Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ia pe leviți din mijlocul fiilor lui Israel și curățește-i. Și așa să faci cu ei, ca să-i curățești: stropește peste ei apa pentru curățire de păcat; și ei să treacă briciul peste toată carnea lor și să-și spele hainele și să se curățească.
Numeri 8.6,7

Aceasta este cu privire la leviți: de la vârsta de douăzeci și cinci de ani în sus să vină să lucreze în lucrarea slujbei cortului întâlnirii. Și, de la vârsta de cincizeci de ani, să iasă din lucrarea slujbei și să nu mai slujească.
Numeri 8.24,25

Consacrarea leviților consta în stropirea cu apă, raderea întregului trup și spălarea hainelor. Ei trebuiau să stea înaintea cortului întâlnirii, iar întreaga adunare a fiilor lui Israel își punea mâinile peste ei. Astfel, întreaga adunare era identificată cu slujirea leviților. Ei îi reprezentau pe toți cei din popor și slujeau în locul lor. Stropirea cu apă este o imagine a curățirii de păcate. Nu puteau face pentru ei înșiși această stropire, ci altcineva trebuia s-o facă pentru ei.

Briciul aplicat pe tot trupul vorbește despre judecata asupra a tot ceea ce vine din carne, din vechea natură. Ei trebuiau, de asemenea, să-și spele hainele, apa folosită semnificând Cuvântul aplicat tuturor obiceiurilor și căilor noastre. Lecțiile cuprinse aici sunt numeroase. Cel care vrea să fie un adevărat levit în slujbă trebuie să folosească în mod constant briciul judecății de sine, pentru a îndepărta tot ceea ce vine din eul lor.

Perioada de slujbă a leviților era fixată de Lege. Era un har că, la cincizeci de ani, leviților li se permitea să se retragă din slujba lor. De la douăzeci și cinci la treizeci de ani, ei puteau face lucrări mai ușoare la cort, la fel cum leviții de peste cincizeci de ani erau scutiți de muncile grele. Domnul încă fixează perioada în care cei ai Săi Îi slujesc și, de asemenea, perioada în care caută să le ofere odihnă și mângâiere (Ioan 21.12,18,19).

A C Gaebelein

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească …
Luca 14.18

Dezvinovățirea

Pentru ca ascultătorii Săi să înțeleagă gravitatea dezvinovățirilor, Domnul a vorbit despre trei oameni care au fost invitați la o cină mare unde erau mulți poftiți. Refuzul era și este considerat o insultă. Ca fiecare dintre noi, acești oameni erau ocupați. „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd”, a spus unul dintre invitați. Cumpărarea unei proprietăți era un lucru care cerea timp. Acest om a motivat că proprietățile îl opresc de a participa la cină. Alt invitat a spus: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog”. Acesta a pus înainte de orice cariera sa de negustor. Cel de-al treilea a spus: „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”. Interesul personal al acestui om l-a reținut să nu meargă la bucuria la care era chemat.

Începând de la Adam încoace, toți oamenii caută să se dezvinovățească. În grădina Eden, Adam s-a dezvinovățit prin cuvintele: „Femeia pe care mi-ai dat-o …”. Adam a aruncat vina căderii sale rușinoase asupra împrejurărilor în care îl pusese Dumnezeu, adică asupra lui Dumnezeu Însuși. Și cum stau lucrurile cu privire la noi? În bunătatea și harul Său, Mântuitorul ne cheamă la El. Cum răspundem? Să nu uităm: dezvinovățirea înseamnă insultă!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CĂLĂUZIREAÎNCĂSNICIE

„Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)

     Biblia spune: „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Dumnezeu a creat femeia să fie mai mult decât o versiune ușor schimbată a bărbatului. Adam era bărbat; Eva era femeie – la fel de diferiți unul de celălalt precum este ziua de noapte. Ei gândeau, simțeau, vorbeau și se purtau diferit. Prioritățile lor difereau. Aveau nevoie de lucruri diferite unul de la celălalt. Și la fel cum pentru ei era esențial să se înțeleagă în traiul lor sub același acoperiș – la fel este și pentru noi astăzi. Traiul împreună necesită înțelegere, răbdare, altruism, efort comun și bunătate.

Pentru a avea o căsnicie fericită, ascultarea de sfătuirea lui Pavel este un lucru fundamental. Bărbatul trebuie să înțeleagă că soția lui are nevoie de dragostea sa, iar soția trebuie să înțeleagă că soțul său are nevoie de respectul ei.

Dr. Emerson Eggerichs ne amintește că bărbații și femeile vorbesc un limbaj diferit în materie de relație, având la bază nevoile lor diferite. Da, amândoi au nevoie de dragoste și de respect, dar bărbații se simt iubiți când soțiile le arată respect necondiționat, iar soțiile se simt respectate când soții lor le oferă dragoste necondiționată.

Să observăm faptul că ceea ce ne spune Pavel nu este doar un sfat înțelept, ci porunci divine care trebuie respectate și urmate. Soțul trebuie „să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” Dumnezeu nu-i cere bărbatului să câștige respectul soției sale, iar ei nu-i cere să merite dragostea lui. Domnul Isus, modelul nostru, ne-a respectat și ne-a iubit necondiționat cu prețul propriei Sale vieți.

Ca autor al căsătoriei, Dumnezeu știe ce funcționează; așadar, urmează călăuzirea Sa în viața ta de familie.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 7:32-40; 8:1-13

A fi fără griji cu privire la lucrurile pământeşti, a avea inima ocupată exclusiv de interesele Domnului, căutând cum să placă Lui, a fi preocupat cu lucrarea pentru El fără distragere iată avantajul slujitorului lui Dumnezeu care este necăsătorit, în raport cu cel căsătorit! Trebuie însă, ca şi Pavel, să fi primit aceasta ca un har.

În capitolul 8, Pavel se ocupă de cărnurile de la măcelărie, adesea oferite pe altarele păgâne înainte de a fi vândute pe piaţă. Pentru mulţi, acestea ridicau probleme de conştiinţă (comp. cu Romani 14). La noi în ţară, această problemă nu mai este de actualitate, însă îndemnurile de aici se aplică în toate cazurile în care riscăm să contrariem (să impresionăm în sens negativ) pe un alt credincios: un frate pentru care a murit Hristos.

Câte lucruri cunoşteau corintenii! Nu ştiţi că? le repetă necontenit apostolul (vezi cap. 6:2,3,9,15,19). La ce le folosea însă această cunoştinţă? Numai la a se îngâmfa! Şi noi suntem pândiţi de acelaşi pericol, noi, care cunoaştem adesea atâtea adevăruri cu mintea, mai degrabă decât cu inima. Pentru ca cineva să cunoască cum trebuie să cunoască este nevoie să-L iubească pe Dumnezeu (v. 3). Şi, iubindu-L, să pună în practică ceea ce are privilegiul să ştie (Ioan 14:21-23).


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: