Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Preotul Ezra a adus legea înaintea adunării, atât a bărbaților cât și a femeilor și a tuturor celor care puteau auzi și înțelege, în cea dintâi zi a lunii a șaptea. Și a citit în ea în fața locului deschis care era înaintea Porții Apelor, de dimineață până la amiază, în prezența bărbaților și a femeilor și a acelora care puteau înțelege. Și urechile întregului popor erau atente la cartea legii … Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite.
Neemia 8.2,3,8

După captivitatea babiloniană – Citirea legii

Zidul Ierusalimului a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul. O săptămână mai târziu, poporul s-a strâns laolaltă cu o mare dorință de a i se citi Cuvântul lui Dumnezeu. Fuseseră protejați și ajutați de Domnul, iar acum doreau să-I slujească și își dădeau seama că aveau nevoie să cunoască ce era scris în Cuvântul Său. Fie ca și noi să avem aceeași dorință în ziua de astăzi!

Fuseseră făcute pregătirile necesare. Ezra stătea pe o platformă de lemn, așa încât să poată fi auzit de miile de oameni care se adunaseră pe locul deschis din fața Porții Apelor (apa este un simbol adesea folosit în Scriptură pentru a desemna Cuvântul lui Dumnezeu). Lângă el stăteau leviții, care ajutau poporul să înțeleagă Legea. Poporul s-a plecat cu respect și s-a închinat Domnului atunci când cartea Legii a fost deschisă. Ezra citea din ea și ceilalți traduceau și explicau, fiindcă Legea fusese scrisă în ebraică, cu nouă sute de ani în urmă, iar poporul vorbea aramaica. Citirea dura de dimineața până la miezul zilei.

La auzul celor scrise, poporul a început să plângă, fiindcă a devenit conștient de neascultarea sa față de Legea lui Dumnezeu. Conducătorii i-au îndemnat pe cei din popor să nu mai plângă, amintindu-le că aceea era o zi sfântă pentru Domnul. Mai degrabă, ei trebuiau să mănânce ce este gras și să bea băuturi dulci și să trimită porții și celor care nu aveau. Bucuria Domnului era tăria lor. Acest lucru este adevărat și astăzi. Dumnezeu dorește să ne dea bucurie, pe măsură ce citim și înțelegem Cuvântul Său – o bucurie adâncă, pe care să o împărtășim și altora. Poporul a urmat instrucțiunile care îi fuseseră date.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

În nimeni altul nu este mântuire: pentru că nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.
Faptele Apostolilor 4.12

Aveți dreptate, dar…

Odată, un misionar a povestit următoarea întâmplare: Am poposit cândva la o colibă aflată la marginea unui râu și am discutat cu câțiva turiști. Am ajuns să vorbim și despre creația minunată a lui Dumnezeu și despre Cuvântul Său, și le-am mărturisit evanghelia despre dragostea lui Dumnezeu și despre mântuirea în Isus Hristos. Toți au ascultat atenți; niciunul nu a avut ceva de replicat. Mai mulți au dat din cap aprobator, iar apoi un bărbat în vârstă și-a dres glasul și a spus: „Credința dumneavoastră este bună. Am văzut de multe ori, cum învățătura dumneavoastră a schimbat viața oamenilor“.

M-am bucurat de observația făcută și l-am întrebat: „Dar cum stau lucrurile cu dumneavoastră? Nu doriți să aparțineți Domnului Isus și să găsiți pace cu Dumnezeu? Nu doriți să scăpați de judecata viitoare, de pierzarea veșnică?“. — „Ah“, răspunse acesta, „am 72 de ani. Pentru mine nu mai este nimic de făcut în ceea ce privește aceste lucruri“. L-am întrebat: „Vă rog să-mi spuneți: dacă ați cădea în acest râu, iar cineva ar dori să vă scoată din apă, ați spune: Ah, lasă, am deja 72 de ani?“. Bătrânul râse și spuse: „Aveți dreptate, dar…“.

De acest „dar“ s-au agățat mulți, nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și astfel au neglijat, din indiferență, să se îngrijească de fericirea lor veșnică.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

SECRETUL BUCURIEI (2) – Fundația SEER

„O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22)

     Biblia spune: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Știai că râsul este un medicament atât de bun, încât te eliberează de stres, ameliorează durerile de cap, luptă împotriva infecțiilor și poate îndepărta hipertensiunea? Unii doctori ne spun că râsul produce beneficii fizice similare cu cele obținute în urma unor exerciții fizice intense. Când îți lași capul pe spate și izbucnești în râs, mușchii abdomenului, pieptului, umerilor și altor părți din corp se contractă, iar pulsul și tensiunea cresc. Un singur hohot de râs poate duce la dublarea pulsului de la 60 la 120, în timp ce tensiunea sistolică poate crește de la 120 la 200. Apoi, când te oprești din râs, bătăile inimii și tensiunea scad sub normal – fapt ce semnalează stres redus. Dumnezeu a creat râsul pentru că știe că este bun pentru sănătate. Nu confunda, totuși, fericirea cu veselia. Veselia vine din bucurie, nu din fericire și e important pentru sănătatea ta emoțională să înțelegi lucrul acesta. Sunt perioade în care nu putem și nu trebuie să fim fericiți – atunci când alții suferă, când trecem prin tragedii, când ne pierdem locul de muncă sau persoane dragi. În fața nedreptății, fericirea este nepotrivită, dacă nu chiar imposibilă.

Cu toate acestea, bucuria care vine din cunoașterea dragostei și acceptării necondiționate de către Dumnezeu, te ajută să-ți păstrezi bucuria. Iată motivele:

1) Fericirea este în afară; bucuria este lăuntrică.

2) Fericirea depinde de circumstanțe externe; bucuria depinde de caracterul lăuntric.

3) Fericirea depinde de ceea ce ni se întâmplă, bucuria depinde de ceea ce locuiește în noi.   

4) Fericirea se bazează pe șansă; bucuria se bazează pe alegere.

Așadar, astăzi – alege bucuria!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 4:6-21

Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13:10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1.5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nu‑l fi primit?”.

În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe Isus Hristos răstignit (cap. 2:2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), vom şi împărăţi împreună cu El (2 Timotei 2:12). Pavel, de partea sa, n-a inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de gunoiul lumii, de lepădătura tuturor (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace. Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi să-l urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei să-i semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească nuiaua, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui preaiubiţi (v. 14).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: