Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris: «Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Dar în zadar Mi se închină ei, învățând ca învățături porunci ale oamenilor». Pentru că, părăsind porunca lui Dumnezeu, țineți tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe altele ca acestea”.
Marcu 7.6-8

Liderii religioși ai poporului au venit la Isus nu cu un simțământ al vreunei nevoi, nici al harului Său, ci pentru a I se împotrivi, găsind vină ucenicilor Săi, fiindcă mâncau cu mâinile nespălate. Religia acestor oameni consta în onorarea tradițiilor strămoșești, prin împlinirea anumitor forme și ceremonii, pe care oricine le poate face și care aduc o reputație înaintea oamenilor, însă care lasă inima departe de Dumnezeu.

În răspunsul dat acestor oameni, Domnul dă pe față goliciunea religiei lor, care consta doar în forme exterioare.

În primul rând, o astfel de religie îi face pe oameni fățarnici, așa cum dovedește Scriptura, fiindcă Isaia a spus: „Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. A fi fățarnic, sau ipocrit, înseamnă să pretinzi a fi ceea ce nu ești. Prin formele lor religioase, ei se arătau foarte evlavioși înaintea oamenilor și vorbeau mult despre respectul lor față de Dumnezeu. De fapt, inimile lor erau departe de Dumnezeu. În al doilea rând, Domnul arată că o astfel de religie este deșartă. Ea poate aduce o reputație înaintea oamenilor, însă este lipsită de valoare în ochii lui Dumnezeu. În al treilea rând, o astfel de religie înlătură Cuvântul clar al lui Dumnezeu, înlocuindu-l cu tradițiile oamenilor.

Acești farisei și cărturari erau liderii religioși ai rămășiței care revenise din captivitatea babiloniană. Exista, într-adevăr, în zilele Domnului, o mică rămășiță în cadrul acestei rămășițe, care se temea de Domnul și aștepta răscumpărarea în Israel, însă, din nefericire, cei mai mulți din popor căzuseră în starea cumplită ilustrată de acești lideri. Din punct de vedere exterior, ei păreau foarte evlavioși înaintea oamenilor și rosteau cuvinte corecte, însă învățăm de aici că, deși toate acestea există, este posibil ca inima să fie departe de Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu să fie înlocuit de tradițiile oamenilor.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53.6

Puterea eliberatoare

Un om, auzind vestea evangheliei, s-a recunoscut păcătos și a început să caute pacea și odihna pentru sufletul său. Ajungând într-o neliniște sufletească, a întrebat pe unii și pe alții cum ar putea să găsească pacea. Mulți l-au sfătuit să se roage. Omul s-a rugat, dar nu a găsit pacea. I s-a părut însă că nu s-a rugat destul și cu toată puterea. De aceea, într-una din zile s-a dus în pădure, ca să se roage acolo cât va putea de tare. Când a obosit de atâta zbucium, s-a așezat sub un copac să se mai odihnească. Uitându-se în sus, privirea i s-a oprit la pălăria pe care și-o atârnase de o creangă a copacului.

Deodată i-a venit în minte gândul următor: „Pălăria mea nu poate fi în același timp și pe creanga aceea, și pe capul meu. Tot așa și cu păcatele mele: nu pot fi în același timp și asupra mea, și asupra Mântuitorului. Dar unde sunt păcatele?”.

Imediat și-a adus aminte de cuvintele versetului de astăzi. Deodată s-a făcut lumină în sufletul lui și a zis: „Dacă Dumnezeu a făcut să cadă asupra Fiului Său păcatele mele, atunci locul acestor păcate nu mai este pe cugetul meu, ci pe umerii lui Hristos”. Deodată, pacea i-a inundat cugetul. A simțit puterea eliberatoare a Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (1)

„De cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Viața e plină de situații care ne provoacă teama: teama de boală, de șomaj, de respingere, de părerea celorlalți. Dacă nu o ținem sub control, teama ne fură pacea interioară.

Chuck Swindoll ne reamintește: „David a întâmpinat teama cu capul sus, la ușa din față, punându-și două întrebări: „De cine să mă tem? De cine să-mi fie frică?” Și i-a închis fricii ușa în nas, declarând:”Inima mea…tot plină de încredere ar fi.”(v.3). Apoi a intrat în casă, reamintindu-și cum poate contracara atacurile fricii.

Prin rugăciune: „Un lucru cer de la Domnul” (v.4).

Prin viziune: „Privesc frumuseţea Domnului” (v.4).

Prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (v. 4).

Prin ocrotirea lui Dumnezeu: „El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului” (v.5).

Prin închinare: „Voi cânta” (v.6).

Prin odihnă: „Nădăjduieşte în Domnul!” (v.13-14).

Prin determinare: „Îmbărbătează-ţi inima” (v.14).

Curajul nu se limitează la câmpul de luptă. Adevăratul test al curajului este mai semnificativ, mai adânc, mai tăcut, e ca și cum rămâi credincios când nu te vede nimeni, înduri durerea când camera este goală, rămâi singur când ești înțeles greșit. Poate fi la fel de simplu ca atunci când spui „nu”, la fel de semnificativ ca atunci când ai de-a face cu un munte de rufe murdare, la fel de neștiut ca lupta lăuntrică dintre bine și rău.

Câștigătorii medaliei de aur a lui Dumnezeu apar în taină, acolo unde au loc majoritatea faptelor de curaj, departe de recunoașterea publică.” Când teama îți face genunchii să tremure, Dumnezeu spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9).

Dick Mills scrie: „Fiecare poruncă vine cu asigurarea că o putem împlini. Dumnezeu nu dă porunci pe care nu le putem împlini. E nepotrivit să spunem: „Am mult curaj, dar nu am putere”, sau „Sunt plin de putere, dar mă tem.” Curajul și puterea îți sunt date de Dumnezeu. Curajul ne motivează voința și puterea ne însoțește efortul.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 9:1-27

Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a-i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să-şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26:1719).

Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13:38).

Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17:22).

Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2:19; Filipeni 4:1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându-şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s-o câştigăm (v. 24)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: