Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.
Galateni 6.1

Apostolul le spune fraților care doresc să se implice în lucrarea de restabilire a celor căzuți că trebuie să acționeze cu duhul blândeții. Fără blândețe nu se poate face o lucrare de restabilire. Un duh aspru și legalist nu va putea restabili pe nimeni, ci doar îi va îndepărta și mai mult pe cei căzuți. Din nefericire, am auzit pe mulți creștini căzuți care au strigat cu lacrimi: „M-au îndepărtat!”. Câtă nevoie avem de frați care să aibă un adevărat duh de păstorire!

Necesitatea unui duh de blândețe este importantă și din punctul de vedere exprimat apoi de apostol: „Fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu”. Remarcați aici schimbarea de la plural la singular! Sunt pândit mereu de pericolul de a uita că sunt la fel de predispus căderii ca și fratele meu. Prin urmare, este nevoie să fiu atent la mine însumi. Mai bine să nu merg la un frate căzut, decât să fac acest lucru cu un alt fel de duh decât cel al blândeții, iar apoi să fiu eu însumi pus la încercare în același fel.

Sunt adunări care cred că cei care au fost dați afară de la masa Domnului sunt prin aceasta mărturii cu privire la puritatea și la sfințenia adunării. Nu, lucrurile nu stau așa! Ei pot fi mărturii cu privire la lipsa de spiritualitate a celor din adunare și trebuie restabiliți și aduși înapoi. Ne aducem aminte ce le-a scris Pavel corintenilor. Mai întâi le-a cerut să-l dea afară pe cel care căzuse în păcat (1 Corinteni 5.13). Ei au ascultat, iar cel căzut, după aceea, s-a pocăit și era în pericol de a fi doborât de întristare. Prin urmare, apostolul s-a grăbit să le scrie să-l primească înapoi (2 Corinteni 2.7). Avem nevoie de inimi pline de dragoste pentru oile rătăcite ale lui Hristos!

G C Willis


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecumeste stânca puterii mele…”
Psalmul 62.6,7

Pocăința unui ofițer

Un fost ofițer rus a povestit: Am fost un adevărat tăgăduitor al lui Dumnezeu. Preotul meu mi-a spus să mă rog. Am răspuns: „Cum pot să mă rog, domnule preot, când eu nici măcar nu cred în vreun Dumnezeu!”

 

„Da, dar un alt sfat nu am să vă dau!” „Atunci este inutil că am vorbit cu dumneavoastră despre aceste lucruri!” Când am ajuns acasă seara târziu, am găsit pe masa mea un pachet cu cărți pe care mi le-a trimis librarul din oraș. Printre cărți am găsit una care trata filozofic, dar necreștinește întrebarea: De ce trăim? Răspunsul era: Pentru a practica dragostea. Aceasta a fost și părerea celor mai nobili bărbați din toate timpurile, ca Socrate și chiar Isus. În carte se spunea că acesta ar fi fost doar un om, în orice caz unul foarte nobil. Aceasta mi-a plăcut, am citit toată noaptea din carte. Acolo era mult vorba despre nobilul Isus, care a fost și a gândit și a vorbit atât de plin de dragoste și a suferit liniștit nedreptatea. Şi am citit și am tot citit cu interes crescând.

În acea noapte L-am îndrăgit pe Isus, așa cum un contemporan al Domnului trebuie să se fi simțit atras de El, dar care n-a știut nici el că Acela era Dumnezeu din veșnicie și Domnul slavei. Doream să știu mai mult despre acest Isus. Astfel am început să citesc Evangheliile. Când am citit despre cuvintele și faptele, despre umblarea acestui Isus, atunci Mântuitorul Isus a crescut în ochii mei; a crescut tot mai mult, mi s-a părut supraomenesc în dragostea Lui, în putere și în adevăr.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘAPTE SECUNDE (3)

„Eu sunt Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11)

Nu vei avea parte de o a doua șansă în ceea ce privește impresia pe care o lași la început. Poate mesajul tău este minunat și foarte util pentru ascultătorul tău, dar privirea de pe chipul tău îi poate respinge pe oameni înainte de a-ți deschide gura. Ai observat cât de multe persoane au amintiri neplăcute ale faptului că au crescut în biserică? Ei își amintesc de oameni încruntați, duri și ciudați care condamnau lumea în ansamblul ei. Ce deserviciu i-au făcut lui Dumnezeu! Odată, o fetiță a văzut un catâr privind peste gard la ei în curte. 

Mângâindu-l pe cap, i-a spus: „Este în regulă, te înțeleg, mătușa mea este și ea religioasă!” Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel Bun.” Cuvântul „bun” vine de la cuvântul grecesc kelos, care înseamnă „care cucerește” (atrăgător, plăcut, angajat). Atitudinea Domnului Isus i-a câștigat pe oameni de fiecare dată!

Ceea ce spunem noi explică 7% din ceea ce cred oamenii. Modul în care o spunem explică 38%. Ceea ce văd ceilalți explică 55%. În mod uimitor, peste 90% din indiciile nonverbale pe care le emitem nu au nimic de-a face cu ceea ce spunem de fapt! Așadar, dacă ești de părere că mijlocul de comunicare se reduce doar la cuvinte, pierzi ideea esențială și este posibil să stabilești greu relații cu ceilalți. Un membru al cabinetului l-a rugat odată pe Abraham Lincoln să-i ofere un loc de muncă unui prieten de-al său. După ce l-a chemat la interviu, Lincoln l-a refuzat. Întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că nu mi-a plăcut privirea din ochii lui.” Membrul de la Casa Albă a protestat: „Nu e corect! Nimeni nu este responsabil pentru privirea din ochii săi.” Lincoln a răspuns: „Aici greșești. Toate persoanele peste patruzeci de ani sunt responsabile pentru privirea din ochii lor.” 

Așadar, fii atent la ceea ce transmiți oamenilor prin expresia de pe chipul tău.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 3.1-13

Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezeşte reforma, o puternică mişcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul îşi face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Aminteşte-ţi, pocăieşte-te!” este ea îndemnată (v. 3; comp. cu cap. 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu şi-a murdărit veşmintele. Cunoaştem noi acest fel de victorie pentru a rămâne curaţi? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veşminte albe şi, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăieşte”, numele său nu va fi niciodată şters din cartea vieţii.

Filadelfia (dragoste frăţească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de:

1. Puţină putere! Domnul însă ţine deschisă pentru ea uşa evangheliei.

2. Credinţă în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”.

3. Ataşament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

Dispreţul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaşte că Eu te-am iubit” (v. 9).

Noi suntem moştenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei şi să nu pierdem cununa! Pentru că El va dovedi mai multă bucurie să dea această recompensă, decât învingătorul să o primească.

7

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: