Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numește Hristos.
Matei 1.16

Maria a spus: „Iată roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău!”.
Luca 1.38

Cuvintele „din care” (Matei 1.16) se referă la Maria, nu la Iosif. În vechime, Eva a crezut că primul ei născut, Cain, era Sămânța promisă în Geneza 3.15. Ea chiar a spus: „Am dobândit un om: Domnul” (Geneza 4.1, traducere literală). În curând și-a dat seama că nu era Sămânța promisă de Dumnezeu și și-a mărturisit greșeala prin numele pe care l-a dat celui de-al doilea fiu al ei, Abel, care înseamnă „vanitate”, „deșertăciune”.

Când a venit timpul hotărât de Dumnezeu, după aproape patru mii de ani, Mesia a fost născut din fecioară (Isaia 7.14), împlinindu-se astfel profeția cu privire la Sămânța femeii. Maria a fost cea mai privilegiată dintre toate femeile, fiindcă a devenit mama lui Mesia. Ea este, în multe feluri, un exemplu și o încurajare pentru toți cei credincioși – bărbați, femei, tineri și copii. Nu trebuie nicidecum s-o idolatrizăm, nici să facem din ea ceea ce nu este. Totuși, Maria rămâne un minunat exemplu cu privire la un instrument supus și smerit, pregătit pentru folosul Stăpânului. Maria era logodită cu Iosif și, „înainte de a fi ei împreună, s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (Matei 1.18).

Pe când Iosif se gândea să o lase în ascuns, îngerul lui Dumnezeu i-a apărut într-un vis, spunând: „Nu te teme să iei pe Maria, soția ta, pentru că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1.20). Cuvântul lui Dumnezeu accentuează faptul că Maria a fost fecioară până L-a născut pe Isus. Supunerea ei, ascultarea lui Iosif și harul lui Dumnezeu au fost la lucru atunci când „Cuvântul a devenit trup” (Ioan 1.14). Lăudat să fie Dumnezeu!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20

Primire

Țarul Rusiei, Petru cel Mare (1682-1725), era un om care își iubea poporul și de aceea i-a făcut mult bine. Ca să cunoască necazurile poporului, se spune că avea obiceiul să se îmbrace în haine de țăran și să meargă prin sate. Într-o zi a vizitat satele din jurul Moscovei întrebând pe la case, dacă nu poate fi primit peste noapte. Oamenii însă l-au refuzat. Târziu în noapte a ajuns la o căsuță de țărani și a bătut la ușă. Țăranul a fost prietenos și l-a servit cu o ciorbă bună, apoi l-a invitat să doarmă în casa lui. Oaspetele a plecat de dimineață spre treburile lui. După-masa a venit o caleașcă împărătească având tot felul de daruri și s-a oprit la casa țăranului. Astfel, sărmanul țăran deveni bogat. Pentru că îl primise pe țar, a fost răsplătit.

Această istorioară ne amintește de Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a făcut sărac, S-a smerit, a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat și a devenit Salvatorul tuturor celor care Îl primesc în „căsuța” inimii lor. Domnul bate la orice ușă, iar cine deschide, este răsplătit cu comorile cerului. Această filă de calendar este o bătaie la ușa inimii tale, cititorule! Deschide chiar acum! Orice amânare poate fi un veșnic „prea târziu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RELATII (2)

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Adam a trăit într-un mediu perfect și a avut o datorie perfectă – una pe care Dumnezeu i-a dat-o. Mai bine de-atât părea că nu se poate! Cu toate acestea, el s-a simțit singur; ceva lipsea din viața lui.

Biblia spune: „Dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci… Domnul Dumnezeu a făcut o femeie…” (Geneza 2:20-22)

Dumnezeu a recunoscut nevoia lui Adam de a avea companie și i-a împlinit-o.

Totuși, acesta e momentul în care unii dintre noi, simțind singurătate, frustrare sau urmând sfaturi greșite, vrem s-o luăm înaintea lui Dumnezeu. Acesta s-ar putea să fie motivul pentru care unul din cele nouă daruri duhovnicești enumerate în 1 Corinteni 12 este „deosebirea duhurilor”.

Când intră cineva în viața ta, acea persoană nu vine numai cu înfățișarea, talentele și atuurile financiare, ci aduce cu ea duhul ei. Dacă ai stat în preajma cuiva cu un duh de manipulare, cu un duh de răzbunare, cu un duh de ură sau cu un duh negativ, atunci știi de ce acest dar special (al deosebirii duhurilor) are o însemnătate atât de mare. Așa că fii un juriu dur, care nu se lasă convins prea ușor; unul care pretinde dovezi concrete înainte de a da un verdict. Și nu uita că e mai bine să prelungești procesul deliberării și să te asiguri că decizia pe care o iei este corectă, decât să tragi concluzii pripite și să sfârșești având inima frântă.

Poate ai impresia că nu ești înțelept și experimentat când trebuie să iei astfel de hotărâri, dar ascultă un lucru; nu cantitatea cunoștințelor te înarmează cu cele necesare pentru a lua decizii bune, ci cantitatea întrebărilor pe care le pui.

Prima persoană pe care trebuie s-o întrebi este Dumnezeu, iar momentul în care trebuie să-L întrebi este înainte, și nu după ce te-ai căsătorit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 7:13-16; 8:1-8

Ascultarea corintenilor a trezit bucuria şi dragostea lui Tit şi, tot în dublă măsură, l-a bucurat şi înviorat pe Pavel însuşi (cap. 7:13-15). Dar ei erau încă departe de a arăta zelul sfinţilor din Macedonia (cap. 8), al acelora care nu se limitaseră la a da numai o parte din avutul şi din timpul lor, ci care se dăduseră pe ei înşişi în totalitate.

Ei n-au aşteptat, precum unii, sfârşitul vieţii, pentru a-I oferi lui Dumnezeu doar rămăşiţele puterii lor; ei s-au dat mai întâi

Ei n-au început prin a-i sluji pe sfinţi, ci mai întâi s-au dat Domnului. Şi această primă dăruire le-a atras după sine pe toate celelalte.

Ei aparţineau şi apostolilor, pentru că aceştia erau slujitori ai Domnului.

Era acest lucru dureros pentru macedoneni? Dimpotrivă! Bucuria lor peste măsură de mare putea însoţi o mare încercare de necaz, iar sărăcia lor lucie s-a schimbat în bogăţia dărniciei (v. 2).

Ceea ce noi numim o povară, ei numeau un har (v. 4). Dumnezeu să ne ajute la aceeaşi consacrare cu bucurie înaintea Domnului nostru, Căruia avem privilegiul de a-I sluji prin slujirea alor Săi!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: