurile vieții acesteia, trăind ca și cum timpul prezent ne-ar satisface, ceilalți vor vedea limpede că noi nu avem gândurile concentrate asupra lucrurilor cerești și deci nu vor fi atrași la Domnul prin mărturia noastră.

Mamele creștine au minunata oportunitate de a-și câștiga copiii pentru Domnul, dacă în mod constant le arată că gândurile lor nu sunt la lucrurile pământești, ci la cele de sus. Lucrurile pământești își au cu siguranță locul lor, însă doar atunci când Domnului Isus Îi este dat cel dintâi loc putem să ne folosim de ele așa cum trebuie și putem face față în mod corect responsabilităților de familie și slujbelor noastre seculare. Dacă în toate acestea Îl punem pe Domnul pe primul loc, fără să ne rușinăm să mărturisim numele Lui și împlinindu-ne cu credincioșie responsabilitățile, vom putea să-L reprezentăm în așa fel, încât ceilalți vor fi atrași să-și pună încrederea în El. Acesta este felul în care-i putem câștiga, mai degrabă decât forțându-i prin cuvintele noastre.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.”
Luca 11.9

Despre rugăciune

Rugăciunea este o vorbire cu Dumnezeu. Este surprinzător că noi, niște oameni nesemnificativi pe micuța planetă Pământ, putem vorbi cu Dumnezeul cel atotputernic! Rugăciunea este înainte de toate o vorbire a inimii cu Dumnezeu. Așa cum discuțiile pe care le purtăm între noi și interlocutorul nostru nu rămân fără efect, tot așa și discuția cu Dumnezeu. Primul și foarte însemnatul efect este că rugăciunea ne schimbă.

Despre ce se poate vorbi prin rugăciune cu Dumnezeu? Putem să-i spunem totul liber și deschis. El nu ne pune nicio interdicție. Nu există teme pe care să nu le putem aminti înaintea Lui. Atât de bun este Dumnezeu!

Şi cum stau lucrurile cu ascultarea rugăciunilor noastre? Vorbirea noastră cu Dumnezeu constă din rugăminți și dorințe. Noi dorim să primim ceva de la El; dorim ca El să schimbe viața noastră și a altora înspre bine. Aici trebuie să fim pregătiți să primim răspunsuri foarte diferite.

Indiferent ce răspuns dă Dumnezeu, totdeauna răspunsul își are originea în dragostea Lui. Poate este de acord cu ceea ce îi prezentăm noi, se poate chiar să ne dea mai mult „decât cerem sau gândim noi”. Dar poate să fie și ca El să spună un Nu, pentru că ceea ce am cerut de la El ne poate fi spre rău nouă sau altora. Dumnezeu știe ce este bine pentru noi și El ne vrea numai binele. Câteodată ne ascultă rugăciunea într-un mod cu totul diferit decât ne-am imaginat noi. Dar ceva este sigur: Dumnezeu aude și mă înțelege. El nu mă trece cu vederea niciodată!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (1)

„Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2)

Biblia spune: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.” (v. 1-2). Eroii credinței enumerați în Evrei capitolul unsprezece erau departe de a fi perfecți.

Noe L-a crezut pe Dumnezeu, a construit arca și și-a salvat familia, dar când a coborât din arcă, s-a îmbătat.

Avraam a fost cunoscut drept „prietenul lui Dumnezeu” și cu toate acestea, el a mințit pentru a-și salva propria piele și a ajuns să pună în pericol siguranța soției sale. Când Dumnezeu i-a spus Sarei că va da naștere unui copil la vârsta de nouăzeci de ani, ea a râs – și probabil și tu ai fi făcut la fel.

Dar Iosif? El a fost rob și a ajuns să fie al doilea ca rang la cârma Egiptului.

Apoi o avem pe prostituata Rahav; noi nu am lăsa-o să cânte în corul bisericii și cu toate acestea Dumnezeu a inclus-o pe lista titanilor credinței.

Dar Iacov, care și-a înșelat fratele și l-a dezamăgit pe socrul său în domeniul afacerilor pentru a se îmbogăți? Tu ai face afaceri cu el?

Apoi regele David, al cărui comportament afemeiat l-a dus la crimă și la păcat.

Chiar și Ghedeon și Samuel, doi giganți spirituali, au crescut copii care s-au abătut de la cale din punct de vedere spiritual.

Fiecare dintre aceștia a fost la fel de uman precum suntem și noi. Au șovăit, au orbecăit și au avut momentele lor de eșec. Singura justificare a faimei lor este că au crezut în Dumnezeu, iar El le-a onorat credința – și El va face la fel pentru tine de fiecare dată când îți pui încrederea în El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 6.1-17

Dacă uneori suntem uimiţi de severitatea judecăţilor lui Dumnezeu, aceasta este pentru că nu ştim să ne suim prin credinţă în cer. Aşteptând să glorificăm sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu (cap. 4.8), contemplând în Mielul înjunghiat dragostea divină şi, în acelaşi timp, dispreţul omului răzvrătit faţă de această dragoste, putem înţelege cât de dreaptă, de meritată şi de necesară este judecata. Şi putem verifica astfel că nimic nu este făcut la întâmplare. Dumnezeu are sub control tot ceea ce se petrece pe pământ. Căile Lui în judecată sunt nu numai descrise anticipat în această carte simbolică (cap. 5.1), ci şi desfăşurate exact la momentul hotărât, când Mielul rupe pecetea. Deschiderea primelor patru peceţi este însoţită de apariţia a tot atâţia cavaleri. Ei reprezintă, respectiv, cucerirea teritorială, războiul civil, foametea şi calamităţile ucigătoare care se vor succeda pe pământ (comp. v. 8 cu Ezechiel 14.21). După ruperea celei de-a cincea peceţi apar o mulţime de martiri, care-L imploră pe Dumnezeul suveran să le facă dreptate. Iar ruperea celei de-a şasea peceţi este ca un răspuns la strigătul lor, sugerând o revoluţie cumplită; toate autorităţile sunt răsturnate.

Cât de străin sună alăturarea acestor cuvinte: „mânia Mielului” (v. 16; Psalmul 2.12)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: