Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

De trei ori pe an, toată partea bărbătească a ta să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege: la sărbătoarea Azimelor și la sărbătoarea Săptămânilor și la sărbătoarea Corturilor; și ei să nu se înfățișeze înaintea Domnului cu mâna goală: fiecare potrivit darului mâinii sale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău, pe care ți-o va da.
Deuteronom 16.16,17

Fiecare să dea după cum s-a hotărât în inimă, nu cu părere de rău sau de nevoie, pentru că „Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros”.
2 Corinteni 9.7

Dăruirea noastră pentru Domnul este intim legată de închinarea noastră și aduce multă binecuvântare. Avraam, în Geneza 14.20, i-a dat zeciuială din prada de război lui Melhisedec, un simbol al Domnului Isus. Israeliții trebuiau să dea zeciuială din bunurile lor pentru sprijinul leviților și al celor săraci. Pe lângă această cerință, Dumnezeu aștepta ca ei să-I dăruiască în timpul sărbătorilor din belșugul cu care El îi binecuvântase.

Cum să nu dorim noi să-I dăruim lui Dumnezeu din ceea ce El ne-a dat din abundență? El L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru noi! Acum, cu credincioșie, ne oferă resursele necesare în fiecare zi. El ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Cu siguranță, singurul răspuns potrivit din partea noastră este să-I mulțumim, să ne închinăm Lui, să-L lăudăm și să-I dăruim, la rândul nostru, din ceea ce El ne dăruiește cu o mână atât de largă. „Nu uitați de binefacere și de dărnicie, pentru că astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu” (Evrei 13.16).

Într-adevăr, El consideră ceea ce Îi dăruim ca „un parfum de bună mireasmă, o jertfă primită, plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4.18). Domnul Isus Însuși a spus: „Este mai ferice să dai decât să primești” (Fapte 20.35). Iar ceea ce Îi dăruim Domnului nu este pierdut, ci este o investiție sigură. „Și Dumnezeu poate să facă să prisosească orice har către voi, pentru ca, având întotdeauna toată îndestularea în orice, să prisosiți în orice lucrare bună” (2 Corinteni 9.8).

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile…”
Coloseni 1.15,16

Pocăința unui ofițer

Tot citind am descoperit un gând nou: Isus Hristos este în final totuși Dumnezeu! Nu știam ce să cred și cum să mă lămuresc. Atunci m-am întrebat: „Oare n-ar trebui să te rogi?” La gândul acesta, ceva a răspuns în mine: „Dar eu nici măcar nu cred în vreun Dumnezeu, cum pot să mă rog?” Am spus în sinea mea: „Totuși, pot să încerc. Nu mă vede nimeni care să poată să râdă de mine!” Şi m-am rugat: „O, Dumnezeule, dacă ești acolo sus, atunci arată-mi adevărul!” Aceasta a fost prima mea rugăciune. Apoi am citit mai departe în Evanghelia după Ioan; Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea și m-a luminat prin razele dragostei Sale la citirea Cuvântului Său. Trebuia să spun întruna: „Niciun om nu poate gândi, simți, vorbi și proceda astfel.” În lumina Mântuitorului am văzut lumina și mărturisirea a venit din inima mea:

„Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel, Tu ești Mielul lui Dumnezeu, care a purtat pe cruce și păcatele mele.” Eram nespus de fericit; deoarece Isus era Dumnezeu, El a plătit și astfel Şi-a răscumpărat din belșug creația prin sângele Lui și în același timp și pe mine; și păcatele mele au fost plătite pe Golgota. Am mulțumit, am iubit, am lăudat și eram fericit în dragostea Domnului și Mântuitorului meu, răscumpărat din teama și groaza morții. Numai aceasta regret, că am găsit așa de târziu singurul lucru vrednic de dorit pe pământ și că nu i-am slujit cu și mai multă credincioșie de când Îl cunosc pe acest Salvator.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ ATACURILOR DE PANICĂ

„Nu te teme nici de spaimă năpraznică” (Proverbe 3:25)

În Biblie, atacurile de panică sunt denumite „spaimă năprasnică.” Nu poți respira, palmele îți transpiră, pieptul ți se umflă și te simți slăbit. Dacă ai experimentat vreodată un atac de panică, vei recunoaște aceste simptome. Doctorii estimează că în lumea noastră contaminată de stres, cam o treime dintre noi experimentează cel puțin un atac de panică pe an.

Dacă te numeri printre ei, iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a te ajuta singur:

1) Respiră adânc. Panica te face să respiri în reprize scurte și superficiale, în timp ce respirația adâncă te ajută să te calmezi și să te relaxezi. Așadar, când începi să te simți copleșit, oprește te și rostește numele lui Isus. Încearcă; funcționează!

2) Vorbește cu tine însuți. Spune: „Harul Meu îţi este de ajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9). Dacă răspunzi cu și mai multă panică, vei ajunge să ai un necaz dublu. Poate la început ți se va părea dificil să îți permiți să simți panica fără să reacționezi, dar lucrul acesta te va ajuta să rupi cercul și să preiei controlul asupra gândirii tale.

3) Fă lucruri care să te calmeze. Poate este ultimul lucru pe care l-ai face, pentru că atacurile de panică te fac să ai fără să vrei gânduri care îți alimentează teama. Așadar, stai o clipă și rostește o rugăciune, spune un verset, ascultă muzică inspirațională sau vorbește cu un prieten.

Dacă atacurile tale de panică continuă, nu este o rușine să primești ajutor profesional. La urma urmelor, Dumnezeu este cel care dă doctorilor competența și abilitatea de a interveni. Iată un verset pe care ar trebui să-l scrii și pe care să-l ai la îndemână: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică … căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.” (Proverbe 3:24-26).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 3.14-22

Un ultim stadiu caracterizează creştinătatea. Trăsăturile sale pot fi recunoscute astăzi: mulţumirea de sine, lipsă de ardoare, indiferenţă, pretenţii religioase de a poseda tot, de a cunoaşte tot (Deuteronom 8.17; Osea 12.9). „N-am nevoie de nimic” (v. 17): este ceea ce par a spune şi creştinii care neglijează rugăciunea. În Laodiceea lipsesc trei lucruri esenţiale: aurul – dreptatea adevărată, după gândul lui Dumnezeu; veşmintele albe – mărturia practică decurgând din cea dinainte; alifie pentru ochi (v. 18) – discernământul pe care-l dă Duhul Sfânt.

Nu este însă prea târziu pentru cel care are urechi de auzit! Domnul dă succesiv: un sfat ca fiecare să se grăbească să cumpere de la El tot ce-i lipseşte (comp. cu Matei 25.3); o încurajare – cei iubiţi de Hristos sunt mustraţi şi pedepsiţi; un îndemn – să fie cu râvnă, să se pocăiască; şi o promisiune de nepreţuit, cea din versetul 20. Pe aceia care Îl vor primi în inima lor, Isus, la rândul Lui, îi va primi în cer, pe tronul Său (v. 21).

Dragi prieteni, acesta este sfârşitul istoriei Bisericii pe pământ. Oricât de mare ar fi însă căderea, prezenţa Domnului încă mai poate fi experimentată. Ea face inima să ardă de o bucurie inexprimabilă, cum au încercat-o doi dintre ucenici într-o seară de neuitat, atunci când Isus intrase să rămână cu ei (Luca 24.29).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: