Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 25, 2018”

25 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristos Isus … S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
Filipeni 2.5,7,8

Să privim cu reverență la starea de umilință a Fiului lui Dumnezeu, care, cu supunere și cu o ascultare perfectă față de Dumnezeu, a trăit aici ca Om printre oameni. Venind pe acest pământ, El S-a golit pe Sine de tot ceea ce era al Său de drept. Este imposibil să citim oricare dintre Evanghelii fără să întâlnim la fiecare pas mireasma binecuvântată a ascultării izvorâte din dragoste. Nelegiuirea oamenilor din jurul Lui n-a făcut decât să ofere o și mai mare forță și binecuvântare smeririi Sale. El era „Eu sunt”, aflat pe pământ în perfecțiunea ascultării omenești.

Tot ceea ce este pur și vrednic de iubit în natura omenească s-a aflat în Isus. Orice părticică a caracterului Său a fost perfect supusă lui Dumnezeu în umanitatea Sa; orice lucru a fost la locul lui și a funcționat în mod desăvârșit. Când trebuia să fie blând, a fost blând; când a fost indignat, cine a putut sta înaintea mustrărilor Sale? A fost plin de har, îndurător și îndelung-răbdător cu cei mai mari dintre păcătoși (1 Timotei 1.13-16), însă necruțător cu trufia inimii reci a fariseilor (Luca 7.36-50). Pe cruce a fost plin de bunătate față de mama Sa – cu o minunată grijă a încredințat-o celui care stătuse culcat la sânul Său; însă n-a recunoscut nicio cerință a ei atunci când era preocupat cu slujirea Sa pentru Dumnezeu (Ioan 2.3,4; Matei 12.46-50).

Calmul și puterea Sa morală i-a tulburat pe adversarii Săi și i-a lăsat muți. Blândețea Sa a înmuiat inimile care nu erau cu totul împietrite prin voința proprie împotrivitoare. Discernământul Său a făcut întotdeauna în mod perfect diferența dintre bine și rău.

Într-un cuvânt deci, umanitatea lui Hristos a fost desăvârșită – a fost întotdeauna supus în mod perfect lui Dumnezeu și gata întotdeauna de a face voia Lui. Lăudat să fie Numele Său!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.”
Iacov 1.6

Datoria iertată

Cu toate vorbele de neîncredere ale consătenilor săi, bătrânul Fritz a rămas pe poziția sa de încredere în cuvintele moșierului. El arăta mereu spre anunțul de pe poartă și spunea că trebuie să aibă încredere în moșierul care de atâtea ori le-a făcut bine.

În sfârșit, când văzu că nu poate face nimic și că nimeni nu dorește să intre împreună cu el la moșier, se întoarse trist de la locuitorii satului, se îndreptă hotărât spre poartă și bătu în ea. Auzi cum cineva se apropie, ridică zăvorul greu și deschise poarta. Fără să mai privească spre mulțimea batjocoritoare, bătrânul Fritz intră cât putu de repede și îl urmă pe slujitorul care, după ce închise ușa, îl conduse spre biroul moșierului. Dacă până în clipa aceea, Fritz a mai avut îndoieli și griji, acestea au dispărut când s-a aflat în fața moșierului.
–    Fritz! Ce mult mă bucur că ai venit! Tu ești primul care a crezut cuvântul meu. Toți ceilalți nu cred ce am scris. Deja de ieri după-masa aștept, dar nimeni n-a venit până acum.
După o pauză, moșierul continuă:
Ai foaia cu datoriile?
Fritz scoase foaia cu datoriile și o dădu moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANIMALELE SUNT UN DAR DE LA DUMNEZEU

„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: „Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.”

Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu?

Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 112

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111:3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta (Psalmul 40:8; vezi de asemenea Ioan 4:34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1:33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14:1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). Este plin de îndurare şi milos, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111:4b şi cu Iacov 5:11b).


24 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.
Geneza 5.24

O perioadă de trei sute de ani din viața acestui om credincios este rezumată prin cuvintele: „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Evrei 11.5 ne spune că el „a fost mutat, ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase; pentru că, mai înainte de mutare, a primit mărturia că I-a plăcut lui Dumnezeu”. Ce mare onoare a primit Enoh, și ce răsplată! El nu a văzut moartea, fiindcă Dumnezeu l-a luat ca să fie cu Sine Însuși.

Enoh nu a fost singurul care a umblat cu Dumnezeu. Citim același lucru despre Noe: „Noe era un om drept, integru printre contemporanii lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6.9). Nu trebuie să-i invidiem pe acești oameni, fiindcă și noi avem privilegiul de a umbla cu El. De fapt, El i-a spus lui Avraam: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feței Mele și fii integru” (Geneza 17.1).

Rezultatul pentru fiecare dintre acești oameni a fost diferit. Lucrul pe care l-au avut în comun a fost că fiecare a umblat cu Dumnezeu. Însă niciunul nu a fost o copie a altuia. Câteodată, atunci când admirăm viața unui om, am dori să fim o copie a lui. Cu siguranță că este bine să învățăm lecții prețioase din viețile altora, în special din viețile acelora care Îl urmează pe Domnul, însă nu trebuie să dorim să fim o copie a lor. Fiecare dintre noi avem o mare valoare înaintea lui Dumnezeu. Chiar și perii capului nostru sunt numărați (Matei 10.30).

Enoh a umblat cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a luat, astfel încât să nu vadă moartea. De cealaltă parte, Noe a umblat și el cu Dumnezeu, însă a văzut mai multă moarte în jurul său decât ne-am putea imagina; în plus, a murit el însuși. Noe a fost un mare predicator al dreptății și un om drept, însă Dumnezeu nu a făcut pentru el ceea ce a făcut pentru Enoh. Cum au stat lucrurile cu Avraam, prietenul lui Dumnezeu? El a trebuit să privească moartea în față atunci când l-a dus pe Isaac pe Muntele Moria, pentru a-l jertfi ca ardere-de-tot.

Să umblăm deci cu Dumnezeu și să-L lăsăm să fie Dumnezeu în toate împrejurările vieții noastre! „Dumnezeu: calea Lui este desăvârșită” (Psalmul 18.30).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …să fim izbăviți de oamenii necredincioși și răi; căci nu toți au credința.”
2 Tesaloniceni 3.2

Datoria iertată

În dimineața următoare, bătrânul se trezi mai devreme ca de obicei și își rezolvă toate lucrurile de pe lângă casă. După ce își luă rămas bun de la soția lui, plecă pășind hotărât spre casa moșierului, chiar dacă inima îi bătea mai tare ca de obicei. Dar cât de mare i-a fost mirarea când a văzut în fața porții o mare mulțime!

Ei, oameni buni, de ce stați în fața porții? zise el cu vocea răgușită de emoție. Dacă mai așteptați mult, atunci nu veți mai putea intra la timp!

Ha, ha, ha! Ați auzit? răsună din mulțime. Neghiobul acesta chiar crede minciunile pe care moșierul le-a scris acolo.

Dar…, și bătrânului aproape i se opri respirația la cele auzite. Dar acolo stă scris ceva pe înțelesul tuturor! Şi brațul ridicat arătă spre anunț. Aici se poate citi clar că moșierul va anula fiecăruia datoriile, dacă le aduce notate pe o foaie.

Ah, zise altul, nu-l crede. Ştiu ce are de gând. Așteaptă hârtiile noastre, ca apoi oricine nu poate plăti datoriile să fie aruncat în închisoare. Nu, nu, dragul meu, așa prost nu sunt. Rămân aici și aștept. Dacă pot să-ți dau un sfat bun, acesta ar fi să te duci cât mai repede acasă la Ema ta și să lași această problemă în seama oamenilor din sat, care înțeleg ceva.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONFRUNTAREA

„Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:7)

     Îți poți imagina ce curaj și ce integritate a avut proorocul Natan, când l-a provocat pe împăratul David să dea socoteală de relația lui cu Bat-Șeba? Majoritatea dintre noi avem tendința de a evita confruntarea, întrucât ne temem să nu fim disprețuiți și respinși. Dar când eviți confruntarea, de obicei lucrurile se agravează. Prin faptul că și-a ascuns păcatul, David s-a privat singur de binecuvântările Domnului. Privind în urmă, el a scris: „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Psalmul 66:18-19).

Problema cu care nu vrei să ai de-a face acum poate deveni ca un cancer care te va consuma în viitor. E un preț prea mare de plătit! Dacă iubești pe cineva, îți vei face curaj și vei confrunta persoana în dragoste. Confruntarea este ocazia de a ajuta la dezvoltarea acelei persoane – cu condiția s-o faci în mod respectuos și având în suflet cele mai bune intenții.

Iată zece sfaturi despre cum să confrunți pe cineva în mod pozitiv:

1) Fă-o cât mai curând posibil.

2) Confruntă fapta rea, nu persoana.

3) Confruntă numai ceea ce persoana aceea poate schimba.

4) Dă-i voie să-și exprime îndoiala.

5) Fii specific.

6) Evită sarcasmul.

7) Evită să spui „tu întotdeauna” și „tu niciodată”, pentru că nu sunt adevărate.

8) Când se cade lucrul acesta, spune-i ce simți despre răul care a fost făcut.

9) Oferă-i un plan de rezolvare a problemei.

10) Tratează-l ca pe o persoană și un prieten.

Biblia spune: „Domnul mustră pe cine iubeşte…” (Proverbe 3:12). Dacă iubești o persoană, o vei confrunta așa cum se cuvine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 111

Mari sunt lucrările Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre lucrarea Sa unică (v. 3), cea a răscumpărării (v. 9)? Cât de glorioasă şi măreaţă este ea! Îl adorăm pe Cel care a împlinit-o şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? (Romani 8:32).

Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. 5).

În adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: plin de îndurare şi milos (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi o bună înţelegere (v. 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume, însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului rămâne pentru totdeauna (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: