Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă El Se va ridica pe pământ. Și după ce această piele a mea va fi nimicită, totuși fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu.
Iov 19.25,26

Saducheii au fost adesea în conflict cu Domnul Isus. Una din trăsăturile distinctive ale acestei secte era că respingea ideea învierii trupului. Hristos a scos în evidență această eroare citând din Vechiul Testament (Marcu 12.18-27). Învățătura despre înviere a fost „adusă la lumină” în plinătatea ei în Noul Testament (2 Timotei 1.10), însă ea apare și în Vechiul Testament, așa cum putem vedea în cartea Iov.

Această carte a fost probabil scrisă în timpurile patriarhale, fiind astfel una dintre cele mai vechi cărți ale Bibliei. Cât de remarcabilă este deci afirmația lui Iov despre înviere! El se roagă să-i fie înscrise cuvintele – „O, de ar fi scrise cuvintele mele! O, de ar fi înscrise într-o carte! De ar fi gravate cu condei de fier și plumb, în stâncă, pentru totdeauna!” (Iov 19.23,24). Rugăciunea sa a primit răspuns: mii de ani mai târziu, noi citim cuvintele lui! Iov vorbește despre Răscumpărător și, să remarcăm, Îl numește: „Răscumpărătorul meu„. Toate adevărurile biblice trebuie la un moment dat să fie personalizate; dacă doctrina lui Hristos este ținută doar la nivel intelectual, și nu în inimă, prin credință, ea este inutilă. Iov Îl vede, în mod profetic, pe Răscumpărătorul său stând pe pământ. El vorbește despre Dumnezeu în aceste versete, însă noi știm că Răscumpărătorul este Domnul Isus Hristos, „Dumnezeu manifestat în trup”. El a stat odinioară pe pământ și va sta din nou, la a doua venire a Sa (Zaharia 14.4).

Într-un capitol precedent, Iov întreabă: „Dacă moare un om, va trăi el din nou?”. Acum însă el răspunde la propria întrebare, spunând: „După ce această piele a mea va fi nimicită”, o figură de stil care ilustrează moartea, „totuși fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu”. Aceasta este o puternică afirmare a nădejdii sale în învierea trupului. Cât de minunat este să vedem atât unitatea Scripturii în ce privește doctrinele ei, cât și nădejdea tuturor sfinților de-a lungul veacurilor!

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

… Isus, ca Cel care știa că i-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1

Iubiți până la capăt

Să cugetăm în aceste momente la lucrarea dragostei Mântuitorului față de ai Săi! Ultimul Său gând înainte de a intra în întunericul morții a fost cu privire la ai Săi. De asemenea, primul Său gând după ce a înviat a fost tot la ei. Ce lucrare măreață a dragostei Sale! Cu cât har i-a căutat Domnul, cu câtă dragoste li S-a revelat, cu ce delicatețe S-a purtat față de ei, potrivit nevoilor fiecăruia, până când au fost pregătiți pentru a-L vedea și auzi din gura Lui lucrurile Sale minunate!

Ce inimă ar putea cugeta la lucrurile petrecute în acea zi a învierii fără a fi profund mișcată? Mântuitorul nu Și-a cerut drepturile înaintea celor care L-au necinstit, nici nu S-a răzbunat pe dușmanii Săi, nici nu a dovedit Israelului că era Creatorul și Mesia al lor. A căutat compania celor iubiți de El, pentru ca ei să poată învăța de pe propriile Sale buze relația și bucuria în care îi va aduce, o relație și o bucurie pe care până în acel moment numai Domnul le cunoscuse. Această bucurie și acel loc în Casa Tatălui sunt urmarea lucrării Domnului și sunt partea celor care L-au primit pe Mântuitorul în viețile lor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

SECRETUL BUCURIEI (3)

„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11)

     Cuvântul fericire (în engl. happiness) vine de la vechiul cuvânt englezesc happ, care înseamnă „șansă” și este echivalentul cuvântului latinesc, fortuna, care înseamnă „noroc.” Ambele cuvinte sugerează că atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ne dorim, suntem fericiți, iar când nu se întâmplă, suntem nefericiți. Dar o astfel de fericire este temporară și fragilă; adevărata bucurie este permanentă și statornică. Unii creștini sunt atât de serioși și sobri încât te fac să crezi că Dumnezeu se încruntă atunci când râdem și urăște tot ce are legătură cu bucuria și încântarea. Psalmistul a scris: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse.” C.S. Lewis spune că: „Bucuria este activitatea primordială a cerului;” iar noi putem spune că Biblia este una din cărțile cele mai pline de bucurie care au fost scrise vreodată.

Cuvintele bucurie și bucuros se găsesc de cel puțin 245 de ori în Biblie. Cuvântul veselie apare de aproximativ 150 de ori și suntem îndemnați să ne bucurăm și să ne veselim de aproape 400 de ori! Asta înseamnă că bucuria nu este o emoție, este o atitudine. Emoțiile nu pot fi comandate; nimeni nu-ți poate spune să te simți fericit când nu ești. Dar poți alege să fii bucuros indiferent de circumstanțe. Bucuria nu este un bun care poate fi cumpărat. Mulți oameni descoperă prea târziu că banii nu pot cumpăra fericirea, dar nici bucuria. S-a spus că săracii sunt într-o stare mai bună decât bogații. A căuta fericirea și bucuria în materialism este ca și cum ai bea apă sărată; cu cât bei mai multă, cu atât îți este mai sete. Secretul bucuriei de durată constă în înțelegerea faptului că ești iubit necondiționat, prețuit și acceptat de Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 6:1-20

La Corint exista şi o altă dezordine. Fraţii ajunseseră până acolo încât îşi purtau neînţelegerile în faţa tribunalelor acestei lumi. Tristă mărturie, întradevăr! Apostolul îl mustră în egală măsură atât pe cel care na suferit nedreptatea, cât şi pe cel care a comiso. Apoi el derulează principalele vicii obişnuite la păgâni şi declară cu solemnitate că nu poţi să fii mântuit şi să trăieşti în continuare în nelegiuire.

Şi aşa eraţi unii dintre voi, spune el în concluzie (v. 11). Dar iată şi ce a făcut Dumnezeu: v-a spălat, v-a sfinţit, v-a îndreptăţit! Oare a făcut-o ca să vă murdăriţi din nou?

Odată înlăturat păcatul, nimic nu este interzis dar orice lucru poate să pună stăpânire pe mine, dacă nu veghez (v. 12). „Răul nu este în lucruri, ci în dragostea pentru lucruri, care se află în inimă” (J.N.D.).

Versetele 13-20 se referă la curăţie. De ar putea fi gravate acestea în special în inima tânărului creştin, atât de expus poftelor cărnii! Propriul său trup nu-i mai aparţine. Dumnezeu l-a răscumpărat ca să-l facă, pentru Hristos, un mădular al trupului Său (v. 15) şi, pentru Duhul Sfânt, un templu care trebuie să fie sfânt cum este Locatarul său divin (v. 19).


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: