Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “ianuarie, 2018”

31 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, pe când ieșea la drum, un om a alergat la El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”.
Marcu 10.17

Existau multe trăsături frumoase în acest om bogat. Era plin de o energie tinerească, fiindcă ni se spune că „a alergat” la Domnul; a fost gata să recunoască superioritatea lui Hristos, căci a îngenuncheat înaintea Lui; și era plin de dorința de a face binele, fiindcă a întrebat: „Ce să fac?”. Din punct de vedere exterior, caracterul lui era excelent. Nu era un depravat și nici un corupt, prin complacerea în păcat, ci păzise legea. Avea multe trăsături minunate de caracter, care au făcut ca Domnul să-l prețuiască și să-l iubească. Așa cum J. N. Darby a spus, „acest om era amabil, binevoitor și gata să învețe ce era bine; el privise la excelența vieții și lucrărilor lui Hristos și inima îi fusese atinsă de ceea ce văzuse”.

Totuși, toate aceste calități naturale nu i-au oferit o apreciere corectă a Persoanei și a gloriei lui Hristos, nici un simțământ al stării și al nevoii inimii sale. El a putut discerne excelența lui Hristos ca Om, însă nu și gloria Persoanei Sale ca Fiu al lui Dumnezeu. Omul natural, oricât de ales și de distins ar fi, nu poate discerne faptul că Hristos este Dumnezeu. Domnul, raportându-Se la poziția luată de tânărul bogat, nu admite că omul este bun – „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu”. Hristos era cu siguranță bun, însă era Dumnezeu. El a fost întotdeauna Dumnezeu și a devenit om fără să înceteze vreodată să fie Dumnezeu.

Tânărul, nefiind conștient de nevoia sa, nu întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”, ci „Ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”. Frumusețea naturală a caracterului său îl făcea să nu vadă că, în ciuda tuturor calităților sale, el era un păcătos pierdut, care avea mare nevoie de mântuire. Cât de clar dovedește acest lucru că în om nu există nimic bun pentru Dumnezeu. Un caracter excelent nu oferă nicio indicație cu privire la starea morală a inimii.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!”
Eclesiastul 1.14

Credinţa reginei Jane

Jane Grey (1537-1554) a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile. Verișoara ei, Maria Tudor, a adunat oastea și a detronat-o pe Jane, iar după  șase  luni  a  decapitat-o.  În  viața  ei,  regina  a  fost preocupată cu alte lucruri care nu aparțineau deșertăciunii acestei lumi. Jane era foarte inteligentă, iar părinții ei i-au adus cei mai buni profesori. Ea a învățat multe limbi, dar și Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit suportul moral în viața tinerei. Ea a trăit în vremea când Reforma se răspândea în Anglia. Biblia tradusă de Tyndale a schimbat viețile multor oameni. Jane era una din persoanele care credeau în mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Toate adevărurile Evangheliei erau la fel de importante pentru ea. Deși viața ei a fost lipsită de dragostea părintească, părinții murind mai devreme, ea a învățat să se încreadă în Dumnezeu încă de la o vârstă fragedă. Una dintre rugăciunile păstrate ne ajută să înțelegem mai bine credința acestei tinere: „O, Dumnezeule plin de milă, Tu care cunoști totul, cercetează-mă; și fii Tu turnul meu de scăpare, aceasta te rog cu umilință. Ajută-mă să nu fiu ispitită de puterea mea, fii Tu Eliberatorul meu…”

Credința acestei regine este un exemplu din marea mulțime a celor care au părăsit deșertăciunea și goana după vânt a acestei lumi și s-au refugiat în brațele Mântuitorului. Credința poate trece liniștită prin furtună, căci ea nu privește la împrejurări pentru a primi ajutor, ci se bazează pe Dumnezeu și Îl descoperă a fi mai mare decât orice împrejurare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FIIUNOMALUNITĂȚII!

„Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     David a zis: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!… căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie” (v. 1, 3). Când ne străduim să lucrăm împreună în ciuda diferențelor dintre noi, Dumnezeu „dă” binecuvântarea peste eforturile noastre. Satan știe lucrul acesta, așa că principala lui strategie este să dividă și să cucerească. El cunoaște puterea, sinergia și binecuvântarea care rezultă din lucrul în armonie, și de aceea depune el toate eforturile să aducă dezbinare. Așadar, atunci când lucrurile încep să se destrame și să se prăbușească, să fii sigur că diavolul s-a ocupat de detalii. Capitolul șase din Proverbe enumeră șapte lucruri pe care le urăște Domnul, iar printre ele este și: „cel ce stârnește certuri între fraţi” (v. 19). Pavel spune: „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). El știa că lucrul acesta necesită, uneori, mari eforturi.

Nu ne putem permite să fim ignoranți față de tacticile lui Satan care sunt menite să ne țină departe unii de alții. El te va face să te simți ofensat în urma unei afirmații nevinovate, să înțelegi dintr-o replică mai mult decât a dorit vorbitorul să spună, să atribui motive necurate comportamentului cuiva, sau să crezi o minciună… Dar atunci când te rogi și Îl cauți pe Dumnezeu, El îți va descoperi adevărul despre acea situație. „El este pacea noastră” (Efeseni 2:14), iar când ne aruncăm în brațele Sale, El ne călăuzește spre hotărâri care aduc pacea în acea împrejurare. În realitate, conflictele noastre pot deveni trepte spre relații mai puternice atunci când ne luăm angajamentul de a ne înțelege unii pe alții și de a respinge despărțirile. De aceea Pavel scrie  (1 Corinteni 1:10): „Vă îndemn… să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:1-16

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11:28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5:8), care-şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă scrupulele tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?. Răspunsul vine imediat: Păzindu-se după Cuvântul Tău.

Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6:18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru ziua cea rea, în care se va ivi ispita (Efeseni 6:13-17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3:16).


30 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?
Psalmul 11.3

Ne putem gândi la trei temelii:

1. Temelia guvernării: o trăsătură importantă a guvernării este că „cel care stăpânește peste oameni va fi drept, stăpânind în temere de Dumnezeu” (2 Samuel 23.3). Guvernările din ziua de astăzi promulgă legi care subminează, mai degrabă decât să protejeze, sanctitatea vieții umane. Majoritatea guvernărilor aprobă stiluri de viață păcătoase, aplică dreptatea cu părtinire sau îi asupresc pe cei săraci.

2. Temelia căsătoriei și a familiei: căsătoria nu mai este privită ca fiind relevantă în societatea „progresistă” și „liberală” din zilele noastre. Relațiile din afara căsătoriei sunt ceva obișnuit. Femeia din Samaria avea un stil de viață care corespunde cu cel adoptat de mulți astăzi. Când Domnul i-a spus: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici” (Ioan 4.16), ea a recunoscut că nu avea bărbat, fiindcă avusese cinci bărbați, iar cel cu care trăia acum nu era bărbatul ei.

3. Temelia creștinismului: teoria evoluției este mai populară decât creația; lupi îmbrăcați în haine de oaie ocupă multe amvoane astăzi; învățătura curată este abandonată în favoarea basmelor meșteșugit alcătuite; răscumpărarea prin sânge este tăgăduită; evanghelia nu mai este predicată în unele biserici; venirea Domnului este privită cu scepticism; harul lui Dumnezeu este schimbat în libertatea de a păcătui; prin urmare, întunericul spiritual și moral devine tot mai gros.

Rezumatul stării de mai sus poate fi găsit în Psalmul 82.5: „Toate temeliile pământului se clatină”. Dar ce vor face cei drepți când aceste temelii se clatină? Trebuie să stăruim în lucrurile pe care le-am învățat, să ne depărtăm de fărădelege, să luptăm pentru credința dată sfinților, să ne rugăm prin Duhul Sfânt, să ne ținem în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm îndurarea Domnului nostru Isus Hristos.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.”
Romani 14.12

Fiecare om în parte

Bărbatul, care ședea în fața mea în compartimentul de tren, mi-a povestit multe întâmplări din viața sa. El mi-a istorisit despre timpul când a îngrijit ca ajutor medical răniți în război. Nu a trecut sub tăcere nici lucrările pe care le-a făcut în favoarea diferitelor instituții sociale și bisericești în timpul vieții sale. Când i-am prezentat Evanghelia, a ascultat la început atent. Dar când a auzit despre harul lui Dumnezeu care îl poate ierta chiar și pe cel mai mare păcătos, nu a mai vrut să asculte. „Deci, chiar și un tâlhar sau un ucigaș, după cum spuneți dumneavoastră, dacă se pocăiește cândva în viața lui, poate să ajungă în cer?” mă întrebă el. Atunci i-am vorbit despre tâlharul de pe cruce, care a fost răstignit alături de Mântuitorul Isus Hristos. În urma recunoașterii sale, Mântuitorul i-a putut spune tâlharului: „Astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Problema pe care o avea acest bărbat este problema multor oameni. Ei gândesc că întrebarea cu privire la mântuirea sufletului lor este o problemă între ei și semenii lor pe care îi văd mult mai răi decât ei. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nu lasă nici cea mai mică îndoială în această privință. Mântuirea este exclusiv o problemă între fiecare om în parte și Dumnezeu care a dăruit harul iertării păcatelor prin credința în Fiul Său, Domnul și Mântuitorul nostru. Chemarea noastră este să nu privim înapoi la căile noastre întunecoase și întortocheate, nici la inima noastră nestatornică și înșelătoare, ci la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SCAPI DE AMINTIRILE DUREROASE

„Nu vă mai uitaţi la cele vechi” (Isaia 43:18)

     Pentru a fi biruitor asupra amintirilor dureroase, trebuie să faci câteva lucruri:

1) Remaniază-le! Privind în urmă, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).

2) Respinge-le! Data viitoare când amintirile dureroase îți revin în minte, refuză să le alimentezi. „Nu vă mai uitaţi la cele vechi.”

3) Refocalizează-te! „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Tu spui: „Nu mă pot abține să-mi aduc aminte…” Dacă îți poți aminti necazurile, înseamnă că îți poți reaminti și binecuvântările!

Cel mai eficient mod de a scăpa de amintirile dureroase este să le înlocuiești cu cele frumoase!

Iată o veste bună: fiecare promisiune pe care ți-a făcut-o Dumnezeu are în ea puterea de a se împlini. Așadar, meditează la cuvintele următoare și personalizează-le: „Nu te teme… nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale” (Isaia 54:4). „Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face.” (Isaia 65:17-18).

Să remarcăm ultimul cuvânt: „face”… Dumnezeu poate crea frumusețe din cenușă și ordine din haos, însă asta nu se întâmplă neapărat peste noapte. În tot acest parcurs, vei crește mult și vei ierta mult. În unele împrejurări îi vei ierta pe alții; în altele, te vei ierta pe tine însuți.

Tu spui: „Dar toate acele promisiuni sunt din Vechiul Testament!” Da, însă Biblia spune: „Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt `da`” (2 Corinteni 1:20).

Așadar, adu-ți amintirile dureroase înaintea lui Dumnezeu, și lasă-L pe El să te vindece de ele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 118:15-29

Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru 2:7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Îi revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna minunat în ochii noştri (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: Doamne, mântuieşte, Te rog! (Osana în ebraică). Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului (Matei 21:9). Fără voia Lui, cei din poporul iudeu L-au invocat şi L-au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14:26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El într-un astfel de moment versetele 6, 21, 22 şi sfârşitul versetului 27: Legaţi jertfa până la coarnele altarului!

Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1, 29).


29 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus, care a fost făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințenie și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris, „Cine se laudă să se laude în Domnul”.
1 Corinteni 1.30,31

Când sufletul îți este asaltat de îndoieli și de temeri, privește drept la Isus – Mielul care a fost înjunghiat și care acum este în glorie! Ferește-te să cauți înăuntrul tău îndreptățirea, fiindcă Hristos în glorie este îndreptățirea ta! Ferește-te să privești la lucrarea Duhului în tine ca temelie pentru îndreptățire, căci ești îndreptățit prin sângele lui Hristos! Ferește-te să te compari cu alții ca dovadă a acceptării tale, fiindcă Hristos este singura cale către Tatăl! Ferește-te să cauți dovezi în simțămintele sau în experiențele tale, fiindcă omul este schimbător, iar inima este nespus de înșelătoare; dragostea lui Hristos însă nu se schimbă.

Contemplă mai degrabă perfecțiunea, frumusețea eternă și valoarea lui Isus! Privește la plinătatea Lui, la dragostea și la gloriile Lui! Privește la căile Lui, la cuvintele Lui, la suferințele și la moartea Lui! Privește la Cel Sfânt care a fost făcut păcat pentru tine și lasă ca lumina adevărului lui Dumnezeu să strălucească asupra sufletului tău! Ascultă mărturia lui Dumnezeu! Ia seama la valoarea pe care El o dă crucii! Privește cum crucea a îndepărtat păcatele tale și a adus îndreptățirea în locul lor! Acceptă mărturia lui Dumnezeu că sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, te curățește de orice păcat, că ești îndreptățit fără plată, prin harul Său, și că ești primit în Cel Preaiubit!

Privește cum fărădelegile și păcatele tale au fost așezate asupra Lui, cum omul vechi a fost răstignit împreună cu El, cum mânia aprinsă a lui Dumnezeu s-a abătut asupra Lui, pentru ca tu să fii liber! Vei vedea astfel cum dezgustul de sine va lua locul îndreptățirii de sine, cum smerenia va lua locul încrederii în sine, cum siguranța va alunga îndoiala și cum lauda și recunoștința se vor înălța către Părintele îndurărilor, în numele Domnului nostru Isus Hristos!

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: «Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan, și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.»”
2 Împărați 5.10

Să crezi ca un copil

Naaman cel lepros a sperat să fie vindecat de către profetul Elisei de boala sa. Când l-a căutat, i s-a spus: „Scaldă-te de șapte ori în Iordan, …și vei fi curat.”

Această întâmplare ne ilustrează cum poate fi astăzi curățat un om de păcatele lui. Apa Iordanului vorbește de moartea pe care a suportat-o Isus Hristos pentru a-i salva pe păcătoși. Cerința: „Scaldă-te în Iordan!” se aseamănă cuvântului: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16.31). Aceasta este credința personală în Mântuitorul, care a murit pentru mine la cruce. Aceste cuvinte pot fi înțelese chiar și de un copil.

Pentru marele general Naaman a fost umil să acționeze ca un copil și să se scalde de șapte ori în Iordan. Dar a făcut acest lucru și s-a însănătoșit. Tot așa de greu le vine astăzi multor oameni să recunoască neajutorarea lor și să-și pună toată încrederea în Isus Hristos. Dar cine face totuși acest pas al credinței, primește iertarea păcatelor.

Care a fost rezultatul credinței lui Naaman? „Şi carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș.” Pielea sa a devenit ca a unui copil nou-născut. Aceasta este o ilustrare frumoasă a ceea ce spune Domnul în Ioan 3.7: „Trebuie să vă nașteți din nou.” În viața fiecăruia care crede în Isus Hristos, Dumnezeu face nașterea din nou și îi dăruiește viață nouă, veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (2)

„A auzit cârtirile împotriva Domnului” (Exod 16:7)

     Când te plângi, Dumnezeu o ia personal. Văicăreala arată lipsa ta de credință în Cuvântul Său care spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Iar în altă parte, Biblia mai spune: „După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie” (Exod 13:17-18).

Dumnezeu știe sfârșitul încă de la început, și El te conduce pe calea Lui și te învață căile Lui! Odată ce accepți asta, nu vei mai fi nemulțumit! Când Israelul a cârtit, „S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Dr. Dale A. Robbins scrie: „Ei au refuzat ca Dumnezeu să aibă grijă de ei, să-i ocrotească și să le conducă viețile. Punctul de plecare al creștinismului este că Isus devine Stăpânul împrejurărilor în care ne găsim. Noi suntem în mâinile Sale. Dacă credincioșii sunt nemulțumiți, aceasta devine o acuzație la adresa Domnului în care ne-am pus încrederea, iar El „a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui” (Exod 16:8). Când treci prin clipe grele, nu recurge la văicăreală. Laudă-l pe Dumnezeu în pofida a ceea ce se întâmplă (1 Tesaloniceni 5:18).” Mulțumirea este opusul cârtirii. Ea exprimă aprecierea noastră pentru tot ce a făcut Dumnezeu și pentru ce promite că va face, și arată încrederea că El este în control.

Psalmistul spune: „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:14-15). Mulțumirea și recunoștința, nu văicăreala Îl motivează pe Dumnezeu să lucreze pentru tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 117 şi 118:1-14

Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116), atunci îi vom invita şi pe alţii să-L adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti la lauda universală (v. 1; Romani 10:19; 15:11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108:4; 115:1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

În Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă, Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8-9; Psalmul 108:12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţă, mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1:14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem, dar Dumnezeu ne-a venit în ajutor; ne-a păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116:8). Omul, prin urmare, nu va putea face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8), pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).


28 Ianuarie 2018

 


DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Pe orice întâi-născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul.
Exod 13.13

Legea este „umbra bunurilor viitoare” (Evrei 10.1), iar porunca referitoare la cei întâi-născuți demonstrează acest lucru într-un mod remarcabil. Israeliții trebuiau să consacre Domnului animalele pe care le aveau, curate sau necurate. Întâiul-născut era reprezentantul unei întregi clase, fie de oameni, fie de animale. Însă ceea ce era necurat trebuia răscumpărat. Măgarul era un animal necurat și, prin urmare, el ilustrează ceea ce Dumnezeu ne învață prin intermediul acestei porunci. Peste tot în Biblie, măgarul este o imagine a naturii păcătoase și a voinței proprii a omului. Se spune despre Ismael că era ca un „măgar sălbatic al unui om” (Geneza 16.12). Accentul acolo este pus pe încăpățânarea și pe împotrivirea lui – o caracterizare fidelă a păcatului (Iov 39.5-8). Este de asemenea semnificativ faptul că Ismael a fost fiul întâi-născut al lui Avraam. În Galateni 4.23 citim că Ismael a fost născut „potrivit cărnii” și, în felul acesta, el este un reprezentant al omului păcătos aflat sub lege.

Dacă măgărușul nu era răscumpărat, trebuia să-i fie frânt gâtul. Este ori răscumpărare, ori pierzare – nu există o a treia opțiune; iată ceea ce nu pot înțelege oamenii! Lumea este împărțită în două: cei pierduți și cei mântuiți. Cât de minunat este să vedem că mielul nevinovat lua locul măgărușului – o imagine cât se poate de clară a substituirii. C. H. Mackintosh a scris: „Este interesant să vedem că, în ce privește natura noastră, suntem puși în aceeași categorie cu animalele necurate; în ce privește harul însă, suntem asociați cu Hristos, Mielul fără pată. Nu poate exista un loc mai jos decât cel pe care îl avem prin natura noastră veche și nu poate exista un loc mai înălțat decât cel pe care îl avem prin har”. Noi eram păcătoși și Hristos a luat locul nostru pe cruce; acum, după ce Hristos a fost înviat și glorificat, noi suntem uniți cu El.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile…”
Coloseni 1.15,16

Chipul lui Dumnezeu

Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, fiind totodată și reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în univers. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos este chipul Dumnezeului celui adevărat, „care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea…” (1 Timotei 6.16). Isus Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu. Cu toate acestea, El a devenit Om, iar acum, ca Om, El îi descoperă omului pe Dumnezeu, deși El este și rămâne Dumnezeu. Niciodată, El nu a renunțat la ceea ce era, pentru a deveni ceea ce nu fusese niciodată până atunci.

Această taină de nepătruns – faptul că Isus Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este primită de credință, dar nu de rațiunea omului. Deși nu o vom înțelege niciodată pe deplin, ea rămâne un adevăr minunat, care ne face să-L adorăm pe Mântuitorul în slava și smerenia Sa, acum și pentru veșnicie. Ce minunat este gândul gloriei divine a Domnului Isus Hristos! Omul înaintea Căruia se va pleca orice genunchi

– Omul înaintea Căruia vor sta toți în ziua judecății! Acest Om, în smerenia Sa, a luat locul meu pe cruce! Poți spune și tu, cititorule, că acest Om este Locțiitorul tău? Dacă poți spune un sincer DA, ești un om care ai găsit totul deplin în Mântuitorul Isus Hristos.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (1)

„Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi” (Iuda 16)

Jon Gordon spunea: „Prietena soției mele, Rachel, se plângea continuu de locul ei de muncă, de firmă, de economie și de lipsa vânzărilor. În cele din urmă, am oprit-o și i-am spus: „E simplu. Ai de făcut o alegere. Accepți noile politici ale firmei, mergi la serviciu cu o atitudine pozitivă și îți dai toate silințele în fiecare zi, sau îți cauți un alt loc de muncă. Însă orice faci, nu te mai plânge, fiindcă nu rezolvi nimic. Schimbă-ți locul de muncă sau schimbă-ți atitudinea!” Și conversația s-a terminat, la fel și prietenia noastră, am crezut eu. Rachel nu a mai vorbit cu mine câteva luni. Apoi am văzut-o la o întâlnire și mi-a zis că s-a hotărât să-mi urmeze sfatul. Și-a păstrat locul de muncă, nu s-a mai văicărit și a început să vândă mai bine. După trei luni de la schimbarea atitudinii, vânzările ei au crescut cu 30%, iar după un an au crescut cu 70%. După trei ani de la prima noastră conversație, am întâlnit-o iar pe Rachel și am întrebat-o ce mai face. Mi-a spus că în ultimii doi ani, vânzările ei au continuat să crească. A fost promovată de două ori și acum are funcția pe care a visat-o. E locul de muncă pe care și l-a dorit dintotdeauna și e mai entuziasmată și mai plină de pasiune ca niciodată.”

Ești și tu sabotat de văicăreală? Și eu m-am aflat într-o situație similară în urmă cu niște ani. Dar am învățat că atunci când încetezi să te mai văicărești și adopți o atitudine pozitivă, începi să câștigi!

Biblia pune cârtitorii și nemulțumiții în aceeași categorie cu păcătoşii nelegiuiţi care au rostit „cuvintele de ocară… împotriva Lui… Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda 16-17).

Așadar, nu cultiva văicăreala!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: Eram doborât şi El ma salvat, Tu miai eliberat sufletul de la moarte (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?. Iubesc pe Domnul, răspunde psalmistul, acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4:13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi: Voi înălţa paharul mântuirii Îţi voi aduce jertfe de mulţumire da, înaintea întregului Său popor (v. 13-14, 17).

Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui (Evrei 13:15)!


 

27 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Un cărturar, apropiindu-se, I-a spus: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge”. Și Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul”.
Matei 8.19,20

Deși cuvintele acestui cărturar au sunat ca și cum el era pe deplin pregătit pentru orice ar fi întâmpinat pe drumul pe urmele Domnului Isus, totuși Domnul nu l-a încurajat deloc. De ce? Nu dorește El oameni care să-L urmeze din toată inima? Ba da, însă nu este deloc impresionat de cei care fac declarații în felul acesta și promit că vor împlini ceea ce nu sunt în stare, așa că El nu a dat niciun răspuns încurajator. Omul acesta nu-și dădea seama ce însemna să-L urmeze pe Hristos. Promisiunea lui era sortită unui eșec grabnic.

Chemarea Domnului Însuși este cea care îl face pe cineva capabil să-L urmeze și să-L slujească, nu energia noastră omenească. Când Domnul cheamă pe cineva să-L slujească, respectivul va înțelege că o astfel de cale a slujirii va implica necazuri și suferință, iar prima reacție va fi de multe ori aceea de a se trage înapoi. Așa au stat lucrurile cu Moise, care a adus o sumedenie de scuze. Bineînțeles, nicio scuză nu este valabilă atunci când Domnul face o chemare. El nu l-a scutit pe Moise de responsabilitatea de a asculta, iar rezultatul final a fost o dovadă clară că Dumnezeu îl poate călăuzi pe un om spre gloria Sa.

În mod asemănător, Ieremia, atunci când a fost chemat de Dumnezeu pentru a fi un profet al națiunilor, a obiectat: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil! Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‹Sunt un copil›, pentru că vei merge la toți aceia la care te voi trimite și vei vorbi orice îți voi porunci. Nu te teme de ei; pentru că Eu sunt cu tine ca să te scap»” (Ieremia 1.6-8). Dumnezeu nu S-a răzgândit, ci i-a promis că va fi cu el.

Dacă cineva dorește să slujească Domnului, să caute călăuzirea Lui fără să se încreadă în sine, cu o încredere deplină în El și cerând harul Său.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați…”
Evrei 4.16

Datoria iertată

La ora douăsprezece a bătut gongul. În aceeași clipă s-a deschis poarta și bătrânul Fritz a ieșit. S-a îndreptat în grabă fericit spre cei care așteptau și le-a zis:

Sunt liber! Mi-a fost iertată toată datoria.

Ceee? Ceee? E adevărat? Ţi-a anulat moșierul toate datoriile?

Da, da! strigă Fritz. Afăcut așa cum a scris.

Mulțimea a dat buzna spre poartă. Era însă prea târziu. Timpul de iertare a datoriilor trecuse. În deznădejdea lor au zgâlțâit de poartă, dar în zadar. Nimeni nu deschidea. Prea târziu! Pierduseră ocazia!

Așa va fi cândva în istoria vieții oamenilor. Toți oamenii sunt în aceeași situație de datornici față de Dumnezeu. Dar acum, prin credința în Fiul Său, Dumnezeu oferă iertarea păcatelor, a datoriilor omului față de El. Lucrul acesta este scris în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Cine crede mărturia Cuvântului lui Dumnezeu și Îl acceptă pe ISUS HRISTOS ca Mântuitor va primi iertarea și viața veșnică. Cititorule! Nu aștepta ultima bătaie a gongului! Atunci va fi prea târziu ca și pentru oamenii din istorisirea de astăzi.

Nu zăbovi, vino, așa cum ești cu toate păcatele tale la Domnul Isus Hristos chiar ACUM! El te primește.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU

„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Domnul Isus a făcut unul dintre cele mai mari complimente unei femei, care a turnat  untdelemn foarte scump dintr-o sticlă de alabastru pe capul Său: „Ea a făcut ce a putut…” Dumnezeu nu cere mai mult, și este demn să primească cel puțin atât.

Într-o noapte a anului 1837, o femeie pe nume Florence a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că are o misiune specială în viață. Nouă ani mai târziu, acea misiune a început să prindă contur, când o prietenă i-a trimis informații despre o instituție din Germania care instruia infirmiere… așa că s-a dus acolo și a învățat să aibă grijă de bolnavi. În 1835, a devenit superintendent într-un spital de femei din Londra. Când a izbucnit Războiul din Crimeea în 1854, ea s-a oferit voluntar să aibă grijă de soldații britanici și s-a dus la Constantinopol. Odată ajunsă în Turcia, a devenit șefa unui spital militar. Era o societate dominată de bărbați și doctorii erau ostili față de ea. Spitalul era într-o stare mizerabilă, așa că s-a motivat singură acordând toată atenția pacienților săi, la început folosind proviziile pe care le-a adus cu ea, apoi pornind o campanie prin corespondență pentru reaprovizionarea spitalului. Petrecea multe ore pe zi în saloane, luând în primire fiecare soldat care intra. Alinarea pe care le-o aducea în rondurile sale de noapte era imensă. Era poreclită: „femeia cu lampa”… Cine era aceasta? Florence Nightingale.

Una din cele mai cunoscute vorbe ale sale a fost: „Nu mi-am găsit niciodată scuze și nici nu am acceptat scuze.”

Așadar, în loc să te concentrezi asupra talentelor și resurselor pe care nu le ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu, astăzi.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 115

Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1-2; Exod 32:12; Iosua 7:9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i-a întristat atâta pe ai Săi: Unde este dar Dumnezeul lor? (v. 2; Psalmul 42:3; Ioel 2:17b; comp. cu Matei 27:43).

Dumnezeul nostru este în ceruri, răspund cei credincioşi, şi înspre El este inima noastră. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, să-L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16-17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.


26 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Strigați de bucurie către Domnul, tot pământul! Slujiți Domnului cu bucurie … Pentru că Domnul este bun; bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna.
Psalmul 100.1,2,5

Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna – aceasta este întotdeauna tema cântării lui Israel. Va fi un timp minunat pentru pământ atunci când acest psalm va fi cântat pe toată întinderea lui. Ce lucru măreț să putem privi în Scriptură și să vedem ceea ce va urma, iar apoi să ne întoarcem, cu inimile pline de bucurie, la partea care ne aparține nouă! Oricât de binecuvântat va fi acel timp viitor pentru pământ, ceea ce noi avem este cu mult mai bun și mai strălucitor. Noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus Hristos, Îl cunoaștem acum ca Mântuitor al nostru; prin urmare, inimile ne sunt pline de bucurie, putem privi în sus și așteptăm venirea Lui, pentru a-L vedea față în față.

Nu se umple inima noastră de bucurie atunci când ne gândim la Cel care a venit aici, pe pământ, și n-a avut altceva decât o iesle împrumutată, o cruce construită pentru un răufăcător și un mormânt care aparținea altuia, dar Căruia Dumnezeu I-a dat toată gloria și Îi va afirma public orice drept? Mărturisesc că, în ce mă privește, toate acestea îmi produc o mare bucurie și inima îmi tresaltă când mă gândesc că, atunci când El va veni, voi fi și eu acolo. Ne vom bucura cu toții de gloria Lui și de bucuria Lui Însuși, iar inimile noastre vor fi pline de veselie în ziua înălțării Domnului nostru, a binecuvântatului nostru Mântuitor.

El să ne dea harul să-I cântăm acum așa cum se cuvine, în timp ce așteptăm cu răbdare ziua când „Soarele dreptății” va străluci, când Psalmul 100 va umple pământul cu melodia lui fermecătoare, iar cerul va răsuna de odele bucuriei!

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!”
Isaia 35.10

Datoria iertată

La vederea hârtiei cu datorii, moșierul a întrebat pe bătrânul Fritz dacă n-a uitat vreuna din ele.
–    Nu, stăpâne! Le-am scris pe toate.
Moșierul citea încet, cu atenție. Citea fiecare datorie și apoi trăgea cu creionul roșu câte o linie peste fiecare. Când a terminat de citit, a rupt foaia și a aruncat-o în foc.
–    De acum Fritz ești liber. Fiindcă ai crezut cuvântul meu, acum îți sunt anulate toate datoriile.
Ah, cât de fericit și mulțumit a fost Fritz când a auzit acele cuvinte minunate! Deci a fost adevărată înștiințarea cu iertarea datoriilor! Când bătrânul a vrut să plece pentru a le spune și celor de la poartă despre adevărul cuvintelor din înștiințare, moșierul l-a oprit. Glasul său răsună foarte trist când spuse:
–    Pentru cei de afară va fi curând prea târziu. Ei n-au vrut să asculte. Nu mi-au dăruit încredere. N-au crezut cuvântul meu. Ei au pierdut timpul potrivit și nu li se va anula nimic din ceea ce îmi datorează. Voi cere de la ei și ultimul bănuț. Așteaptă ora douăsprezece. Atunci vei putea ieși. Afară, mulțimea stătea în fața porții încuiate. Nimeni nu îndrăznea să intre; nimeni nu credea cuvintele scrise cu atâta claritate pe înștiințarea moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS NE DĂ PACEA

„Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”

(Romani 5:1)

     Charles Stanley spunea că a întrebat odată o chelneriță: „Dacă i-ai putea cere orice lui Dumnezeu, care ar fi lucrul acela?” Ea a răspuns pe loc: „Vreau să am pace!” Printre lacrimi, ea i-a povestit despre pierderile dureroase care i-au transformat viața într-o frământare emoțională intensă. Mulți oameni, la fel ca această tânără, își doresc pacea lăuntrică – fără să aibă o relație cu Isus, Prințul Păcii. Ei o caută în mod greșit: în exerciții fizice, înfrumusețare, siguranță financiară, faimă, statut social sau relații. Alții o caută în alcool și droguri. Dar niciunul din aceste lucruri nu poate da pacea inimii și a minții; numai relația cu Domnul Isus o poate da! Înainte să ne întâlnim cu Hristos, suntem robi ai păcatului, trăind în vrăjmășie cu Dumnezeu (Romani 6:16). Păcatele noastre ne despart de Dumnezeu, așa încât trăim cu sentimentul vinovăției, cu stres și cu rușine. Dar Dumnezeu ne-a oferit un remediu. El „Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), îndepărtând astfel păcatul, vina, rușinea și punând capăt despărțirii noastre de El. Atunci când ne încredem în Hristos ca Mântuitor al nostru, El ne promite că: „suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1).

Dacă ți-ai pus nădejdea în Hristos, ascultă aceste cuvinte minunate (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 113 şi 114

Câte motive au slujitorii Domnului să laude Numele Domnului (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă S-a plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de mare-ar fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune. Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22:10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2:8 şi cu Luca 1:52-53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113:6; Exod 3:7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere. La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; Iordanul s-a întors înapoi, pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ.


25 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristos Isus … S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
Filipeni 2.5,7,8

Să privim cu reverență la starea de umilință a Fiului lui Dumnezeu, care, cu supunere și cu o ascultare perfectă față de Dumnezeu, a trăit aici ca Om printre oameni. Venind pe acest pământ, El S-a golit pe Sine de tot ceea ce era al Său de drept. Este imposibil să citim oricare dintre Evanghelii fără să întâlnim la fiecare pas mireasma binecuvântată a ascultării izvorâte din dragoste. Nelegiuirea oamenilor din jurul Lui n-a făcut decât să ofere o și mai mare forță și binecuvântare smeririi Sale. El era „Eu sunt”, aflat pe pământ în perfecțiunea ascultării omenești.

Tot ceea ce este pur și vrednic de iubit în natura omenească s-a aflat în Isus. Orice părticică a caracterului Său a fost perfect supusă lui Dumnezeu în umanitatea Sa; orice lucru a fost la locul lui și a funcționat în mod desăvârșit. Când trebuia să fie blând, a fost blând; când a fost indignat, cine a putut sta înaintea mustrărilor Sale? A fost plin de har, îndurător și îndelung-răbdător cu cei mai mari dintre păcătoși (1 Timotei 1.13-16), însă necruțător cu trufia inimii reci a fariseilor (Luca 7.36-50). Pe cruce a fost plin de bunătate față de mama Sa – cu o minunată grijă a încredințat-o celui care stătuse culcat la sânul Său; însă n-a recunoscut nicio cerință a ei atunci când era preocupat cu slujirea Sa pentru Dumnezeu (Ioan 2.3,4; Matei 12.46-50).

Calmul și puterea Sa morală i-a tulburat pe adversarii Săi și i-a lăsat muți. Blândețea Sa a înmuiat inimile care nu erau cu totul împietrite prin voința proprie împotrivitoare. Discernământul Său a făcut întotdeauna în mod perfect diferența dintre bine și rău.

Într-un cuvânt deci, umanitatea lui Hristos a fost desăvârșită – a fost întotdeauna supus în mod perfect lui Dumnezeu și gata întotdeauna de a face voia Lui. Lăudat să fie Numele Său!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.”
Iacov 1.6

Datoria iertată

Cu toate vorbele de neîncredere ale consătenilor săi, bătrânul Fritz a rămas pe poziția sa de încredere în cuvintele moșierului. El arăta mereu spre anunțul de pe poartă și spunea că trebuie să aibă încredere în moșierul care de atâtea ori le-a făcut bine.

În sfârșit, când văzu că nu poate face nimic și că nimeni nu dorește să intre împreună cu el la moșier, se întoarse trist de la locuitorii satului, se îndreptă hotărât spre poartă și bătu în ea. Auzi cum cineva se apropie, ridică zăvorul greu și deschise poarta. Fără să mai privească spre mulțimea batjocoritoare, bătrânul Fritz intră cât putu de repede și îl urmă pe slujitorul care, după ce închise ușa, îl conduse spre biroul moșierului. Dacă până în clipa aceea, Fritz a mai avut îndoieli și griji, acestea au dispărut când s-a aflat în fața moșierului.
–    Fritz! Ce mult mă bucur că ai venit! Tu ești primul care a crezut cuvântul meu. Toți ceilalți nu cred ce am scris. Deja de ieri după-masa aștept, dar nimeni n-a venit până acum.
După o pauză, moșierul continuă:
Ai foaia cu datoriile?
Fritz scoase foaia cu datoriile și o dădu moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANIMALELE SUNT UN DAR DE LA DUMNEZEU

„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: „Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.”

Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu?

Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 112

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111:3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta (Psalmul 40:8; vezi de asemenea Ioan 4:34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1:33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14:1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). Este plin de îndurare şi milos, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111:4b şi cu Iacov 5:11b).


24 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.
Geneza 5.24

O perioadă de trei sute de ani din viața acestui om credincios este rezumată prin cuvintele: „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Evrei 11.5 ne spune că el „a fost mutat, ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase; pentru că, mai înainte de mutare, a primit mărturia că I-a plăcut lui Dumnezeu”. Ce mare onoare a primit Enoh, și ce răsplată! El nu a văzut moartea, fiindcă Dumnezeu l-a luat ca să fie cu Sine Însuși.

Enoh nu a fost singurul care a umblat cu Dumnezeu. Citim același lucru despre Noe: „Noe era un om drept, integru printre contemporanii lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6.9). Nu trebuie să-i invidiem pe acești oameni, fiindcă și noi avem privilegiul de a umbla cu El. De fapt, El i-a spus lui Avraam: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feței Mele și fii integru” (Geneza 17.1).

Rezultatul pentru fiecare dintre acești oameni a fost diferit. Lucrul pe care l-au avut în comun a fost că fiecare a umblat cu Dumnezeu. Însă niciunul nu a fost o copie a altuia. Câteodată, atunci când admirăm viața unui om, am dori să fim o copie a lui. Cu siguranță că este bine să învățăm lecții prețioase din viețile altora, în special din viețile acelora care Îl urmează pe Domnul, însă nu trebuie să dorim să fim o copie a lor. Fiecare dintre noi avem o mare valoare înaintea lui Dumnezeu. Chiar și perii capului nostru sunt numărați (Matei 10.30).

Enoh a umblat cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a luat, astfel încât să nu vadă moartea. De cealaltă parte, Noe a umblat și el cu Dumnezeu, însă a văzut mai multă moarte în jurul său decât ne-am putea imagina; în plus, a murit el însuși. Noe a fost un mare predicator al dreptății și un om drept, însă Dumnezeu nu a făcut pentru el ceea ce a făcut pentru Enoh. Cum au stat lucrurile cu Avraam, prietenul lui Dumnezeu? El a trebuit să privească moartea în față atunci când l-a dus pe Isaac pe Muntele Moria, pentru a-l jertfi ca ardere-de-tot.

Să umblăm deci cu Dumnezeu și să-L lăsăm să fie Dumnezeu în toate împrejurările vieții noastre! „Dumnezeu: calea Lui este desăvârșită” (Psalmul 18.30).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …să fim izbăviți de oamenii necredincioși și răi; căci nu toți au credința.”
2 Tesaloniceni 3.2

Datoria iertată

În dimineața următoare, bătrânul se trezi mai devreme ca de obicei și își rezolvă toate lucrurile de pe lângă casă. După ce își luă rămas bun de la soția lui, plecă pășind hotărât spre casa moșierului, chiar dacă inima îi bătea mai tare ca de obicei. Dar cât de mare i-a fost mirarea când a văzut în fața porții o mare mulțime!

Ei, oameni buni, de ce stați în fața porții? zise el cu vocea răgușită de emoție. Dacă mai așteptați mult, atunci nu veți mai putea intra la timp!

Ha, ha, ha! Ați auzit? răsună din mulțime. Neghiobul acesta chiar crede minciunile pe care moșierul le-a scris acolo.

Dar…, și bătrânului aproape i se opri respirația la cele auzite. Dar acolo stă scris ceva pe înțelesul tuturor! Şi brațul ridicat arătă spre anunț. Aici se poate citi clar că moșierul va anula fiecăruia datoriile, dacă le aduce notate pe o foaie.

Ah, zise altul, nu-l crede. Ştiu ce are de gând. Așteaptă hârtiile noastre, ca apoi oricine nu poate plăti datoriile să fie aruncat în închisoare. Nu, nu, dragul meu, așa prost nu sunt. Rămân aici și aștept. Dacă pot să-ți dau un sfat bun, acesta ar fi să te duci cât mai repede acasă la Ema ta și să lași această problemă în seama oamenilor din sat, care înțeleg ceva.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONFRUNTAREA

„Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:7)

     Îți poți imagina ce curaj și ce integritate a avut proorocul Natan, când l-a provocat pe împăratul David să dea socoteală de relația lui cu Bat-Șeba? Majoritatea dintre noi avem tendința de a evita confruntarea, întrucât ne temem să nu fim disprețuiți și respinși. Dar când eviți confruntarea, de obicei lucrurile se agravează. Prin faptul că și-a ascuns păcatul, David s-a privat singur de binecuvântările Domnului. Privind în urmă, el a scris: „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Psalmul 66:18-19).

Problema cu care nu vrei să ai de-a face acum poate deveni ca un cancer care te va consuma în viitor. E un preț prea mare de plătit! Dacă iubești pe cineva, îți vei face curaj și vei confrunta persoana în dragoste. Confruntarea este ocazia de a ajuta la dezvoltarea acelei persoane – cu condiția s-o faci în mod respectuos și având în suflet cele mai bune intenții.

Iată zece sfaturi despre cum să confrunți pe cineva în mod pozitiv:

1) Fă-o cât mai curând posibil.

2) Confruntă fapta rea, nu persoana.

3) Confruntă numai ceea ce persoana aceea poate schimba.

4) Dă-i voie să-și exprime îndoiala.

5) Fii specific.

6) Evită sarcasmul.

7) Evită să spui „tu întotdeauna” și „tu niciodată”, pentru că nu sunt adevărate.

8) Când se cade lucrul acesta, spune-i ce simți despre răul care a fost făcut.

9) Oferă-i un plan de rezolvare a problemei.

10) Tratează-l ca pe o persoană și un prieten.

Biblia spune: „Domnul mustră pe cine iubeşte…” (Proverbe 3:12). Dacă iubești o persoană, o vei confrunta așa cum se cuvine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 111

Mari sunt lucrările Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre lucrarea Sa unică (v. 3), cea a răscumpărării (v. 9)? Cât de glorioasă şi măreaţă este ea! Îl adorăm pe Cel care a împlinit-o şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? (Romani 8:32).

Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. 5).

În adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: plin de îndurare şi milos (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi o bună înţelegere (v. 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume, însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului rămâne pentru totdeauna (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!


23 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am devenit mare și i-am întrecut pe toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim; totuși înțelepciunea mea a rămas cu mine. Și orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie; pentru că inima mea s-a bucurat de toată truda mea și aceasta mi-a fost partea din toată truda mea. Apoi am privit la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat și la truda cu care m-am trudit ca să le fac; și, iată, totul era deșertăciune și goană după vânt și nu am avut niciun folos sub soare.
Eclesiastul 2.9-11

Eclesiastul și creștinul

Cartea Eclesiastul are o trăsătură oarecum deprimantă, repetată de câteva ori în cuprinsul ei: deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune și goană după vânt. Acesta este rezultatul constant al tuturor eforturilor făcute de scriitor pentru a găsi sensul vieții, pentru a găsi satisfacție „sub soare”. Solomon a avut poziția și mijloacele necesare pentru a încerca aproape orice pe pământ: plăcerea (2.1); alcoolul (2.3); o viață de lux (2.4-6); succesul în afaceri (2.7,8); cultura; muzica (2.8); cercetarea prin intermediul intelectului și al înțelepciunii (2.12-17).

Rezultatul a fost întotdeauna aceeași concluzie deprimantă de mai sus, căci citim mai târziu în capitol: „Și am urât viața, … pentru că totul este deșertăciune și goană după vânt” (2.17). „Atunci am ajuns până acolo că inima mi s-a abătut spre disperare pentru lucrarea cu care m-am trudit sub soare” (2.20).

Ce folos are creștinul din studierea unei cărți ca aceasta? Dați-mi voie să menționez doar trei feluri în care putem beneficia de această carte.

În primul rând, ea ne ajută pe noi, cei credincioși, să înțelegem mai bine că sensul vieții și satisfacția reală nu pot fi găsite „sub soare” – în această lume.

În al doilea rând, Domnul a spus că toată Scriptura vorbește despre El (Ioan 5.39). Putem deci să căutăm aluzii la Persoana Sa chiar și în această carte (putem începe cu aceste versete: 4.12; 7.28; 9.14,15).

În al treilea rând, văzute în lumina Noului Testament, versetele acestei cărți au un mesaj pentru cel credincios. Vom privi la acest mesaj în meditațiile următoare.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Astfel, jugul lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.”
Isaia 14.25

Datoria iertată

Ema, zise cu tristețe bătrânul Fritz, tu ai așa puțină încredere în moșierul nostru? Cu siguranță, nu și-a permis o glumă cu noi. Îl cunosc prea bine. Cred că își va ține cuvântul.

Multe gânduri trec prin mintea omului în astfel de situații; în  mod  deosebit  necredința  își  spune  cuvântul.  Totuși, Ema a început să caute toate facturile care nu au fost plătite, iar Fritz s-a așezat la masa mare și veche și le-a notat pe o foaie de hârtie. A durat mult până le-a terminat. Fiecare datorie trebuia notată exact cu suma și ziua în care a fost făcută. Lista a devenit tot mai lungă. Încetul cu încetul, bătrânul Fritz a început să se îndoiască de cele scrise pe poarta moșierului. Oare nu era prea mare povara datoriilor lor? Poate ar fi mai bine dacă n-ar aminti câteva din datorii…!? Dar pe anunțul de la poarta moșiei era scris că trebuie notate toate datoriile. Deci, nu trebuia să lase niciuna, nici chiar dacă povara părea să fie copleșitor de mare. A scris mai departe cu curaj. Moșierul își va ține cuvântul; în această privință nu trebuia să-și facă griji. La urmă, oricum se va vedea adevărul sau neadevărul înștiințării moșierului.

Când termină de scris, era deja târziu. Împătură hârtia și se duse la culcare liniștit, cu gândul că în adevăr povara lui va fi luată de pe umeri așa cum se spunea în cele scrise de moșier pe poartă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ESTE ÎN TINE (2)

„Bogăţia slavei tainei acesteia… şi anume: Hristos în voi” (Coloseni 1:27)

     Pavel scria galatenilor (Galateni 2:20): „Hristos trăieşte în mine”. Nicio altă religie nu mai pretinde acest lucru. Nicio altă mișcare nu implică prezența vie a fondatorului ei în urmași. Nu e de mirare că Pavel se referă la el ca la „o taină”.

Noi pricepem ideea de Hristos în felul următor: pentru mine, cu mine sau în fața mea. Dar Pavel a spus că e mai bine de atât – Hristos în mine! În scrierile sale, Pavel se referă la această unire cu Hristos de 216 ori! Ioan o amintește de 26 de ori. Ei descriu un Hristos care ne dorește cu tot dinadinsul pentru Sine, și care de fapt „ne face una cu El.” Ioan scrie: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15).

Așa cum ești proprietarul casei în care locuiești, la fel Hristos care locuiește în tine este proprietarul tău. Atunci când ai o casă o aranjezi după cum dorești. Tot astfel, Hristos se mută în inima ta și îți comandă mâinile și picioarele, îți revendică mintea și inima.

Astăzi ai impresia că lucrurile sunt rearanjate în viața ta? Acest lucru se datorează lui „Hristos care este în tine”.

Eugene Peterson parafrazează astfel cuvintele lui Pavel (Romani 8:29): „El a hotărât ca de la început să modeleze viețile celor care îl iubesc în același fel cu viața Fiului Său”. Ai auzit vreodată acest proverb: „Fă o poșetă de mătase din urechea unui porc”? Asta face Domnul Isus când locuiește în inima ta. El are un plan pentru viața ta și El îți dă și puterea de a-l împlini. Dar care este contribuția ta? Să te predai și să cooperezi în întregime cu El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 109:21-31 şi 110

Lucrează pentru Mine, din pricina Numelui Tău, cere Acela care a fost deja numit în versetul 16 Cel Întristat şi Sărac (v. 21, 22; comp. cu Ioan 12:28).

Să ştie că aici este mâna Ta (v. 27). Dumnezeu trebuia, pentru gloria Numelui Său, să-L izbăvească pe Cel care Îl chema. Şi aceasta este tema Psalmului 110! Ce contur prinde el după tabloul umilinţei Omului durerii! Domnul stătuse la dreapta Celui Sărac pentru a-L salva (Psalmul 109:31); acesta a fost trecutul. Pentru prezent, L-a pus să şadă la dreapta Sa, proclamându-Şi întreaga satisfacţie cu privire la lucrarea încheiată (v. 1; Efeseni 1:20). Şi din nou mai târziu promite versetul 5 Domnul, (de) la dreapta Ta, îi va zdrobi pe împăraţi în ziua mâniei Sale. Vrăjmaşii Lui din Psalmul 109 vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Sale: aservirea acestora va face parte din gloria Sa.

Acest psalm este citat nu mai puţin de opt ori în Noul Testament; practic, el serveşte ca fir călăuzitor întregii Epistole către Evrei (cap. 1:13; 7:17; 10:13).

Acestor promisiuni făcute lui Mesia i se adaugă una care se referă la drumul Său pe pământ (v. 7). Hristos, Om, trebuia să găsească pe pământ câteva clipe, rare, de înviorare, care să-L încurajeze şi să-I întărească inima (de exemplu, Luca 7:9,44; 9:20; 10:21,39; 23:42)


22 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1.9

Dumnezeul slavei l-a chemat pe Avraam din țara sa și din rudenia sa, în țara promisiunii (Fapte 7.2,3); el a fost chemat să iasă dintr-un loc și să intre în altul și astfel a devenit prietenul lui Dumnezeu. Ieșirea l-a costat cu siguranță multe exerciții de inimă, însă ele nu sunt vrednice să fie comparate cu binecuvântarea, cu onoarea și cu favoarea pe care le-a dobândit. Credința lui s-a ancorat de o moștenire bogată, de o cetate cerească (Evrei 11.10), de făgăduința sigură a lui Dumnezeu. În contrast cu Avraam, nepotul său Lot a renunțat la calea separării, cu consecințe dezastruoase pentru el și pentru familia lui.

Același Dumnezeu S-a descoperit lui Moise ca „Eu sunt” și l-a chemat pe Israel afară din Egipt, afară din casa robiei, pentru a intra în moștenirea promisă. El S-a revelat lor ca Iahve, într-o relație bazată pe legământ. Israel era onorat între popoare, ca și cap al lor, fiind chemat să slujească Domnului într-o relație de apropiere specială și să facă cunoscut Numele Său pe tot pământul. Însă, la fel ca mulți care pretind astăzi că sunt poporul Lui, Israel a întors spatele Domnului. În consecință, ziua binecuvântării lui depline a fost amânată, până când Îl va accepta pe Isus – Iahve Mântuitorul – ca adevăratul lui Mesia.

Același Dumnezeu cheamă acum Adunarea dintre națiuni. Scoși din legături lumești și păcătoase, cei care o compun sunt chemați la legături și nădejdi care îl au ca centru pe Hristos, Cel care a fost respins pe pământ, dar care acum este înălțat în cer. Ei sunt chemați la cea mai măreață, mai glorioasă și mai onorantă părtășie pe care Dumnezeu o poate face cunoscut oamenilor.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”
Proverbe 22.9

Datoria iertată

Cu mulți ani în urmă, un moșier german bogat a poruncit să fie prinsă pe poarta mare a conacului său următoarea înștiințare: „Fiecărui arendaș de-al meu îi vor fi anulate datoriile, dacă îndeplinește următoarele condiții: notează pe o hârtie toate datoriile și se prezintă personal în biroul meu până mâine la amiază, la ora 12. Moșier, Henrich Müller”.

Ce eveniment! Ce frământare în sat! Câte vorbe în sus și în jos! În scurt timp s-a strâns aproape tot satul în fața porții conacului. Fiecare voia să se convingă personal de această milostenie unică. Așa ceva nu mai auziseră până acum. Venise acolo și bătrânul Fritz. „O”, gândi el, „trebuie să povestesc neapărat soției mele despre această înștiințare. Cât de mult se va bucura să scăpăm așa de repede și de ușor de datoriile noastre!” Şchiopătând, plecase cât a putut de repede spre casă sprijinindu-se în bastonul său.

Ema! strigă el gâfâind. Ema, ai auzit? Moșierul vrea să anuleze toate datoriile! Noi trebuie numai să le notăm peo foaie de hârtie pe care s-o ducem în biroul lui. Ema, ce spui?

Mda, Fritz, spuse Ema, totul este bine și frumos. Dar crezi că moșierul este sincer? zise soția bătrânului Fritz cu o umbră de necredință în glas auzind de înștiințarea moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ESTE ÎN TINE (1)

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     Când Dumnezeu a zis: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou”, lucrul acesta s-ar putea numi „transplant de inimă spirituală.” Tara Storch a trăit un asemenea miracol. În 2010, fetița ei Taylor și-a pierdut viața într-un accident de schi, la vârsta de treisprezece ani. Ceea ce a urmat pentru Tara și pentru soțul ei Todd a fost coșmarul fiecărui părinte: priveghiul, înmormântarea și un potop de întrebări și de lacrimi. S-au hotărât să doneze organele fiicei lor pacienților în nevoie. Și cea mai mare nevoie de-a primi o inimă nouă a fost Patricia Winners. De cinci ani, inima ei era așa de bolnavă, slăbind-o atât de tare, încât nu putea face altceva decât să doarmă. Inima lui Taylor i-a dat Patriciei un nou început în viață. Mama lui Taylor a avut o singură dorință: să audă bătând din nou inima fiicei ei. Împreună cu soțul ei a mers cu avionul din Dallas la Phoenix, până acasă la Patricia, unde cele două mame s-au îmbrățișat îndelung. Apoi Patricia i-a oferit Tarei și lui Todd un stetoscop. Întrebarea care se ridică este următoarea: Oare a cui inimă o auzeau? Nu cumva auzeau inima fiicei lor care mai bătea? Inima aceea sălășluia acum într-un alt trup, dar era tot a fiicei lor. Când Dumnezeu îți ascultă inima, nu cumva El aude inima care încă mai bate – a Fiului Său?! Pavel a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Pavel a simțit înlăuntrul său nu doar învățătura, idealurile și influența lui Hristos, ci persoana lui Hristos Însuși. Hristos S-a mutat în inima lui – și El încă mai face lucrul acesta.

Cum scrie în Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 109:1-20

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe Dumnezeul laudei Mele (v. 1). Nici o ameninţare, nici un subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era înconjurat cu cuvinte de ură (v. 3)? Dar Eu spune El Mă rog (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră replică atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem, sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu, nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12:19).

Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure aşa mare împotrivire (Evrei 12:3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război fără temei, dar strigă Isus Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1:20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: