Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Robii și slujitorii, după ce făcuseră jăratic (pentru că era frig), stăteau și se încălzeau; Petru dar stătea cu ei și se încălzea.
Ioan 18.18

Acesta a fost ultimul pas pe drumul descendent care l-a condus pe Petru la lepădarea de Domnul Isus. El afirmase cu îndrăzneală la început că niciodată n-avea să se lepede de Domnul său, chiar și atunci când Domnul Isus i-a spus clar că așa urma să facă (Matei 26.34,35). Această atitudine de încredere în sine era semn al unui mare pericol. Apoi, când Domnul Se ruga în grădină, Petru n-a găsit necesar să vegheze împreună cu El, ci a dormit. Luca 22.45 ne spune: „Ridicându-Se de la rugăciunea Sa, a venit la ucenicii Săi și i-a găsit dormind de întristare”. Petru credea că era gata să înfrunte vrăjmașul și că nu avea nevoie de rugăciune. Când au venit cei care L-au arestat pe Domnul Isus, el a scos sabia și i-a tăiat urechea robului marelui preot (Ioan 18.10). Aceasta a fost o râvnă carnală, lipsită de curaj spiritual. Împreună cu ceilalți ucenici, Petru L-a părăsit pe Domnul și a fugit (Matei 26.56).

El a fost totuși curios să vadă ceea ce avea să se întâmple cu Domnul, așa că, fiind ajutat de Ioan, a pătruns în curtea marelui preot. Acolo, în curte, oamenii făcuseră un foc, iar Petru a stat împreună cu ei ca să se încălzească. Era frig afară, însă și inima lui se răcise, într-o anumită măsură, față de Domnul și se afla într-o companie nepotrivită. Dacă vom căuta focul acestei lumi, nu vom găsi o căldură adevărată acolo. Petru voia de fapt să dea impresia celor nelegiuiți că era unul dintre ei. O astfel de ipocrizie trebuia dată pe față, iar Domnul a îngăduit ca cei necredincioși să i se adreseze lui Petru în această privință. Cea de-a treia tăgăduire a lui Petru a făcut ca privirea Domnului să se intersecteze cu cea a lui Petru, iar acesta a ieșit afară și a plâns cu amar. Prin această experiență tristă, Petru a învățat că nu se putea încrede în el însuși, ci în Domnul.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
Daniel 6.23

Încrederea lui Daniel

Încrederea lui Daniel în Dumnezeu nu a fost niciodată dezamăgită. Deși a căzut victimă răutății de-a dreptul satanice a societății corupte din jurul tronului împărătesc și a fost aruncat la lei, Daniel a fost păzit și salvat în mod minunat de către Dumnezeu datorită credincioșiei făgăduințelor dumnezeiești. Dumnezeu este Cel care a promis copiilor Lui de pe pământ că va fi cu ei chiar și în ceasul celor mai grele încercări.

Biblia ne arată cât de plăcută Îi este lui Dumnezeu această încredere. Bunătatea și favoarea Sa se odihnesc peste cei care sunt plini de încredere: „Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută” (Plângeri 3.25). De unde aveau acești bărbați sfinți din Vechiul Testament o astfel de încredere? Nu erau păcătoși? Nu știau că orice om este vinovat înaintea lui Dumnezeu? Ei aveau credință, iar aceasta le-a dat încredere. Dumnezeu le-a dat promisiuni și le-a spus că El este îndurător și plin de har, încet la mânie și mare în bunătate și adevăr. Cât de mult trebuie să ne rușinăm, că nouă ne lipsește încrederea pe care au arătat-o acești bărbați! Avem prea puțină încredere în Dumnezeu, care este dragoste, care ne-a salvat, care ne-a făcut copiii Săi, care ne-a binecuvântat în Hristos cu tot felul de binecuvântări, care ne încununează în fiecare zi cu bunătate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETUL BUCURIEI (1)

„Bucuria Mea să rămână în voi” (Ioan 15:11)

     Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” Bucuria despre care vorbește Domnul Isus este unică, deoarece este bucuria Lui și ea ne împlinește așa cum bucuria lumii n-o poate face. Când ești un urmaș credincios al învățăturilor lui Hristos, vei avea o bucurie lăuntrică reală și de durată indiferent de indicatorii economici, de ratele dobânzilor, de deficitele bugetare și chiar de boală sau moarte.

Nu poți fi fericit fără să fii bucuros, dar poți fii bucuros fără să fii fericit! Cum este posibil una ca asta? Domnul Isus le-a spus  ucenicilor săi că noi ne bucurăm de o dragoste care transcende toate celelalte lucruri – dragostea Tatălui nostru ceresc oferită necondiționat și care, odată acceptată, este experimentată permanent.

Nimic nu se compară cu dragostea lui Dumnezeu. Dragostea Lui nu are la bază înfățișarea, personalitatea, avuțiile, nici chiar bunătatea morală. Ea este oferită fără nici o precondiție. Ea nu este nici capricioasă, nici schimbătoare. Nu poți face nimic pentru a-L face pe Dumnezeu să te iubească mai mult și nu poți face nimic ca să te iubească mai puțin. Mai mult, dragostea divină nu-ți dă numai „fluturi în stomac,” ci ea lucrează constant pentru a te conduce spre luarea unor decizii înțelepte, pentru a te feri de luarea deciziilor greșite și pentru a te corecta atunci când ai luat decizii greșite.

Dragostea lui Dumnezeu garantează acceptarea Sa când toți ceilalți te-au respins, iertarea Sa când toți ceilalți te-au judecat și mila Lui când toți ceilalți te-au condamnat. Când te răsfeți în dragostea Sa, experimentezi un izvor de bucurie care îți inundă inima. Și pentru că nu lumea îți dă această bucurie – lumea nu ți-o poate lua.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 4:6-21

Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13:10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1:5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit?”.

În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe Isus Hristos răstignit (cap. 2:2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), vom şi împărăţi împreună cu El (2 Timotei 2:12). Pavel, de partea sa, n-a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de gunoiul lumii, de lepădătura tuturor (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace.

Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi să-l urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să-i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească nuiaua, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui preaiubiţi (v. 14).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: