Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ne-am întors și am plecat în pustie, pe calea spre Marea Roșie, cum îmi spusese Domnul; și am ocolit Muntele Seir multe zile.
Deuteronom 2.1

Este minunat să vedem cum Moise spune: „Ne-am întors”, punându-se astfel în legătură cu poporul. El, Iosua și Caleb au trebuit să se întoarcă din nou în pustie, în compania unui popor necredincios. Omenește vorbind, acest lucru pare dureros, însă putem fi siguri că a fost un lucru bun și profitabil. Există întotdeauna o binecuvântare profundă în supunerea față de voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu putem întotdeauna să o înțelegem.

Nu citim nici măcar despre un singur cuvânt de nemulțumire din partea acestor slujitori binecuvântați ai lui Dumnezeu, pentru faptul că au fost nevoiți să se întoarcă în pustie pentru patruzeci de ani, deși erau gata să intre în țară. Nu, ci, în mod simplu, ei s-au întors împreună cu poporul. Și bine au făcut, ținând cont că Domnul Însuși S-a întors și El împreună cu poporul, în pustie. Cum ar fi putut ei să se plângă, când vedeau prezența Dumnezeului lui Israel îndreptându-se către pustie? Cu siguranță, harul și îndurarea răbdătoare a lui Dumnezeu i-a învățat să accepte, din toată inima, o călătorie prelungită în pustie și să aștepte fericitul moment al intrării în țara promisă.

Este un lucru important să ne supunem întotdeauna cu smerenie sub mâna lui Dumnezeu. Cu siguranță că vom fi foarte binecuvântați în urma acestei atitudini. Ea înseamnă să luăm cu adevărat jugul lui Hristos asupra noastră, lucru care, așa cum El Însuși ne asigură, este adevăratul secret al odihnei. „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Ce este acest jug? Este supunerea absolută față de voia Tatălui! Vedem această supunere în mod perfect în viața Domnului nostru Isus Hristos. El a putut spune: „Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta”. Iată cel mai important lucru pentru Domnul Isus, lucru care decidea orice chestiune – „așa a fost plăcut înaintea Ta”!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și i-am făcut următoarea mărturisire … Ascultă, dar, acum … rugăciunea și cererile robului Tău …
Daniel 9.4, 17

Rugăciunea de mijlocire

În capitolul 9 al cărții profetului Daniel găsim unul din cele mai interesante pasaje din întreaga Biblie, în care ne este prezentat modelul adevăratei rugăciuni. Rugăciunea de mijlocire este o lucrare făcută pentru alții. Rolul de mediator în rugăciune a fost predominant în Vechiul Testament, în multe cazuri. Hristos este descris în Noul Testament și ca Mijlocitorul suprem. Domnul Isus a înlăturat prăpastia dintre noi și Dumnezeu când a murit pe cruce. Datorită mijlocirii Domnului Isus, noi putem acum mijloci în rugăciune pentru alți creștini sau pentru cei nemântuiți.

Rugăciunea din Daniel 9 are toate elementele unei rugăciuni de mijlocire. Ea este caracterizată de perseverență și lepădare de sine, este identificată în mod altruist cu poporul lui Dumnezeu, întărită prin mărturisire dependentă de Dumnezeu și are ca scop gloria lui Dumnezeu. La fel ca Daniel, creștinii trebuie să vină la Dumnezeu ca mijlocitori pentru alții cu o inimă frântă și cu o atitudine de pocăință, recunoscându-și propria nevrednicie, și cu un sentiment de lepădare de sine. Dumnezeu îi cheamă pe toți creștinii să fie mijlocitori. Este dorința lui Dumnezeu, ca fiecare creștin credincios să fie activ în rugăciunea de mijlocire. Ce privilegiu minunat și înălțător avem în faptul că putem veni cu îndrăzneală înaintea tronului lui Dumnezeu cu rugăciunile și cererile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RELATII (1)

„Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18)

     Adam a trăit într-o lume perfectă, dar cu toate acestea, el era incomplet. Așa că Dumnezeu i-a creat „un ajutor potrivit”. Întrucât Dumnezeu te-a creat cu această nevoie de a avea un soț sau o soție, El poate să-ți prezinte persoana potrivită. Însă trebuie să vrei să-L consulți, să-i urmezi sfatul și să aștepți timpul ales de El. Și asta nu e întotdeauna simplu!

Unii dintre noi consideră că este mai ușor să fii nefericit decât să fii singur. Mânați de dorințe neîmplinite, luăm decizii pripite care ajung să ne rănească. E imposibil să iei o decizie bună când ești motivat de teama de a fi singur sau de a fi respins. Nu e nimic greșit să simți nevoia de a fi dorit de altcineva sau de a-ți împărți viața cu cineva. Nu lăsa pe nimeni să te convingă că nevoia ta de a iubi și de a fi iubit este o slăbiciune.

Dumnezeu a creat omul să se înmulțească, și e nevoie de doi pentru asta. Suntem incompleți unul fără celălalt. Un consilier de renume scria: „Noi trebuie să fim dispuși să ne deschidem, să ne lăsăm iubiți, să ne îngăduim și să avem nevoi. Astăzi este la modă să te comporți ca și cum nu ai nevoie de nimeni. Dar Dumnezeu spune altceva! De vreme ce El i-a făcut pe unii oameni să se întâlnească conform Scripturii, lucrul acesta îți dă dreptul să te rogi și să crezi că va face la fel și pentru tine.”

Așadar roagă-te și crede că Dumnezeu are o persoană „potrivită” pentru tine; cineva care ți se potrivește acolo unde ești și care ți se potrivește oriunde ai merge. Când găsești persoana pregătită de Dumnezeu pentru tine, vei descoperi în tine calități și daruri despre care nici nu știai că există!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 7:2-12

Dragostea lui Hristos îl lega pe Pavel de corintenii săi (5:14). Această dragoste era tot atât de adevărată cât era de mare când le scrisese prima sa epistolă. În prezent, inima este în largul ei; el poate lăsa să vorbească liber afecţiunile sale. Aceia care ne avertizează şi ne mustră cel mai sever sunt adesea cei care ne iubesc cel mai mult. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe carei iubesc (Apocalipsa 3:19) avea să spună Domnul unei Biserici falimentare.

Adunarea judecase răul din mijlocul ei, arătând astfel curăţie şi dreptate (v. 11): dacă tolerase un păcat îngrozitor, o făcuse din ignoranţă şi din neglijenţă. Corintenii au trebuit să se smerească pentru starea în care erau (stare care permisese apariţia acelui rău în mijlocul lor) şi să sufere o întristare după voia lui Dumnezeu.

Versetul 10 ne arată că simplul regret, ruşinea, remuşcarea nu sunt pocăinţa. Pocăinţa înseamnă a judeca vina noastră aşa cum o judecă Dumnezeu, înseamnă a recunoaşte răul şi a-l părăsi, indiferent dacă este vorba de fapte comise înainte sau după întoarcerea noastră la Dumnezeu (Proverbe 28:13).

Pocăinţa este primul rod al credinţei. Şi, la rândul ei, produce roade vrednice de pocăinţă, aşa cum le spunea Ioan Botezătorul celor care veneau să fie botezaţi (Luca 3:8).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: