Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “noiembrie, 2017”

30 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!”.
Exod 8.25

Mergeți, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge?
Exod 10.8

Părăsirea Egiptului

Când Dumnezeu a vrut să-Și scoată poporul din Egipt, faraon a propus un compromis, prin care dorea, bineînțeles, să țină în continuare poporul în robie. El i-a făcut trei oferte lui Moise, fiecare dintre ele fiind de natură să împiedice răscumpărarea deplină a poporului, așa cum Dumnezeu dorea să o lucreze.

Primul compromis a fost: „Închinați-vă în țară”. Lumea ne spune și astăzi: «De ce să plecați? Aveți dreptul la o opinie proprie, însă de ce să fiți atât de extremiști? De ce este nevoie de o călătorie de trei zile în pustie? De ce să vă separați de lucrurile în care ați fost crescuți și de oameni la fel de buni ca voi?». Lumea nu știe ce implică cele trei zile de călătorie în pustie și nici că moartea și învierea lui Hristos ne face să nu mai fim din această lume, așa cum El Însuși nu mai este din ea. Egiptul – loc al bogățiilor, al luxului, al civilizației și al idolatriei – și pustia! Ce contrast! Însă doar în pustie Îi putem aduce jertfe lui Dumnezeu.

Apoi faraon a folosit o altă stratagemă: „«Mergeți, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge?». Și Moise a zis: «Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii noștri și cu fiicele noastre; cu turmele noastre și cu cirezile noastre vom merge, pentru că avem o sărbătoare pentru Domnul». Și el le-a zis: «Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe pruncii voștri! Vedeți că răul este înaintea voastră! Nu așa; mergeți deci voi, bărbații, și slujiți Domnului, pentru că aceasta doriți»” (Exod 10.8-11). Oprind copilașii în țară, faraon era convins că bărbații nu aveau să se depărteze prea mult de Egipt. La fel stau lucrurile și acum. Cât de mulți credincioși se întorc în lume din cauza copiilor lor, pe care nu i-au luat împreună cu ei afară din lume…!

F W Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Efeseni 2.8

O viață dedicată

Bernard de Clairvaux a fost unul dintre cei mai influenți și proeminenți creștini ai secolului al XII-lea și totodată ai Evului Mediu. Mama lui a fost o femeie foarte cucernică, a cărei influență evlavioasă Dumnezeu a folosit-o pentru a-i modela viitorul fiului ei. S-au împlinit și în acest caz cuvintele Bibliei: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

Întreaga viață a lui Bernard a fost dedicată hotărârii pe care a luat-o încă de tânăr, și anume să se dedice în slujba lui Dumnezeu. Orele de meditație ale lui Bernard au fost ore de studiu, cu precădere studiul Scripturii. Astfel, el s-a ancorat cu fermitate în adevărul că în Dumnezeu se află începutul și sfârșitul mântuirii noastre, și că trebuie să ne încredem doar în harul Său și nicidecum în faptele noastre meritorii. Viața creștină rezultă în urma iertării păcatelor, iar credința este mijlocul prin care putem beneficia de harul lui Dumnezeu. De asemenea, Bernard s-a lăsat folosit de harul lui Dumnezeu să scrie bine cunoscutul imn: „O, frunte-n sângerată”. Exemplul acestui bărbat al credinței să fie și pentru noi, peste care a venit sfârșitul vremurilor, și să dedicăm cât mai mult timp studiului Bibliei pentru a cunoaște mai mult măreția harului adus prin jertfa Mântuitorului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (2)

„Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul” (Matei 25:25)

     Stăpânul unei proprietăți i-a dat fiecărui slujitor o sumă de bani pe care s-o investească în locul său. Unul a primit cinci talanți, al doilea doi talanți, iar al treilea un talant. Slujitorii care au primit doi și cinci talanți au adus un profit respectabil, în timp ce slujitorul care a primit un singur talant i-a spus stăpânului său: „Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul în pământ.”

Ce învățătură putem extrage de aici? Una foarte simplă: Teama te face neproductiv! Un pastor cu experiență scrie: „Teama te împiedică să cânți în cor, să-L vestești pe Isus, să dăruiești cu bucurie și să umbli în dragoste cu soția ta. De fapt, adevăratul motiv este teama că Dumnezeu nu va face ce spune. Dar în calitate de credincioși, trebuie să fim atât de plini de Cuvânt încât teama să nu-și facă loc în viața noastră. Domnul Isus a zis: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25).

Cu alte cuvinte: „De ce să aveți măcar gânduri de teamă când v-am spus că nu vă voi părăsi niciodată. Vă voi ocroti și vă voi da tot ce aveți nevoie pentru a face lucrarea”. Concluzie: Dumnezeu este cu tine chiar și atunci când nu-L poți simți sau vedea iar ceilalți îți spun că te-a părăsit.” Teama se deghizează sub foarte multe măști, deoarece dorim să facem lucrurile doar așa cum ne place, să spunem că nu ne interesează sau că nu e momentul potrivit. Noi nu ne lovim de o ușă închisă – ci de teama înăbușită.

Dacă te întrebi de ce nu progresezi în anumite domenii, vezi dacă nu cumva teama ascunsă te ține pe loc. Dacă este așa, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să te eliberezi de teamă și să începi să ai încredere în ceea ce  spune El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 10:1-13

Derulând exemplul lui Israel, Pavel ne ajută să evaluăm copleşitoarea responsabilitate a creştinilor de nume. Priviţi din afară, ei au avut parte de binecuvântări spirituale de excepţie: Domnul Hristos, lucrarea Sa, Duhul Său, Cuvântul Său (v. 3,4).

Dumnezeu însă (privind înăuntru) nu poate găsi plăcere în cea mai mare parte dintre ei, pentru că le lipseşte credinţa (v. 5; Evrei 10.38). Prin istoria poporului în pustiu, Duhul lui Dumnezeu ne dă un trist exemplu despre ceea ce inimile noastre sunt în stare să producă, chiar sub mantaua creştinismului: pofte, idolatrie, cârtiri

El ne avertizează solemn cu privire la ce „răsplat㔝 au aceste roade ale cărnii deşi harul lucrează în favoarea celui credincios. Ori Ispititorul tocmai acest rău, care este activ în noi, caută să-l facă să se manifeste, prin ofertele lui, ca să ne facă să cădem. Şi aceasta cu siguranţă în momentul când ne-am putea crede pe picioare prin forţe proprii (v. 12). Dar Dumnezeu este credincios: ce încurajare să ne gândim la aceasta! Cunoscându-ne slăbiciunea, El nu-i va permite lui Satan să ne ispitească mai mult decât poate fiecare îndura (vezi Iov 1:12; 2:6). El a pregătit înaintea încercării o ieşire victorioasă (v. 13). Să ne sprijinim pe aceste promisiuni de fiecare dată când se prezintă vrăjmaşul.

Da, Dumnezeu este credincios!


29 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris: «Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Dar în zadar Mi se închină ei, învățând ca învățături porunci ale oamenilor». Pentru că, părăsind porunca lui Dumnezeu, țineți tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe altele ca acestea”.
Marcu 7.6-8

Liderii religioși ai poporului au venit la Isus nu cu un simțământ al vreunei nevoi, nici al harului Său, ci pentru a I se împotrivi, găsind vină ucenicilor Săi, fiindcă mâncau cu mâinile nespălate. Religia acestor oameni consta în onorarea tradițiilor strămoșești, prin împlinirea anumitor forme și ceremonii, pe care oricine le poate face și care aduc o reputație înaintea oamenilor, însă care lasă inima departe de Dumnezeu.

În răspunsul dat acestor oameni, Domnul dă pe față goliciunea religiei lor, care consta doar în forme exterioare.

În primul rând, o astfel de religie îi face pe oameni fățarnici, așa cum dovedește Scriptura, fiindcă Isaia a spus: „Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. A fi fățarnic, sau ipocrit, înseamnă să pretinzi a fi ceea ce nu ești. Prin formele lor religioase, ei se arătau foarte evlavioși înaintea oamenilor și vorbeau mult despre respectul lor față de Dumnezeu. De fapt, inimile lor erau departe de Dumnezeu. În al doilea rând, Domnul arată că o astfel de religie este deșartă. Ea poate aduce o reputație înaintea oamenilor, însă este lipsită de valoare în ochii lui Dumnezeu. În al treilea rând, o astfel de religie înlătură Cuvântul clar al lui Dumnezeu, înlocuindu-l cu tradițiile oamenilor.

Acești farisei și cărturari erau liderii religioși ai rămășiței care revenise din captivitatea babiloniană. Exista, într-adevăr, în zilele Domnului, o mică rămășiță în cadrul acestei rămășițe, care se temea de Domnul și aștepta răscumpărarea în Israel, însă, din nefericire, cei mai mulți din popor căzuseră în starea cumplită ilustrată de acești lideri. Din punct de vedere exterior, ei păreau foarte evlavioși înaintea oamenilor și rosteau cuvinte corecte, însă învățăm de aici că, deși toate acestea există, este posibil ca inima să fie departe de Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu să fie înlocuit de tradițiile oamenilor.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53.6

Puterea eliberatoare

Un om, auzind vestea evangheliei, s-a recunoscut păcătos și a început să caute pacea și odihna pentru sufletul său. Ajungând într-o neliniște sufletească, a întrebat pe unii și pe alții cum ar putea să găsească pacea. Mulți l-au sfătuit să se roage. Omul s-a rugat, dar nu a găsit pacea. I s-a părut însă că nu s-a rugat destul și cu toată puterea. De aceea, într-una din zile s-a dus în pădure, ca să se roage acolo cât va putea de tare. Când a obosit de atâta zbucium, s-a așezat sub un copac să se mai odihnească. Uitându-se în sus, privirea i s-a oprit la pălăria pe care și-o atârnase de o creangă a copacului.

Deodată i-a venit în minte gândul următor: „Pălăria mea nu poate fi în același timp și pe creanga aceea, și pe capul meu. Tot așa și cu păcatele mele: nu pot fi în același timp și asupra mea, și asupra Mântuitorului. Dar unde sunt păcatele?”.

Imediat și-a adus aminte de cuvintele versetului de astăzi. Deodată s-a făcut lumină în sufletul lui și a zis: „Dacă Dumnezeu a făcut să cadă asupra Fiului Său păcatele mele, atunci locul acestor păcate nu mai este pe cugetul meu, ci pe umerii lui Hristos”. Deodată, pacea i-a inundat cugetul. A simțit puterea eliberatoare a Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (1)

„De cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Viața e plină de situații care ne provoacă teama: teama de boală, de șomaj, de respingere, de părerea celorlalți. Dacă nu o ținem sub control, teama ne fură pacea interioară.

Chuck Swindoll ne reamintește: „David a întâmpinat teama cu capul sus, la ușa din față, punându-și două întrebări: „De cine să mă tem? De cine să-mi fie frică?” Și i-a închis fricii ușa în nas, declarând:”Inima mea…tot plină de încredere ar fi.”(v.3). Apoi a intrat în casă, reamintindu-și cum poate contracara atacurile fricii.

Prin rugăciune: „Un lucru cer de la Domnul” (v.4).

Prin viziune: „Privesc frumuseţea Domnului” (v.4).

Prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (v. 4).

Prin ocrotirea lui Dumnezeu: „El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului” (v.5).

Prin închinare: „Voi cânta” (v.6).

Prin odihnă: „Nădăjduieşte în Domnul!” (v.13-14).

Prin determinare: „Îmbărbătează-ţi inima” (v.14).

Curajul nu se limitează la câmpul de luptă. Adevăratul test al curajului este mai semnificativ, mai adânc, mai tăcut, e ca și cum rămâi credincios când nu te vede nimeni, înduri durerea când camera este goală, rămâi singur când ești înțeles greșit. Poate fi la fel de simplu ca atunci când spui „nu”, la fel de semnificativ ca atunci când ai de-a face cu un munte de rufe murdare, la fel de neștiut ca lupta lăuntrică dintre bine și rău.

Câștigătorii medaliei de aur a lui Dumnezeu apar în taină, acolo unde au loc majoritatea faptelor de curaj, departe de recunoașterea publică.” Când teama îți face genunchii să tremure, Dumnezeu spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9).

Dick Mills scrie: „Fiecare poruncă vine cu asigurarea că o putem împlini. Dumnezeu nu dă porunci pe care nu le putem împlini. E nepotrivit să spunem: „Am mult curaj, dar nu am putere”, sau „Sunt plin de putere, dar mă tem.” Curajul și puterea îți sunt date de Dumnezeu. Curajul ne motivează voința și puterea ne însoțește efortul.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 9:1-27

Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a-i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să-şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26:1719).

Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13:38).

Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17:22).

Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2:19; Filipeni 4:1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându-şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s-o câştigăm (v. 24)!


28 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ia pe leviți din mijlocul fiilor lui Israel și curățește-i. Și așa să faci cu ei, ca să-i curățești: stropește peste ei apa pentru curățire de păcat; și ei să treacă briciul peste toată carnea lor și să-și spele hainele și să se curățească.
Numeri 8.6,7

Aceasta este cu privire la leviți: de la vârsta de douăzeci și cinci de ani în sus să vină să lucreze în lucrarea slujbei cortului întâlnirii. Și, de la vârsta de cincizeci de ani, să iasă din lucrarea slujbei și să nu mai slujească.
Numeri 8.24,25

Consacrarea leviților consta în stropirea cu apă, raderea întregului trup și spălarea hainelor. Ei trebuiau să stea înaintea cortului întâlnirii, iar întreaga adunare a fiilor lui Israel își punea mâinile peste ei. Astfel, întreaga adunare era identificată cu slujirea leviților. Ei îi reprezentau pe toți cei din popor și slujeau în locul lor. Stropirea cu apă este o imagine a curățirii de păcate. Nu puteau face pentru ei înșiși această stropire, ci altcineva trebuia s-o facă pentru ei.

Briciul aplicat pe tot trupul vorbește despre judecata asupra a tot ceea ce vine din carne, din vechea natură. Ei trebuiau, de asemenea, să-și spele hainele, apa folosită semnificând Cuvântul aplicat tuturor obiceiurilor și căilor noastre. Lecțiile cuprinse aici sunt numeroase. Cel care vrea să fie un adevărat levit în slujbă trebuie să folosească în mod constant briciul judecății de sine, pentru a îndepărta tot ceea ce vine din eul lor.

Perioada de slujbă a leviților era fixată de Lege. Era un har că, la cincizeci de ani, leviților li se permitea să se retragă din slujba lor. De la douăzeci și cinci la treizeci de ani, ei puteau face lucrări mai ușoare la cort, la fel cum leviții de peste cincizeci de ani erau scutiți de muncile grele. Domnul încă fixează perioada în care cei ai Săi Îi slujesc și, de asemenea, perioada în care caută să le ofere odihnă și mângâiere (Ioan 21.12,18,19).

A C Gaebelein

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească …
Luca 14.18

Dezvinovățirea

Pentru ca ascultătorii Săi să înțeleagă gravitatea dezvinovățirilor, Domnul a vorbit despre trei oameni care au fost invitați la o cină mare unde erau mulți poftiți. Refuzul era și este considerat o insultă. Ca fiecare dintre noi, acești oameni erau ocupați. „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd”, a spus unul dintre invitați. Cumpărarea unei proprietăți era un lucru care cerea timp. Acest om a motivat că proprietățile îl opresc de a participa la cină. Alt invitat a spus: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog”. Acesta a pus înainte de orice cariera sa de negustor. Cel de-al treilea a spus: „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”. Interesul personal al acestui om l-a reținut să nu meargă la bucuria la care era chemat.

Începând de la Adam încoace, toți oamenii caută să se dezvinovățească. În grădina Eden, Adam s-a dezvinovățit prin cuvintele: „Femeia pe care mi-ai dat-o …”. Adam a aruncat vina căderii sale rușinoase asupra împrejurărilor în care îl pusese Dumnezeu, adică asupra lui Dumnezeu Însuși. Și cum stau lucrurile cu privire la noi? În bunătatea și harul Său, Mântuitorul ne cheamă la El. Cum răspundem? Să nu uităm: dezvinovățirea înseamnă insultă!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CĂLĂUZIREAÎNCĂSNICIE

„Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)

     Biblia spune: „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Dumnezeu a creat femeia să fie mai mult decât o versiune ușor schimbată a bărbatului. Adam era bărbat; Eva era femeie – la fel de diferiți unul de celălalt precum este ziua de noapte. Ei gândeau, simțeau, vorbeau și se purtau diferit. Prioritățile lor difereau. Aveau nevoie de lucruri diferite unul de la celălalt. Și la fel cum pentru ei era esențial să se înțeleagă în traiul lor sub același acoperiș – la fel este și pentru noi astăzi. Traiul împreună necesită înțelegere, răbdare, altruism, efort comun și bunătate.

Pentru a avea o căsnicie fericită, ascultarea de sfătuirea lui Pavel este un lucru fundamental. Bărbatul trebuie să înțeleagă că soția lui are nevoie de dragostea sa, iar soția trebuie să înțeleagă că soțul său are nevoie de respectul ei.

Dr. Emerson Eggerichs ne amintește că bărbații și femeile vorbesc un limbaj diferit în materie de relație, având la bază nevoile lor diferite. Da, amândoi au nevoie de dragoste și de respect, dar bărbații se simt iubiți când soțiile le arată respect necondiționat, iar soțiile se simt respectate când soții lor le oferă dragoste necondiționată.

Să observăm faptul că ceea ce ne spune Pavel nu este doar un sfat înțelept, ci porunci divine care trebuie respectate și urmate. Soțul trebuie „să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” Dumnezeu nu-i cere bărbatului să câștige respectul soției sale, iar ei nu-i cere să merite dragostea lui. Domnul Isus, modelul nostru, ne-a respectat și ne-a iubit necondiționat cu prețul propriei Sale vieți.

Ca autor al căsătoriei, Dumnezeu știe ce funcționează; așadar, urmează călăuzirea Sa în viața ta de familie.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 7:32-40; 8:1-13

A fi fără griji cu privire la lucrurile pământeşti, a avea inima ocupată exclusiv de interesele Domnului, căutând cum să placă Lui, a fi preocupat cu lucrarea pentru El fără distragere iată avantajul slujitorului lui Dumnezeu care este necăsătorit, în raport cu cel căsătorit! Trebuie însă, ca şi Pavel, să fi primit aceasta ca un har.

În capitolul 8, Pavel se ocupă de cărnurile de la măcelărie, adesea oferite pe altarele păgâne înainte de a fi vândute pe piaţă. Pentru mulţi, acestea ridicau probleme de conştiinţă (comp. cu Romani 14). La noi în ţară, această problemă nu mai este de actualitate, însă îndemnurile de aici se aplică în toate cazurile în care riscăm să contrariem (să impresionăm în sens negativ) pe un alt credincios: un frate pentru care a murit Hristos.

Câte lucruri cunoşteau corintenii! Nu ştiţi că? le repetă necontenit apostolul (vezi cap. 6:2,3,9,15,19). La ce le folosea însă această cunoştinţă? Numai la a se îngâmfa! Şi noi suntem pândiţi de acelaşi pericol, noi, care cunoaştem adesea atâtea adevăruri cu mintea, mai degrabă decât cu inima. Pentru ca cineva să cunoască cum trebuie să cunoască este nevoie să-L iubească pe Dumnezeu (v. 3). Şi, iubindu-L, să pună în practică ceea ce are privilegiul să ştie (Ioan 14:21-23).


 

27 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El va fi mare înaintea Domnului.
Luca 1.15

Ioan Botezătorul a întors pe mulți din Israel la Domnul Dumnezeul lor, predicând: „Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat” (Matei 3.2). El era un om neobișnuit, lucru văzut și în hainele pe care le purta și în hrana pe care o mânca. Când oamenii au început să-i acorde atenție, el le-a îndreptat privirile către Domnul Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). În ochii săi, el nu era vrednic nici să dezlege cureaua sandalelor Domnului. Ce bine ar fi să avem și noi gânduri la fel de înalte cu privire la Hristos și la fel de joase cu privire la noi înșine, după cum Ioan a spus: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3.30)!

Ioan a ajuns în închisoare, deoarece condamnase cu credincioșie purtarea imorală a lui Irod. Acolo, auzind despre lucrările lui Hristos, a început să se întrebe de ce continua să se afle în închisoare, dacă adevăratul Împărat venise. A trimis doi dintre ucenicii săi să-L întrebe pe Domnul: „Tu ești Cel care vine, sau trebuie să așteptăm pe altul?” (Matei 11.3). Domnul Isus i-a trimis înapoi cu o relatare despre lucrările de har pe care aceștia tocmai le văzuseră, adăugând un îndemn plin de har: „Ferice de cel care nu va găsi o pricină de poticnire în Mine” (versetul 6). Da, Împăratul venise, însă nu în felul în care se așteptase Ioan. Trebuia rezolvată problema păcatului înainte de instaurarea Împărăției în putere.

După aceea, Domnul Isus a stat de partea slujitorului Său înaintea mulțimii. El îl numește „mai mult decât un profet” și spune: „Dintre cei născuți din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan” (versetele 9 și 11). Ce mărturie măreață! Unii puteau să disprețuiască credința șovăitoare a lui Ioan, însă Domnul simte împreună cu el și îi apără reputația. Ioan era lampa care ardea și care strălucea; el dăduse o mărturie credincioasă pentru Domnul (Ioan 5.35). Noi – în Împărăția cerurilor – suntem mai mari decât Ioan, datorită a ceea ce avem în virtutea morții, învierii, înălțării și glorificării Domnului, având de asemenea Duhul Sfânt; dar cum este devotamentul nostru personal și practic față de Cel care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi?

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.
Iacov 3.17

Biblia i-a schimbat

Un soldat credincios își propusese să le spună camarazilor săi despre Mântuitorul său. Dar ei nu erau dispuși să-l asculte. Atunci, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea de urmat, ca să le poată vesti colegilor săi evanghelia. Într-o zi a luat o carte de povestiri și seara, după ce toate activitățile s-au încheiat în cazarmă, soldatul a început să le citească din cartea aceea. După o bucată de vreme, soldatul a început să le citească dintr-o carte cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Mântuitorul care este cel mai bun Prieten al celor întristați. Soldații au ascultat cu și mai mare atenție. După o vreme, soldatul a început să le citească din Biblie. Soldații nu numai că nu s-au mai împotrivit, dar chiar au cerut camaradului lor să le citească și mai mult. În urma acestor lecturi biblice, soldații aceia au devenit un exemplu bun pentru întreg regimentul. Când comandantul a întrebat cui i se datorează schimbarea, căpitanul a răspuns: „Biblia i-a schimbat”.

Tot timpul, vrăjmașul sufletelor, diavolul, a căutat să-i oprească pe oameni să citească Biblia, dar le-a dat în schimb tot felul de lucruri care nu hrănesc sufletul. Să ne lăsăm atenționați de acest adevăr!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRNICIA LA NIVEL ÎNALT

„Ea … a aruncat tot ce avea” (Marcu 12:44)

     Dumnezeu nu dorește ca dărnicia ta să fie limitată de teamă. Fie te încrezi în El din punct de vedere financiar și experimentezi bucuria de a participa la planul Său pe pământ, fie te încrezi în propria ta capacitate de câștig și trăiești în neliniște. Pericolul de a nu trece la un nivel mai înalt al dărniciei, este de-a pierde ceea ce Dumnezeu dorește să facă pentru tine – și prin tine. Poți fi sigur că la un moment dat El te va provoca să dăruiești mai mult decât ai dăruit vreodată. În acel moment, credința ta te va determina să spui da sau teama te va face să respingi ideea ca fiind nepotrivită.

Acesta este un punct esențial în viața ta deoarece răspunsul tău la provocarea lui Dumnezeu îți va determina viitorul. Unele niveluri ale dărniciei nu ne deranjează, în timp ce altele ne indispun și ne supără. Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne lovim de un zid numit teamă și dacă nu-l recunoști, nu vei reuși niciodată să treci dincolo de el. Prin urmare, vei trăi cu mai puțin decât a intenționat Dumnezeu să-ți dăruiască ca să te bucuri.

Care este soluția? Schimbă-ți concepția despre proprietate! Adolphe Monod a spus: „Nu există bani care sunt ai noștri și restul sunt ai lui Dumnezeu. Toți sunt ai Lui; El i-a făcut, El ni-i dăruiește și ni-i încredințează nouă pentru a-L sluji pe El.” Dacă ai această convingere, nu ai motiv să nu dăruiești. Cu toate acestea, a-L implica pe Dumnezeu în aspectul financiar înseamnă să-I predai lui controlul asupra banilor tăi. Și asta poate fi înfricoșător.

Modelul de generozitate pe care ni l-a dat Domnul Isus a fost o văduvă care și-a dat ultimul bănuț, fără să-i mai rămână din ce să trăiască, având doar promisiunea lui Dumnezeu de a-i împlini nevoile. Când ajungi într-un astfel de punct vei experimenta minuni.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 7:1-31

După ce în capitolul 6:13-20 ia prevenit pe credincioşi asupra pericolului necurăţiei, apostolul, răspunzând la întrebări care i-au fost puse, vorbeşte în capitolul 7 despre un drum pe care credinciosul se poate angaja cu aprobarea Domnului: cel al căsătoriei. Tânărul creştin care şi-a îndreptat calea după Cuvânt (Psalmul 119:9) va trebui mai mult ca oricând să continue să aştepte îndrumarea Lui pentru această hotărâre capitală.

Instrucţiunile sunt date apoi fie direct prin inspiraţie de la Domnul, fie din partea apostolului, ca rod al experienţei lui, pentru a-i ajuta pe aceia pentru care căsătoria ridică dificultăţi: în special un frate sau o soră având soţia sau soţul necredincios. Să remarcăm că versetul 16 se adresează unui credincios care era deja căsătorit atunci când s-a întors la Dumnezeu, nu unuia care nu a ascultat de îndemnul din 2 Corinteni 6:14.

Aţi fost cumpăraţi cu un preţ, repetă versetul 23 (cap. 6:20). Ceea ce noi avem plătit de suferinţele Domnului Isus pentru a fi smulşi de sub puterea lui Satan şi a lumii, acesta este marele motiv pentru a nu ne mai aşeza din nou acolo. Pentru a-L servi, Domnul vrea bărbaţi şi femei libere. El însă este Cel care a ales condiţiile în care vrea să-I slujească fiecare: ţara, mediul social, relaţiile de serviciu. Înainte de a decide să schimbăm ceva nu contează ce anume trebuie să fim siguri că este exact după voia Sa.


26 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă El Se va ridica pe pământ. Și după ce această piele a mea va fi nimicită, totuși fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu.
Iov 19.25,26

Saducheii au fost adesea în conflict cu Domnul Isus. Una din trăsăturile distinctive ale acestei secte era că respingea ideea învierii trupului. Hristos a scos în evidență această eroare citând din Vechiul Testament (Marcu 12.18-27). Învățătura despre înviere a fost „adusă la lumină” în plinătatea ei în Noul Testament (2 Timotei 1.10), însă ea apare și în Vechiul Testament, așa cum putem vedea în cartea Iov.

Această carte a fost probabil scrisă în timpurile patriarhale, fiind astfel una dintre cele mai vechi cărți ale Bibliei. Cât de remarcabilă este deci afirmația lui Iov despre înviere! El se roagă să-i fie înscrise cuvintele – „O, de ar fi scrise cuvintele mele! O, de ar fi înscrise într-o carte! De ar fi gravate cu condei de fier și plumb, în stâncă, pentru totdeauna!” (Iov 19.23,24). Rugăciunea sa a primit răspuns: mii de ani mai târziu, noi citim cuvintele lui! Iov vorbește despre Răscumpărător și, să remarcăm, Îl numește: „Răscumpărătorul meu„. Toate adevărurile biblice trebuie la un moment dat să fie personalizate; dacă doctrina lui Hristos este ținută doar la nivel intelectual, și nu în inimă, prin credință, ea este inutilă. Iov Îl vede, în mod profetic, pe Răscumpărătorul său stând pe pământ. El vorbește despre Dumnezeu în aceste versete, însă noi știm că Răscumpărătorul este Domnul Isus Hristos, „Dumnezeu manifestat în trup”. El a stat odinioară pe pământ și va sta din nou, la a doua venire a Sa (Zaharia 14.4).

Într-un capitol precedent, Iov întreabă: „Dacă moare un om, va trăi el din nou?”. Acum însă el răspunde la propria întrebare, spunând: „După ce această piele a mea va fi nimicită”, o figură de stil care ilustrează moartea, „totuși fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta este o puternică afirmare a nădejdii sale în învierea trupului. Cât de minunat este să vedem atât unitatea Scripturii în ce privește doctrinele ei, cât și nădejdea tuturor sfinților de-a lungul veacurilor!

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

… Isus, ca Cel care știa că i-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1

Iubiți până la capăt

Să cugetăm în aceste momente la lucrarea dragostei Mântuitorului față de ai Săi! Ultimul Său gând înainte de a intra în întunericul morții a fost cu privire la ai Săi. De asemenea, primul Său gând după ce a înviat a fost tot la ei. Ce lucrare măreață a dragostei Sale! Cu cât har i-a căutat Domnul, cu câtă dragoste li S-a revelat, cu ce delicatețe S-a purtat față de ei, potrivit nevoilor fiecăruia, până când au fost pregătiți pentru a-L vedea și auzi din gura Lui lucrurile Sale minunate!

Ce inimă ar putea cugeta la lucrurile petrecute în acea zi a învierii fără a fi profund mișcată? Mântuitorul nu Și-a cerut drepturile înaintea celor care L-au necinstit, nici nu S-a răzbunat pe dușmanii Săi, nici nu a dovedit Israelului că era Creatorul și Mesia al lor. A căutat compania celor iubiți de El, pentru ca ei să poată învăța de pe propriile Sale buze relația și bucuria în care îi va aduce, o relație și o bucurie pe care până în acel moment numai Domnul le cunoscuse. Această bucurie și acel loc în Casa Tatălui sunt urmarea lucrării Domnului și sunt partea celor care L-au primit pe Mântuitorul în viețile lor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

SECRETUL BUCURIEI (3)

„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11)

     Cuvântul fericire (în engl. happiness) vine de la vechiul cuvânt englezesc happ, care înseamnă „șansă” și este echivalentul cuvântului latinesc, fortuna, care înseamnă „noroc.” Ambele cuvinte sugerează că atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ne dorim, suntem fericiți, iar când nu se întâmplă, suntem nefericiți. Dar o astfel de fericire este temporară și fragilă; adevărata bucurie este permanentă și statornică. Unii creștini sunt atât de serioși și sobri încât te fac să crezi că Dumnezeu se încruntă atunci când râdem și urăște tot ce are legătură cu bucuria și încântarea. Psalmistul a scris: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse.” C.S. Lewis spune că: „Bucuria este activitatea primordială a cerului;” iar noi putem spune că Biblia este una din cărțile cele mai pline de bucurie care au fost scrise vreodată.

Cuvintele bucurie și bucuros se găsesc de cel puțin 245 de ori în Biblie. Cuvântul veselie apare de aproximativ 150 de ori și suntem îndemnați să ne bucurăm și să ne veselim de aproape 400 de ori! Asta înseamnă că bucuria nu este o emoție, este o atitudine. Emoțiile nu pot fi comandate; nimeni nu-ți poate spune să te simți fericit când nu ești. Dar poți alege să fii bucuros indiferent de circumstanțe. Bucuria nu este un bun care poate fi cumpărat. Mulți oameni descoperă prea târziu că banii nu pot cumpăra fericirea, dar nici bucuria. S-a spus că săracii sunt într-o stare mai bună decât bogații. A căuta fericirea și bucuria în materialism este ca și cum ai bea apă sărată; cu cât bei mai multă, cu atât îți este mai sete. Secretul bucuriei de durată constă în înțelegerea faptului că ești iubit necondiționat, prețuit și acceptat de Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 6:1-20

La Corint exista şi o altă dezordine. Fraţii ajunseseră până acolo încât îşi purtau neînţelegerile în faţa tribunalelor acestei lumi. Tristă mărturie, întradevăr! Apostolul îl mustră în egală măsură atât pe cel care na suferit nedreptatea, cât şi pe cel care a comiso. Apoi el derulează principalele vicii obişnuite la păgâni şi declară cu solemnitate că nu poţi să fii mântuit şi să trăieşti în continuare în nelegiuire.

Şi aşa eraţi unii dintre voi, spune el în concluzie (v. 11). Dar iată şi ce a făcut Dumnezeu: v-a spălat, v-a sfinţit, v-a îndreptăţit! Oare a făcut-o ca să vă murdăriţi din nou?

Odată înlăturat păcatul, nimic nu este interzis dar orice lucru poate să pună stăpânire pe mine, dacă nu veghez (v. 12). „Răul nu este în lucruri, ci în dragostea pentru lucruri, care se află în inimă” (J.N.D.).

Versetele 13-20 se referă la curăţie. De ar putea fi gravate acestea în special în inima tânărului creştin, atât de expus poftelor cărnii! Propriul său trup nu-i mai aparţine. Dumnezeu l-a răscumpărat ca să-l facă, pentru Hristos, un mădular al trupului Său (v. 15) şi, pentru Duhul Sfânt, un templu care trebuie să fie sfânt cum este Locatarul său divin (v. 19).


 

25 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Preotul Ezra a adus legea înaintea adunării, atât a bărbaților cât și a femeilor și a tuturor celor care puteau auzi și înțelege, în cea dintâi zi a lunii a șaptea. Și a citit în ea în fața locului deschis care era înaintea Porții Apelor, de dimineață până la amiază, în prezența bărbaților și a femeilor și a acelora care puteau înțelege. Și urechile întregului popor erau atente la cartea legii … Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite.
Neemia 8.2,3,8

După captivitatea babiloniană – Citirea legii

Zidul Ierusalimului a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul. O săptămână mai târziu, poporul s-a strâns laolaltă cu o mare dorință de a i se citi Cuvântul lui Dumnezeu. Fuseseră protejați și ajutați de Domnul, iar acum doreau să-I slujească și își dădeau seama că aveau nevoie să cunoască ce era scris în Cuvântul Său. Fie ca și noi să avem aceeași dorință în ziua de astăzi!

Fuseseră făcute pregătirile necesare. Ezra stătea pe o platformă de lemn, așa încât să poată fi auzit de miile de oameni care se adunaseră pe locul deschis din fața Porții Apelor (apa este un simbol adesea folosit în Scriptură pentru a desemna Cuvântul lui Dumnezeu). Lângă el stăteau leviții, care ajutau poporul să înțeleagă Legea. Poporul s-a plecat cu respect și s-a închinat Domnului atunci când cartea Legii a fost deschisă. Ezra citea din ea și ceilalți traduceau și explicau, fiindcă Legea fusese scrisă în ebraică, cu nouă sute de ani în urmă, iar poporul vorbea aramaica. Citirea dura de dimineața până la miezul zilei.

La auzul celor scrise, poporul a început să plângă, fiindcă a devenit conștient de neascultarea sa față de Legea lui Dumnezeu. Conducătorii i-au îndemnat pe cei din popor să nu mai plângă, amintindu-le că aceea era o zi sfântă pentru Domnul. Mai degrabă, ei trebuiau să mănânce ce este gras și să bea băuturi dulci și să trimită porții și celor care nu aveau. Bucuria Domnului era tăria lor. Acest lucru este adevărat și astăzi. Dumnezeu dorește să ne dea bucurie, pe măsură ce citim și înțelegem Cuvântul Său – o bucurie adâncă, pe care să o împărtășim și altora. Poporul a urmat instrucțiunile care îi fuseseră date.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

În nimeni altul nu este mântuire: pentru că nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.
Faptele Apostolilor 4.12

Aveți dreptate, dar…

Odată, un misionar a povestit următoarea întâmplare: Am poposit cândva la o colibă aflată la marginea unui râu și am discutat cu câțiva turiști. Am ajuns să vorbim și despre creația minunată a lui Dumnezeu și despre Cuvântul Său, și le-am mărturisit evanghelia despre dragostea lui Dumnezeu și despre mântuirea în Isus Hristos. Toți au ascultat atenți; niciunul nu a avut ceva de replicat. Mai mulți au dat din cap aprobator, iar apoi un bărbat în vârstă și-a dres glasul și a spus: „Credința dumneavoastră este bună. Am văzut de multe ori, cum învățătura dumneavoastră a schimbat viața oamenilor“.

M-am bucurat de observația făcută și l-am întrebat: „Dar cum stau lucrurile cu dumneavoastră? Nu doriți să aparțineți Domnului Isus și să găsiți pace cu Dumnezeu? Nu doriți să scăpați de judecata viitoare, de pierzarea veșnică?“. — „Ah“, răspunse acesta, „am 72 de ani. Pentru mine nu mai este nimic de făcut în ceea ce privește aceste lucruri“. L-am întrebat: „Vă rog să-mi spuneți: dacă ați cădea în acest râu, iar cineva ar dori să vă scoată din apă, ați spune: Ah, lasă, am deja 72 de ani?“. Bătrânul râse și spuse: „Aveți dreptate, dar…“.

De acest „dar“ s-au agățat mulți, nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și astfel au neglijat, din indiferență, să se îngrijească de fericirea lor veșnică.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

SECRETUL BUCURIEI (2) – Fundația SEER

„O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22)

     Biblia spune: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Știai că râsul este un medicament atât de bun, încât te eliberează de stres, ameliorează durerile de cap, luptă împotriva infecțiilor și poate îndepărta hipertensiunea? Unii doctori ne spun că râsul produce beneficii fizice similare cu cele obținute în urma unor exerciții fizice intense. Când îți lași capul pe spate și izbucnești în râs, mușchii abdomenului, pieptului, umerilor și altor părți din corp se contractă, iar pulsul și tensiunea cresc. Un singur hohot de râs poate duce la dublarea pulsului de la 60 la 120, în timp ce tensiunea sistolică poate crește de la 120 la 200. Apoi, când te oprești din râs, bătăile inimii și tensiunea scad sub normal – fapt ce semnalează stres redus. Dumnezeu a creat râsul pentru că știe că este bun pentru sănătate. Nu confunda, totuși, fericirea cu veselia. Veselia vine din bucurie, nu din fericire și e important pentru sănătatea ta emoțională să înțelegi lucrul acesta. Sunt perioade în care nu putem și nu trebuie să fim fericiți – atunci când alții suferă, când trecem prin tragedii, când ne pierdem locul de muncă sau persoane dragi. În fața nedreptății, fericirea este nepotrivită, dacă nu chiar imposibilă.

Cu toate acestea, bucuria care vine din cunoașterea dragostei și acceptării necondiționate de către Dumnezeu, te ajută să-ți păstrezi bucuria. Iată motivele:

1) Fericirea este în afară; bucuria este lăuntrică.

2) Fericirea depinde de circumstanțe externe; bucuria depinde de caracterul lăuntric.

3) Fericirea depinde de ceea ce ni se întâmplă, bucuria depinde de ceea ce locuiește în noi.   

4) Fericirea se bazează pe șansă; bucuria se bazează pe alegere.

Așadar, astăzi – alege bucuria!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 4:6-21

Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13:10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1.5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu‑l fi primit?”.

În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe Isus Hristos răstignit (cap. 2:2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), vom şi împărăţi împreună cu El (2 Timotei 2:12). Pavel, de partea sa, n-a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de gunoiul lumii, de lepădătura tuturor (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace. Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi să-l urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să-i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească nuiaua, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui preaiubiţi (v. 14).

24 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Robii și slujitorii, după ce făcuseră jăratic (pentru că era frig), stăteau și se încălzeau; Petru dar stătea cu ei și se încălzea.
Ioan 18.18

Acesta a fost ultimul pas pe drumul descendent care l-a condus pe Petru la lepădarea de Domnul Isus. El afirmase cu îndrăzneală la început că niciodată n-avea să se lepede de Domnul său, chiar și atunci când Domnul Isus i-a spus clar că așa urma să facă (Matei 26.34,35). Această atitudine de încredere în sine era semn al unui mare pericol. Apoi, când Domnul Se ruga în grădină, Petru n-a găsit necesar să vegheze împreună cu El, ci a dormit. Luca 22.45 ne spune: „Ridicându-Se de la rugăciunea Sa, a venit la ucenicii Săi și i-a găsit dormind de întristare”. Petru credea că era gata să înfrunte vrăjmașul și că nu avea nevoie de rugăciune. Când au venit cei care L-au arestat pe Domnul Isus, el a scos sabia și i-a tăiat urechea robului marelui preot (Ioan 18.10). Aceasta a fost o râvnă carnală, lipsită de curaj spiritual. Împreună cu ceilalți ucenici, Petru L-a părăsit pe Domnul și a fugit (Matei 26.56).

El a fost totuși curios să vadă ceea ce avea să se întâmple cu Domnul, așa că, fiind ajutat de Ioan, a pătruns în curtea marelui preot. Acolo, în curte, oamenii făcuseră un foc, iar Petru a stat împreună cu ei ca să se încălzească. Era frig afară, însă și inima lui se răcise, într-o anumită măsură, față de Domnul și se afla într-o companie nepotrivită. Dacă vom căuta focul acestei lumi, nu vom găsi o căldură adevărată acolo. Petru voia de fapt să dea impresia celor nelegiuiți că era unul dintre ei. O astfel de ipocrizie trebuia dată pe față, iar Domnul a îngăduit ca cei necredincioși să i se adreseze lui Petru în această privință. Cea de-a treia tăgăduire a lui Petru a făcut ca privirea Domnului să se intersecteze cu cea a lui Petru, iar acesta a ieșit afară și a plâns cu amar. Prin această experiență tristă, Petru a învățat că nu se putea încrede în el însuși, ci în Domnul.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
Daniel 6.23

Încrederea lui Daniel

Încrederea lui Daniel în Dumnezeu nu a fost niciodată dezamăgită. Deși a căzut victimă răutății de-a dreptul satanice a societății corupte din jurul tronului împărătesc și a fost aruncat la lei, Daniel a fost păzit și salvat în mod minunat de către Dumnezeu datorită credincioșiei făgăduințelor dumnezeiești. Dumnezeu este Cel care a promis copiilor Lui de pe pământ că va fi cu ei chiar și în ceasul celor mai grele încercări.

Biblia ne arată cât de plăcută Îi este lui Dumnezeu această încredere. Bunătatea și favoarea Sa se odihnesc peste cei care sunt plini de încredere: „Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută” (Plângeri 3.25). De unde aveau acești bărbați sfinți din Vechiul Testament o astfel de încredere? Nu erau păcătoși? Nu știau că orice om este vinovat înaintea lui Dumnezeu? Ei aveau credință, iar aceasta le-a dat încredere. Dumnezeu le-a dat promisiuni și le-a spus că El este îndurător și plin de har, încet la mânie și mare în bunătate și adevăr. Cât de mult trebuie să ne rușinăm, că nouă ne lipsește încrederea pe care au arătat-o acești bărbați! Avem prea puțină încredere în Dumnezeu, care este dragoste, care ne-a salvat, care ne-a făcut copiii Săi, care ne-a binecuvântat în Hristos cu tot felul de binecuvântări, care ne încununează în fiecare zi cu bunătate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL BUCURIEI (1)

„Bucuria Mea să rămână în voi” (Ioan 15:11)

     Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” Bucuria despre care vorbește Domnul Isus este unică, deoarece este bucuria Lui și ea ne împlinește așa cum bucuria lumii n-o poate face. Când ești un urmaș credincios al învățăturilor lui Hristos, vei avea o bucurie lăuntrică reală și de durată indiferent de indicatorii economici, de ratele dobânzilor, de deficitele bugetare și chiar de boală sau moarte.

Nu poți fi fericit fără să fii bucuros, dar poți fii bucuros fără să fii fericit! Cum este posibil una ca asta? Domnul Isus le-a spus  ucenicilor săi că noi ne bucurăm de o dragoste care transcende toate celelalte lucruri – dragostea Tatălui nostru ceresc oferită necondiționat și care, odată acceptată, este experimentată permanent.

Nimic nu se compară cu dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Lui nu are la bază înfățișarea, personalitatea, avuțiile, nici chiar bunătatea morală. Ea este oferită fără nici o precondiție. Ea nu este nici capricioasă, nici schimbătoare. Nu poți face nimic pentru a-L face pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic ca să te iubească mai puțin. Mai mult, dragostea divină nu-ți dă numai „fluturi în stomac,” ci ea lucrează constant pentru a te conduce spre luarea unor decizii înțelepte, pentru a te feri de luarea deciziilor greșite și pentru a te corecta atunci când ai luat decizii greșite.

Dragostea lui Dumnezeu garantează acceptarea Sa când toți ceilalți te-au respins, iertarea Sa când toți ceilalți te-au judecat și mila Lui când toți ceilalți te-au condamnat. Când te răsfeți în dragostea Sa, experimentezi un izvor de bucurie care îți inundă inima. Și pentru că nu lumea îți dă această bucurie – lumea nu ți-o poate lua.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 4:6-21

Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13:10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1:5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit?”.

În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe Isus Hristos răstignit (cap. 2:2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), vom şi împărăţi împreună cu El (2 Timotei 2:12). Pavel, de partea sa, n-a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de gunoiul lumii, de lepădătura tuturor (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace.

Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi să-l urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să-i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească nuiaua, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui preaiubiţi (v. 14).


23 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi, în toate zilele vieții sale.
2 Împărați 25.30

Ioiachin nu primea din partea împăratului hrană pentru o lungă perioadă, ci hrana îi era dată în fiecare zi. Avem aici o imagine a poziției în care se află cei credincioși ai Domnului. Partea de fiecare zi este tot ceea ce ne trebuie. Nu avem nevoie astăzi de proviziile pentru mâine; ziua de mâine încă nu a venit și nevoile ei nu sunt încă actuale. Setea de care s-ar putea să suferim în lunile care vor veni nu are nevoie să fie potolită acum, fiindcă nu o simțim încă. Dacă avem îndeajuns pentru fiecare zi în parte, nu vom duce niciodată lipsă de nimic.

Nu putem mânca sau bea mai mult decât provizia de fiecare zi. Orice surplus va avea nevoie să fie depozitat și va aduce cu el îngrijorarea de a nu fi furat de hoți. Un toiag este de ajutor călătorului, însă o legătură de toiege va fi o povară pentru el. „Suficient” este la fel de îndestulător ca un ospăț și este cantitatea de care ne putem bucura cu adevărat.

Trebuie să ne mulțumim cu ceea ce Tatăl ne dă zilnic. Experiența lui Ioiachin este și a noastră: avem o parte sigură și perpetuă, dată nouă, prin har, de Dumnezeu. Cu siguranță, acesta este un motiv de recunoștință din partea noastră.

În ce privește harul, avem nevoie de o provizie zilnică. La fel și cu puterea: nu o putem înmagazina, ci trebuie să cerem în fiecare zi ajutor de sus. Este minunată siguranța că o parte zilnică ne este asigurată. Din Cuvânt, prin predici, meditație, rugăciune și dependență de Dumnezeu, vom primi în fiecare zi putere. Avem tot ceea ce ne trebuie în Domnul Isus. Să ne bucurăm de partea dată nouă în fiecare zi! Să nu suferim niciodată de foame, în timp ce pâinea zilnică a harului se află pe masa îndurării!

C H Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu …!
1 Ioan 3.1

Iertarea fiului

La auzul acestei vești bune, fiul a rămas uimit.

— Tata mă iartă?! Mă iartă tata? Ah, scumpul meu tată!

— Da, tata te iartă! Și nu numai atât, ci m-a trimis să te aduc acasă. Ți-am adus și haine, ți-am cumpărat și bilet pentru călătorie. Toate sunt gata. Pregătește-te să plecăm acasă!

— Ah, tata mă primește iarăși acasă?! Vai, scumpul meu tată! Cât de mult te-am supărat și cât de bun și iertător ești tu!

Istorioara aceasta ne aduce aminte de dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu față de oameni. Noi suntem în rolul acelui fiu care și-a părăsit tatăl. Ne-ar plăcea să cunoaștem inima lui Dumnezeu, dragostea Lui față de noi? Nu avem decât să privim la cruce. Acolo, Dumnezeu a permis, ca preaiubitul Său Fiu să poarte judecata care ni se cuvenea nouă. Acolo, la Golgota s-au pus bazele iertării noastre. Iertarea Tatălui ceresc este pentru oamenii mântuiți un izvor adânc și nesecat de bucurie. Ea depășește orice iertare, întocmai cum soarele eclipsează lumina unei lumânări. Ea este o măsură de compasiune și răbdare neînțeleasă de noi, care este gata să ierte păcatele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ESTI PERCEPUT DE CEILALTI?

„I-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3)

     Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis despre măreția lui viitoare – un vis în care frații săi se plecau înaintea sa. Dar când le-a povestit visul, frații săi au ticluit un plan ca să-l omoare. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, tatăl său „îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, … şi i-a făcut o haină pestriţă.” Încearcă să vezi lucrurile din perspectiva fraților lui Iosif: „Cum de el are parte de tratament special? Noi cu ce am greșit?” Iată câteva lecții importante pe care le putem învăța de aici:

1) Ai grijă cum ești perceput de ceilalți; entuziasmul tău poate fi interpretat drept aroganță.

2) Când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna spre folosul celorlalți. Într-o zi, Iosif avea să poarte straie împărătești și să se plimbe în caleașca lui Faraon, dar acesta era numai un beneficiu mărunt. Adevărata sa chemare era să păstreze genealogia familiei, din care avea să facă parte Răscumpărătorul lumii.

3) Trebuie să fii generos cu cei ce au mai puțin decât tine. Frații lui Iosif au muncit din greu și meritau și ei iubirea tatălui lor. Haina pe care o purta Iosif nu însemna că el era mai bun decât ei; ci era pur și simplu semnul unui destin diferit.

4) Haina primită de la tatăl său nu l-a scutit pe Iosif de greutăți. De fapt, a suferit mai mult decât toți din cauza ei. De ce? Pentru că nivelul dedicării tale determină nivelul atacului lui Satan.

5) Caracterul lui Iosif, nu haina lui, a fost ceea ce l-a sprijinit de-a lungul anilor trădării, ispitei, acuzării și închisorii. De unde știm asta? Pentru că a putut privi în urmă și a putut vedea mâna lui Dumnezeu la lucru: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 3:16-23; 4:1-5

Alături de lucrători adevăraţi care pot face o lucrare rea (v. 15), există falşi slujitori care strică (sau distrug) templul lui Dumnezeu, acest templu care este sfânt ca şi Cel care locuieşte în el. Şi noi de asemenea suntem sfinţi aminteşte apostolul (v. 17). Nimeni să nu-şi facă iluzii nici cu privire la ce este, nici cu privire la ce face (v. 18). Înţelepciunea lumii este nebunie pentru Dumnezeu, iar înţelepciunea lui Dumnezeu, nebunie pentru lume (v. 19). Şi una şi cealaltă se apreciază în funcţie de ţelul urmărit. Omul natural îl consideră vrednic de milă pe creştinul care estimează el sacrifică pentru un viitor neclar şi nesigur avantajele şi plăcerile clipei prezente. De am putea fi toţi atinşi de acest gen de nebunie!

Ce sunt de altfel mizerabilele deşertăciuni cu care ne-am putea mândri, faţă de ceea ce noi posedăm deja? Toate lucrurile sunt ale noastre, afirmă Pavel; ele sunt ale noastre, pentru că noi suntem ai lui Hristos, Căruia Îi aparţin toate. Sub dependenţa de El, noi ne putem folosi de toate pentru serviciul Său. Ceea ce contează cel mai mult pentru oricine este să fie găsit credincios (cap. 4:2). Pentru că fiecare este un administrator, mai mic sau mai mare, şi fiecare, în această calitate, îşi va primi lauda nu din partea fratelui său, ci din partea Aceluia care citeşte inimile (v. 5; vezi 2 Timotei 2:15).


22 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Noi, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, și fiecare, mădulare unii altora.
Romani 12.5

Apostolul Pavel folosește câteva metafore pentru a descrie Adunarea. În 1 Corinteni, el folosește o analogie din agricultură, atunci când scrie: „Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3.5-9). Pavel folosește de asemenea o metaforă din arhitectură în 1 Corinteni. El îi descrie pe sfinți ca fiind „clădirea lui Dumnezeu” (versetul 9). Ca un arhitect înțelept, Pavel a pus temelia, însă fiecare trebuie să ia seama ce zidește pe ea. Nimeni nu poate pune o altă temelie în afara celei care a fost pusă și care este Isus Hristos.

Pavel folosește apoi o metaforă de ordin anatomic pentru ilustrarea Adunării. Pavel îi descrie pe cei credincioși ca fiind „Trupul lui Hristos”. Această ilustrație o folosește doar în epistolele sale către Romani, Corinteni, Efeseni și Coloseni. El folosește cuvântul grecesc „soma” (trup) de treizeci de ori, pentru a ilustra modul de funcționare al adunării. Pavel folosește acest cuvânt pentru a face referire la trupul omenesc, cu diversele lui mădulare, și apoi face aplicații la Trupul lui Hristos.

Această metaforă este folosită cel mai mult în Epistola către Corinteni. Ne dăm seama repede că destinatarii acestei epistole erau carnali și imaturi. Erau divizați și unitatea lipsea din mijlocul lor. Cu siguranță că, citind ceea ce este scris în capitolul 12, era imposibil să nu distingă mesajul Duhului lui Dumnezeu: creștinii sunt mădulare unii altora. Când pierdem din vedere acest lucru, începem să credem că suntem independenți și că putem funcționa de unii singuri, neavând nevoie de alții. Începem de asemenea să credem că unele mădulare sunt mai importante decât altele. Acest fel de gândire ne face să fim nemulțumiți de locul pe care Domnul ni l-a dat în Trup. Pierdem din vedere Persoana Sa și scopul Său. Să reținem aceste cuvinte: suntem mădulare unii altora!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”.
Luca 15.21

Iertarea fiului

Un tată a primit de la fiul său următoarea scrisoare: „Dragă tată, să știi că eu, fiul tău, care te-am părăsit în urmă cu 20 de ani, trăiesc în G. și am ajuns într-o stare nenorocită. Nu mai am nici bani, nici sănătate. Am pierdut totul și simt că mi se apropie sfârșitul. Înainte de a muri, îți scriu această scrisoare, prin care te rog să mă ierți!”.

Tatăl a citit scrisoarea udând-o cu lacrimile sale și, chemând pe celălalt fiu al său, i-a zis:

— Iată ce scrie fratele tău! Scumpul nostru se prăpădește, dar noi trebuie să-l salvăm neapărat!

— Pentru fratele meu, a răspuns fiul, sunt gata să merg până la marginile pământului și să-l aduc acasă.

Și luând banii necesari pentru drum, a plecat în țara străină să-și caute fratele. Acolo, un om îmbătrânit înainte de vreme stătea întins pe lavița unei case sărăcăcioase și întunecoase. Când a bătut la ușă, i s-a răspuns:

— Intră, cine ești?

— Eu sunt fratele tău. Ah, scumpul meu frate, în ce stare te găsesc! Dar încurajează-te, căci îți aduc o veste bună: tata te iartă pentru tot trecutul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE

„Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea” (2 Petru 1:5-6)

     Dacă ai credință în Domnul Isus, în clipa în care te rogi pentru mântuire, o vei primi. Nu la fel este și cu înfrânarea. Da, trebuie să te rogi pentru ea, dar Petru scrie: „Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea.” Ea devine realitate numai când „îți dai toate silințele” s-o practici zilnic. Iată trei domenii din viață care te vor pune la încercare:

1) Caracterul. Împrejurările nu sunt scuze pentru un temperament care se aprinde repede. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32). Când îți pierzi cumpătul, pierzi respectul și credibilitatea ta în fața celorlalți.

2) Timpul. Viața se definește prin timp, iar timpul pierdut înseamnă viață pierdută. E nevoie de timp pentru a zidi relații, pentru a deprinde competențe, pentru a face fapte semnificative, pentru a împlini scopuri și pentru  a duce la capăt planurile. O viață dezorganizată este deseori rezultatul unui timp dezorganizat.

3) Limba. Biblia spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har” (Coloseni 4:6). Fiecare zi aduce cu ea noi oportunități de a ne ține limba în frâu; dacă ești înțelept, vei profita de ele! Dacă trebuie neapărat să vorbești, lasă ca următorul principiu biblic să guverneze ceea ce spui: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (v. 6).

Benjamin Franklin a spus-o astfel: „Dacă vrei să trăiești înțelept, fă ceea ce trebuie și nu ceea ce-ți place.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Dă-ți toate silințele” ca să-ți ții în frâu limba, să-ți răscumperi timpul și să-ți formezi un caracter frumos.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 3:1-15

Absorbiţi de diviziunile lor, corintenii nu făcuseră niciun progres. Semănau cu nişte şcolari codaşi care-şi disputau profesorul „cel mai savant” sau sala de clasă cea mai frumoasă. Pavel le afirmă că a se ocupa de slujitori mai degrabă decât de învăţătura lor era o copilărie şi o dovadă că tot fireşti rămăseseră (v. 3). De câte ori nu confundăm şi noi adevărul cu acela care îl prezintă: De exemplu, dacă îl ascultăm pe un astfel de slujitor al lui Dumnezeu având ideea preconcepută că el nu ne poate învăţa nimic, atunci vom primi exact ce ne-am aşteptat!

Apostolul vorbeşte apoi despre responsabilitatea celui care zideşte. În lucrarea lui Dumnezeu, privită ca un ogor de semănat sau ca o clădire, fiecare lucrător are o activitate proprie. Poate aduce materiale (adică diferite aspecte ale adevărului) care să zidească sufletele, prezentându-le: dreptatea lui Dumnezeu (aurul), răscumpărarea (argintul), gloriile variate ale lui Hristos (pietrele scumpe). Sub aparenţa unui mare volum de lucru însă, poate zidi şi cu lemne, fân, paie, lucrare care nu va rezista deloc la foc. Da, fiecare să ia bine seama cum (nu cât) zideşte (v. 10) pe această temelie unică şi nepieritoare: Isus Hristos!

21 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine.
Matei 11.29

Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.
Matei 28.20

În trecut se puteau vedea des animale care trăgeau două câte două la același jug. Pentru arat se foloseau de obicei doi boi înjugați. Domnul folosește și El imaginea unui jug la care noi trebuie să ne înjugăm. Prin aceasta, El face referire la voia Tatălui, la împlinirea gândurilor lui Dumnezeu. El ne spune cu alte cuvinte: «Abandonați-vă pe voi și tot ce aveți în mâinile Mele!».

Să ne amintim de prietenii lui David, care au venit la el când locuia în peșteră. Cei care Îl urmează pe Domnul Isus sunt atrași la El și răspund chemării Sale de a veni la El. Apoi El le spune: „Eu voi fi cu voi”. Prezența Domnului Isus alături de cei ai Săi este pentru prima dată sugerată în Matei 1: „Emanuel, Dumnezeu este cu noi”. Mai târziu, în capitolul 18, El spune: „Acolo Eu sunt în mijlocul lor”.

Putem compara aceasta cu Matei 11.28-30. Când luăm jugul Domnului asupra noastră, El, în harul Său, Își ia locul alături de noi și El este Cel care, de fapt, poartă întreaga povară. A lua jugul împreună cu El înseamnă să fim sub influența Lui, învățând cum să împlinim voia lui Dumnezeu. El nu ne dă o listă cu porunci, ci vine exact acolo unde ne aflăm noi, ca să putem astfel învăța de la El. Verbul „a învăța” folosit aici înseamnă „a învăța ca un ucenic”. Domnul ne încurajează, adăugând: „Căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. El nu este un stăpân aspru, așa cum erau fariseii, cu sistemul lor religios copleșitor. Domnul nostru este exact contrariul: blând și smerit cu inima. El ne atrage la Sine prin aceste caracteristici. Luând jugul Său, vom deveni și noi smeriți și blânzi.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine …
Galateni 2.20

Cel ce te iubește

În fiecare secundă mor doi oameni, se sting două vieți pe planeta Pământ. Nimic nu este mai real decât moartea. Nimeni nu se poate sustrage acesteia, și totuși mulți oameni acționează ca și cum toate acestea nu i-ar privi pe ei. Înmormântarea era la final. Oamenii plecau din cimitir. Unii ușurați că au rezolvat o obligație neplăcută, alții în tristețe liniștită. În fața porții cimitirului, un colportor tocmai distribuia pliante cu titlul „Cel ce vă iubește”. Un tânăr trecu cu alți participanți la înmormântare prin poarta cimitirului. Purta doar o cămașă neagră și pe brațe se puteau vedea tatuaje. Brațul stâng era împodobit cu un cap de diavol. Colportorul îi întinse un pliant. Tânărul citi titlul.

— Este Isus Hristos, care vă iubește, adaugă explicând colportorul.

— N-am nevoie de El, spuse celălalt hotărât.

— Ascultați, cel pe care îl aveți pe braț nu vă iubește.

— Ba da, spuse tânărul zâmbind disprețuitor, mă iubește. Creștinul se cutremură:

— Vă iubește? Da, ca ucigașul victima.

Zâmbetul disprețuitor dispăru de pe buzele tânărului. Deveni foarte serios. Colportorul continuă:

— Dar Cel, despre care este scris aici, vă iubește cu adevărat, așa cum sunteți. El este Domnul Isus. Fără El sunteți pierdut. El a murit pentru dumneavoastră la cruce. El vrea și poate să vă salveze.

Atunci, tânărul luă pliantul și plecă gânditor de acolo.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA TREBUIE SĂ AIBĂ CA TEMELIE ÎNCREDEREA

„Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii” (1 Tesaloniceni 3:12)

     Adevăratul test al încrederii într-o relație este să fii în stare să-ți împărtășești secretele și zbaterile, temerile lăuntrice și eșecurile Aceasta este intimitatea bazată pe onestitate. E nevoie de curaj ca să fii onest cu Dumnezeu și chiar de mai mult curaj pentru a fi onest unul cu celălalt. Relația dintre Adam și Eva este descrisă prin următoarele cuvinte: „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” (Geneza 2:25). Ei erau deschiși și transparenți unul cu celălalt pentru că nu aveau nimic de ascuns sau de care să se rușineze. Poate ai fost atât de rănit    într-o relație încât ai spus: „Nu voi mai avea încredere în nimeni niciodată.” Asta pentru că nu te-ai vindecat încă. A nu mai avea încredere niciodată e ca și cum ai locui într-un turn. Ești la adăpost față de lucrurile amenințătoare ale vieții, dar ești atât de detașat de viață, încât pierzi conștiența oamenilor, locurilor, zilelor și evenimentelor. Vorbești numai de trecut pentru că ai încetat să mai trăiești. Avem o veste bună pentru tine! „El tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Procesul vindecării, pe care-L poate face Dumnezeu, te poate elibera ca să te bucuri de viață, să ai încredere din nou și să trăiești fără teamă. Nu te izola! Indiferent dacă ai pierdut o afacere sau un prieten, încă ești în viață! Ești gata să trăiești sau vei continua să repeți ceea ce nimeni, nici măcar tu nu poți schimba – trecutul? Unii dintre noi au harul de a trăi singuri și de a se simți compleți și împliniți. Dacă ești unul dintre aceștia, ferice de tine! Dar dacă nu ești, încrede-te în Dumnezeu care poate aduce o persoană potrivită și în viața ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 2:1-16

Ştim că, în lume, un dar de orator, o vădită superioritate, şi cuvintele convingătoare ale înţelepciunii (v. 4) pot fi suficiente ca să asigure triumful aproape în orice cauză. Pentru a transmite însă credinţa, Dumnezeu nu S-a folosit de aceste aptitudini omeneşti, nici de abilităţile propagandei (v. 4,5). Pavel, în ciuda învăţăturii sale, nu s-a făcut remarcat la Corint nici prin înţelepciunea sa, nici prin cultura sa, nici prin talentul său de a vorbi convingător. El şi-ar fi contrazis învăţătura, deoarece crucea lui Hristos, pe care el o propovăduia, înseamnă tocmai sfârşitul lucrurilor cu care se făleşte omul. Departe însă de a fi cumva în pierdere, credinciosul a primit deopotrivă lucrurile nevăzute, dăruite de Dumnezeu, precum şi mijlocul de a le discerne şi de a-şi însuşi aceste daruri: Duhul Sfânt, singurul Reprezentant pe care Dumnezeu Îl foloseşte pentru a-Şi transmite gândurile (v. 12).

La ce poate sluji o partitură muzicală, fără instrumentul la care să fie interpretată, o casetă sau un disc, fără aparatul care să permită să fie ascultate? Şi care ar fi efectul celui mai frumos concert asupra unui public compus din oameni complet surzi? Tot aşa, limbajul Duhului este de neînţeles pentru omul natural (omul sufletesc, animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt). Din contră, cel spiritual poate primi cele spirituale prin mijloace spirituale (v. 13-15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: