Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “februarie, 2018”

27 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și voi Mă veți chema și veți merge și Mă veți ruga, și Eu vă voi asculta. Și Mă veți căuta și Mă veți găsi, pentru că Mă veți căuta cu toată inima voastră.
Ieremia 29.12,13

Ce promisiune scumpă conțin aceste versete: Mă veți ruga, și Eu voi asculta; Mă veți căuta și Mă veți găsi! Să nu uităm însă cuvintele: Pentru că Mă veți căuta cu toată inima voastră.

Buzele pot spune multe, în timp ce inima este cu totul în altă parte. Domnul spusese deja prin Isaia despre Israel: „Poporul acesta se apropie cu gura lor și Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13). Adevărata rugăciune trebuie să vină din inimă. Unul dintre motivele pentru care Domnul îngăduie să trecem prin încercări este ca să învățăm cum să ne rugăm Lui din inimă. Vedem deseori în Cuvântul lui Dumnezeu că, atunci când cei ai Săi au trecut prin încercări severe, au strigat către Domnul, iar El i-a ascultat. Acest strigăt către Domnul este rugăciunea care vine cu adevărat din inimă.

Inima trebuie de asemenea să fie cercetată înainte de a se ruga. În Psalmul 66.18 citim aceste cuvinte: „Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit”. Pentru a te ruga din inimă și pentru a avea o inimă curățită există anumite condiții. Evrei 10.19,22,23 ni le prezintă: „Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus … să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite”.

Trebuie să învățăm să ne rugăm cu perseverență. Trebuie, de asemenea, să învățăm să ne rugăm dintr-o inimă curată și cu un simțământ real al nevoii. Doar atunci ne putem aștepta să primim răspuns la rugăciunile noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește. Cine strânge vara este un om chibzuit…”
Proverbe 10.4,5

Mâna celor harnici

Michelangelo Buonarroti și-a pierdut mama la vârsta de șase ani. La vârsta de treisprezece ani a intrat ucenic la frații  Ghirlandaio,  pictori,  despre  care  unii  afirmă  că priveau cu invidie lucrările tânărului elev. Michelangelo nu s-a descurajat, ci a continuat să muncească cu entuziasm, fapt care i-a dus faima în Italia și mai târziu în întreaga lume. Michelangelo și-a iubit munca până la sfârșitul vieții.

Uneori suntem înclinați să gândim că marii maeștri au apărut  și  au  acționat  întâmplător.  În  realitate,  creatorii atâtor mari și importante lucrări au fost inspirați de marele Creator – Dumnezeu – să descopere, să imagineze, să inventeze și să creeze toate bunurile, valorile și regulile care au asigurat și asigură progresul omenirii. Din perspectiva biblică, munca nu este un lucru de disprețuit, ci munca este o binecuvântare care ne duce înainte pe calea vieții. Nu trebuie uitat adevărul că „mâna celor harnici îmbogățește”. Şi voi, tinerilor, care vă aflați la începutul unei cariere, sunteți chemați să vă faceți planuri alese, să stăruiți în ele, să nu descurajați, să învățați și să munciți, și astfel să obțineți rezultate pentru folosul vostru și al semenilor. Încredeți-vă în Dumnezeu! El ajută pe cei deschiși să facă ceva util pentru semenii lor. Cineva a spus: „Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce ai putea deveni.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ DEOPARTE MĂSURĂTOAREA

„Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmul 130:3)

     Trăim într-o societate orientată spre rezultate, în care suntem răsplătiți după performanța școlară, sportivă și profesională. Însă Dumnezeu nu gândește așa. Gândurile și căile Sale sunt mult diferite de ale noastre (vezi Isaia 55:8-9). El nu este impresionat de „arderi-de-tot şi de jertfe” (1 Samuel 15:22). Sentimentele și emoțiile sunt puternice, dar rareori obiective. Când valoarea ta de creștin este fundamentată pe performanțele tale de ființă umană cu slăbiciuni, dușmanul are câștig de cauză. Satan este numit „pârâșul fraților noștri” (Apocalipsa 12:10); el așteaptă să întocmească o listă a eșecurilor și greșelilor tale. În felul acesta te poate chinui, reamintindu-ți de toate momentele în care îți pierzi cumpătul, critici, nu spui adevărul sau lași o părere greșită să rămână neverificată, numai ca tu să pari mai bun. David a zis: „Dacă ai păstra, Doamne, nelegiuirile, cine ar sta în picioare…” Chiar și cel mai disciplinat credincios are domenii în care duce lupte și greșește. De aceea avem nevoie de harul și iertarea lui Dumnezeu tot timpul. „El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14) și nu este niciodată surprins când, în ciuda celor mai bune intenții ale noastre, greșim. Reimar Schultze spune: „Dumnezeu nu ne măsoară după performanța noastră, ci după dragostea noastră pentru Domnul Isus. Firește, în Împărăția lui Dumnezeu dragostea noastră pentru Isus este performanța noastră. Orice altceva este secundar. Dorința de a fi cu El, de a asculta de El, de a sta în părtășie cu El, de a face voia Lui este ceea ce-și dorește Stăpânul nostru.” Așadar, lasă deoparte „măsurătoarea” și bucură-te că Dumnezeu nu te evaluează după performanța ta, ci după performanța lui Hristos.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 148

Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1-6) şi pe pământ (v. 7-13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3- 7).

Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, creaţia a fost supusă deşertăciunii şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit izbăvită din robia stricăciunii, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8:20-21; Isaia 55:12-13). Suspinele de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19:1-3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut-o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, aşezarea din nou a tuturor lucrurilor (Fapte 3:21).

Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul (Exod 10:9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i-l va da lui Israel, acestui popor care este aproape de El.


26 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar ei, văzându-L umblând pe mare, au gândit că este o nălucă și au strigat; pentru că toți L-au văzut și s-au tulburat. Și îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Și S-a suit la ei în corabie, și vântul s-a potolit. Și erau peste măsură de uimiți în ei înșiși și se minunau.
Marcu 6.49-51

Ucenicii încercau să traverseze marea Galileii și vâsleau din greu, fiindcă vântul le era potrivnic. Deodată L-au văzut pe Domnul umblând pe mare, mai repede decât puteau vâsli ei, fiindcă ni se spune că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei. Ucenicii au crezut că este o nălucă și au țipat de spaimă.

Era Domnul Isus, Creatorul Însuși, care coborâse în mijlocul creației Sale. El este Stăpânul mării, iar valurile ei se aștern sub picioarele Sale. Ca răspuns la țipătul lor, El a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi S-a suit în corabie și vântul a încetat. Cu El la bordul corabiei, pacea și liniștea au fost restabilite.

Și noi trecem prin furtunile și prin încercările vieții. Valurile urlă, vântul suflă în direcția contrară dorințelor noastre, necazurile și dificultățile cresc, iar suferințele ne copleșesc. Care sunt resursele pe care ni le oferă credința? Să ne ridicăm privirea și să-L privim pe Domnul Isus umblând liniștit deasupra întregii sfere a circumstanțelor noastre! El deține controlul perfect asupra tuturor lucrurilor care ne tulbură pacea.

Să ascultăm glasul Lui blând: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Este minunat să știm că El Însuși are control deplin asupra fiecărui detaliu al vieții noastre. Să-L invităm în corabia noastră! Cu siguranță că ucenicii au fost foarte bucuroși să-L aibă pe Domnul în corabie cu ei. Nimic nu poate înlocui prezența Domnului gloriei!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau…”
Isaia 65.1

Evanghelia Mântuitorului nostru

Chiar dacă oamenii nu întreabă de Dumnezeu, totuși Dumnezeu întreabă de oameni – astăzi ca Mântuitor, în viitor ca Judecător.

Pentru că noi înșine nu putem să-L găsim pe Dumnezeu, Dumnezeu Însușia găsit calea spre noi în Domnul Isus.

Dacă nu condamnăm și nu recunoaștem păcatele noastre, Dumnezeu le va judeca și le va pedepsi.

Atât timp cât în ochii mei mă văd un om fără cusur, nimeni nu mă poate ajuta, nici măcar Mântuitorul.

Dacă Dumnezeu nu Se poate proslăvi prin har, atunci face aceasta prin judecată.

Fiecare religie îl pune pe om în centru. Dar credința adevărată, creștină îl are pe Hristos ca punct central.

În teologie este stabilit ce gândește omul despre Dumnezeu. În Biblie găsim ce gândește Dumnezeu despre om.

Nu este nicio rușine dacă îți recunoști păcatele, dar este o rușine dacă trăiești mai departe în ele.

Cu cât vedem mai mult păcatele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cu atât mai mult prețuim harul Său.

Puterea de a păcătui se moștenește, dar dreptatea lui Dumnezeu se obține, și anume prin credința în Isus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare.

Unii se îndoiesc de credința lor, de aceea cred în îndoiala lor.

Cine Îl are pe Domnul Isus, are totul, chiar dacă nu ar avea nimic. Cine nu Îl are pe Domnul Isus, nu are nimic, chiar dacă ar avea toate celelalte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SMEREȘTE-TE!

„Am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc” (Daniel 4:34)

     Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu dragoste unei inimi smerite și respinge mereu inimile trufașe. La un moment dat, regele Nebucadnețar se lăuda că a construit cea mai avansată civilizație din lume. În clipa următoare, și-a pierdut mințile și se târa pe labe, mâncând iarbă ca un animal. Însă când s-a pocăit, Dumnezeu l-a repus pe tron. El a zis: „Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt… Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:34,37).

E rău și neplăcut să cazi, dar să cazi și să nu strigi după ajutor, sau să refuzi să te pocăiești pentru păcatul tău, este mai rău decât căderea însăși. Poate îți este rușine să afle toată lumea că ai căzut. Imaginea ta publică este atât de importantă, încât ești dispus să-ți plângi în continuare de milă? Ești atât de dezamăgit, încât refuzi să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu? Nu mai fi atât de mândru! Nu mândria a fost cea care te-a făcut să cazi de la început? Mândria este periculoasă, pentru că te face să rămâi într-o stare de neajutorare zile în șir – uneori chiar ani. În realitate, dacă ai fi cerut ajutor mai devreme, te-ai fi putut ridica și ți-ai fi putut vedea de viață. Dar vestea cea bună este că nu e prea târziu să te pocăiești și să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu. Când Nebucadnețar a făcut asta, și-a venit în fire și i s-a redat tronul împărăției sale. Același lucru ți se poate întâmpla și ție!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 147

Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: Lăudaţi pe Domnul (Iah), altfel spus, Aleluia (HaleluIah). Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

În cine Îşi găseşte Domnul plăcerea? În cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3:8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-l traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la picioarele oamenilor (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3:1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68:11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28:12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită (v. 5)!


25 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu Te depărta de mine, pentru că necazul este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute. Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat. Și-au deschis gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
Psalmul 22.11-13

David a scris acest psalm în mod profetic, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu l-a călăuzit pe David să vorbească despre suferințele lui Mesia pe cruce, despre moartea și despre învierea Sa, ca și despre câteva dintre gloriile Sale ulterioare. În timpul celor trei ceasuri de întuneric pe cruce, Isus a fost părăsit de Dumnezeu. Către sfârșitul acestor trei ore, cuvintele lui Hristos, „Nu Te depărta de Mine”, exprimă situația Lui copleșitoare. Chiar și atunci El S-a abandonat complet în brațele lui Dumnezeu, fiindcă nu exista niciun alt ajutor către care să strige. Dumnezeu Îl judeca pe Domnul Isus în locul nostru și totuși El striga către Dumnezeu să-I vină în ajutor. De asemenea, Domnul Isus îndura atacurile tuturor vrăjmașilor care Îl înconjurau. Conducătorii iudeilor erau ca niște tauri puternici împrejurul Lui, gata de a-L ataca, și ca niște lei care răcneau, gata să-L devoreze (versetul 13). Suferința Lui este zugrăvită prin astfel de expresii: „Sunt vărsat ca apa”, „oasele mi se desfac”, „mi se usucă puterea”, „mi se lipește limba de cerul gurii”, „M-ai adus în țărâna morții” (versetele 14 și 15), însă El Se sprijină pe Dumnezeu și doar pe El.

Soldații romani erau ca niște câini în jurul Lui și Îi străpunseseră mâinile și picioarele (versetul 16). Profeția remarcabilă cu privire la hainele Sale a fost împlinită în cel mai mic detaliu, arătând cum Dumnezeu deținea controlul total al lucrurilor (versetul 18). Totuși oamenii erau pe deplin responsabili pentru răul pe care îl comiteau. Hristos a continuat să Se sprijine pe Dumnezeu: „Nu Te depărta” (versetul 19). Dumnezeu a îngăduit ca sabia să se scoale împotriva Păstorului Său și astfel autoritatea romană L-a condamnat pe Isus la moarte. Satan, ca un leu care răcnește, a încercat să-L înghită (versetul 21). Dumnezeu însă I-a răspuns Domnului Isus atunci când Acesta a spus: „S-a sfârșit”. Acum Biruitorul putea să-Și plece capul (Ioan 19.30).

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe, și i-a fă- cut o haină pestriță.”
Geneza 37.3

Iubit şi evidenţiat de Tatăl

În Iosif, fiul lui Iacov, găsim multe indicații clare spre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Două dintre ele sunt prezentate în versetul de astăzi:

Tatăl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi. Despre Domnul Isus se spune scurt și cuprinzător: „Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35). Aceasta a fost adevărat deja în veșnicie, dar și atunci când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și a trăit aici. În orice timp a curs un izvor de iubire din inima Tatălui spre Isus Hristos.

Ştim că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii (Ioan 3.16). Dar numai un Om este Fiul dragostei Lui (Coloseni 1.13). Lui i se arată afecțiunea deosebită a Tatălui. Aceasta s-a arătat clar de două ori în viața Domnului Isus: la botezul Lui și pe munte auzim glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit” (Matei 3.17; 17.5).

Tatăl i-a făcut lui Iosif o haină pestriță. Cu această haină deosebită, Iacov a arătat tuturor cât de mult îl prețuia pe fiul său Iosif. Şi Domnul Isus a fost evidențiat de Tatăl. Iarăși ne gândim la mărturia dumnezeiască de la Iordan și de pe munte. De ambele dăți, Tatăl a explicat că „a găsit plăcere” în Fiul Său.

Isus Hristos, care avea deja în veșnicie toată plăcerea Tatălui, i-a dat lui Dumnezeu prin comportarea Sa desăvârșită ca Om un alt motiv să-Şi facă public cunoscută aprecierea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA!

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Uneori încercăm să ne scuzăm negativismul spunând: „A fost numai o idee, nu înseamnă nimic.” Dar nu e așa! Atunci când îi dai voie unui gând greșit să pătrundă în mintea ta, el poate prinde rădăcină și poate crește, ajungând ceea ce Biblia numește „întăritură” (vezi 2 Corinteni 10:4). Când un gând devine atât de puternic, el începe să-ți controleze perspectiva, atitudinea și faptele. De aceea Biblia spune: „Să vă transformați prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Nu uita, unde îți este mintea, acolo îți vor merge și picioarele! Cu toții ne confruntăm cu provocări și cu dificultăți în viață. Poate îți îngădui să ai gânduri precum: „nu mai suport” ori „dacă se mai întâmplă ceva, o s-o iau razna!” sau „dacă lucrurile nu se schimbă în cel mai scurt timp, mă dau bătut!” Acest fel de gândire te pregătește pentru înfrângere înainte ca măcar să întâmpini o problemă. Gândirea care spune „nu mai suport” sau „renunț” nu are în ea nicio urmă de putere, de forță, de motivare sau de izbândă. Toate acestea sunt atitudinile unui învins, nu ale unui victorios. În schimb, ar trebui să gândești: „Dacă atacul este atât de mare, înseamnă că binecuvântarea din spatele lui este și mai mare!” Sau: „Dacă Satan mă atacă atât de dur, înseamnă că Dumnezeu mi-a pregătit ceva nemaipomenit.” Trebuie să te străduiești să devii o persoană pregătită din punct de vedere spiritual, emoțional și mental pentru orice provocare care îți depășește priceperea și să nu te lași descurajat așa de ușor sau învins. Poți face lucrul acesta – dacă „îți înnoiești mintea” prin Cuvântul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 146

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a-L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34:1). Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai-marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144:4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte. Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, Sa făcut recunoscut ca Dumnezeu puternic şi plin de dragoste (Luca 4:18-19 şi 13:13).


24 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.
Ioan 15.9

Un slujitor al lui Hristos, care acum este la Domnul, a spus: «Rămâneți în dragostea lui Hristos! Ea vă va constrânge să trăiți spre gloria Lui așa cum nimic altceva nu o poate face». Într-adevăr, secretul constă în a rămâne în dragostea Sa, iar acest lucru este complet diferit de preocuparea cu dragostea noastră față de El. Îndemnurile repetate de a-L iubi pe Hristos sau de a avea afecțiune față de El au îndreptat privirile celor credincioși către ei înșiși și le-au împiedicat bucuria și progresul în Hristos. Remarcați că Duhul ne încurajează să ne preocupăm cu dragostea lui Hristos față de noi și acesta este singurul mod în care dragostea noastră pentru El poate să crească; însă Duhul nu-i îndeamnă niciodată pe cei credincioși să-L iubească pe Hristos, fiindcă savurarea dragostei Sale este ceea ce naște dragoste în inimile lor.

Legea cerea dragoste, însă nu o putea produce. Drapelul biruitor al dragostei divine, înălțat prin învierea Fiului lui Dumnezeu, care a murit pentru noi și a înviat, ne vorbește despre o biruință câștigată atunci când orice altceva a falimentat: „Dragostea este steagul Lui peste mine”. A rămâne în Hristos și a continua în dragostea Sa (Ioan 15.9) sunt necesare pentru noi în aceste zile de depărtare de adevăr și de rânduiala casei lui Dumnezeu. Nu putem îndrepta starea de lucruri, însă, ca unii care am fost mântuiți prin har și pecetluiți cu Duhul Sfânt, putem rămâne în Hristos și în dragostea Lui.

El ne-a iubit atunci când a suferit pe cruce pentru păcatele noastre cele multe, însă ne iubește la fel și acum când este înălțat la dreapta lui Dumnezeu. Nu este de mirare deci că cei care rămân în această mare dragoste a Lui au dorința de a se aduna împreună potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta îi ține fericiți și energici în lucrurile lui Dumnezeu!

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. …încredeți-vă în El, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”
Psalmul 62.1,8

Încredere în Dumnezeu

În cine te mai poți încrede astăzi? În partener? În politicieni? În colegi? Adesea este foarte greu să găsești pe cineva în care să poți să te încrezi pe deplin.

„Cei ce vă temeți de Domnul, încredeți-vă în Domnul! El este ajutorul și scutul lor.” Psalm 115.11

Un copil care vede pericolul, ține strâns mâna unei persoane de încredere. El știe că este sigur și protejat. Nu ne lipsește adesea această încredere copilărească în legătură cu Dumnezeu?

„Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: «Tu ești Dumnezeul meu!»” Psalm 31.14; „Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” Psalm 9.11

Poți să spui: Tu ești Dumnezeul meu? Caută-L pe Dumnezeu, El te iubește!

Isus Hristos spune: ” …cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.” Proverbe 8.17; „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14.6

„Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit.” Proverbe 16.20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LINIȘTIT ÎN LOCURI INCOMODE

„Ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1:4)

     Dumnezeu te poate ajuta să te simți liniștit în locurile și în momentele incomode ale vieții. El te poate scoate din situații cărora tu n-ai fi crezut că le vei supraviețui, sau în care ai crezut că vei rămâne blocat pentru totdeauna. El îți poate da pacea, când ești sub presiune. Cu siguranță, în această lume vei experimenta pierderea. Firește, pierderea anumitor lucruri te ajută de fapt să apreciezi lucrurile pe care le ai. Testul eșecului este cel care face ca succesul să fie atât de dulce. Tu vei trăi neștiind ce poate aduce ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu are un plan pentru toate zilele de mâine. Viitorul tău nu se află în mâinile șefului, ale funcționarului de la bancă, ale soțului sau a soției sau în mâinile oricărei alte persoane, dar nici în mâinile tale. Tot viitorul tău se află în mâinile lui Dumnezeu. Numai pentru că nu înțelegi calea pe care te găsești, nu înseamnă că El nu te călăuzește. El promite: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Așadar, cunoaște-L pe Dumnezeu, pentru că vei avea nevoie de El. El va fi alături de tine atunci când ceilalți te-au dezamăgit. El va fi alături de tine în locurile întunecoase. Psalmistul scrie: „Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, va veni dimineața – și împreună cu ea bucuria Sa. Privind în urmă, îți vei da seama că harul Său te-a ocrotit, ți-a venit în ajutor, te-a liniștit și te-a ajutat să răzbești. Vremurile și soroacele se schimbă, nu și Domnul. El „este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 145

Hristos, Căruia David Îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22:25). Şi noi putem cânta cu El: Te voi înălţa, Dumnezeul meu, în fiecare zi Te voi binecuvânta, în vecii vecilor. Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va răsuna amintirea ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14-20 îi enumeră diversele ei manifestări: Domnul susţine (Psalmul 37:24), deschide ochii (Psalmul 146:8), dă hrană, satură (Psalmul 107:9), este alături de cei care-L cheamă (Psalmul 34:17-18), împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care-L iubesc.

Da, noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har (Ioan 1:16). Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, Te voi înălţa, voi binecuvânta, voi lăuda, voi spune, voi rosti lauda, nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.


23 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință au trecut prin Marea Roșie ca pe pământ uscat.
Evrei 11.29

Fiii lui Israel își așezaseră tabăra la Pi-Hahirot, între Migdol și Marea Roșie. Pi-Hahirot înseamnă „ușa către libertate”. Aici Satan și-a pus toate forțele la lucru, pentru un ultim efort de a împiedica „mântuirea Domnului”. Toate oștile sale se năpustesc către poporul care „s-a înspăimântat foarte tare”.

Domnul a îngăduit această presiune din partea vrăjmașului, pentru ca poporul să-L poată cunoaște într-un fel cu mult mai binecuvântat decât ca Judecător. Ei au experimentat ceea ce oamenii în general experimentează atunci când descoperă că robia lui Satan este mai ușor de suportat decât presiunea puterii sale atunci când ei încearcă să scape de această robie. Israeliții poate că visaseră la ziua când aveau să scape de robie, dar acum a venit cu adevărat încercarea. Va permite Satan ca ei să scape? Robia egiptenilor a devenit de preferat în acele momente tulburătoare.

Moartea era în fața lor, iar puterea lui Satan ține până la moarte. De îndată ce moartea intervine, puterea lui ia sfârșit.

Acum apar resursele lui Dumnezeu. Sângele care a rezolvat problema păcatelor noastre a curs din coasta unui Hristos mort; însă El a înviat și a părăsit astfel întreaga sferă a puterii lui Satan, abolind moartea pentru cel care crede.

Moise a ridicat toiagul judecății și a despărțit apele morții; poporul a trecut de cealaltă parte prin moarte, prin acea moarte care cu puțin timp în urmă stătuse ca un zid de netrecut înaintea lor. Domnul S-a coborât în cea din urmă fortăreață a puterii lui Satan și a lucrat o mântuire deplină pentru cei ai Săi.

F G Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești…”
Deuteronom 30.19

Alegere

Cu mulți ani în urmă, un vapor, care se întorcea din Australia, a fost cuprins de flăcări în apropierea țărmului patriei de unde provenea. La bord erau mulți căutători de aur, care obținuseră comori în acea țară îndepărtată. Mulți dintre ei însă n-au mai ajuns acasă, ci au murit în flăcări sau în mare. Printre căutătorii de aur era un înotător excelent. Acesta a sărit în mare din vaporul cuprins de flăcări și tocmai parcursese o bună bucată până la țărm, când a văzut un copil plutind pe apă. Trăia încă. Primul său gând a fost să-l salveze. Dar, în timp ce cu o mână înota, în cealaltă ținea un săculeț cu aur. Ce să facă? Să salveze copilul sau aurul? Pe ambele nu le putea salva. Bărbatul s-a gândit o clipă, apoi a lăsat ca săculețul să se scufunde în adânc, a înotat spre copil și l-a adus cu bine la țărm. Dumnezeu l-a binecuvântat pentru această alegere nobilă. La scurt timp a cunoscut valoarea mare a propriului său suflet și a aflat că  Domnul  Isus  nu  a  dat  pentru  păcătoșii  pierduți  din această lume aur sau argint, ci chiar viața Sa.

Te-ai gândit vreodată la ce glorie a renunțat Fiul lui Dumnezeu, pentru a putea suferi și muri ca Om în smerenie pe crucea de la Golgota pentru oamenii păcătoși? El dorește să te facă și pe tine fericit, iertându-ți toate păcatele. Numai Mântuitorul te poate face un om veșnic fericit! Alegerea îți aparține, cititorule!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DATORIA TA FAȚĂ DE COPILUL TĂU (3)

„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului”  (Proverbe 29:17)

După afecțiune și îndrumare, al treilea lucru pe care i-l datorezi copilului tău este mustrarea.

Mulți părinți fac greșeala de a le spune copiilor când greșesc, fără a le și explica cum trebuie să se comporte și să-și îndrepte și păstreze un comportament bun.

Mustrarea biblică le implică pe ambele. Pentru părinți, fericirea numărul unu (dar care nu apare explicit în Biblie!) este aceasta: „Ferice de părinții chibzuiți.” Dacă mereu îi impui copilului tău reguli, dar nu te joci niciodată cu el, ți-ai pierdut echilibrul.

Studiază cu atenție ceea ce a spus Solomon: „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” Cuvântul „a pedepsi” înseamnă a mustra, a dezaproba sau a obliga s-o apuce pe calea dreaptă. Ține minte mereu că disciplina este ca o sabie cu două tăișuri; ea nu este folosită numai pentru a corecta copiii când greșesc, ci și pentru a-i îndruma spre o cale bună. Vei avea parte de rezultate mai bune când întărești o regulă în mod pozitiv, decât atunci când o întărești în mod negativ. Înțelege un lucru: nu este datoria ta să-ți faci copilul fericit; datoria ta este să-l hrănești ca să ajungă la maturitate. Când faci lucrul acesta, fericirea lui este garantată!

Așadar, ai face bine să renunți la încercarea de a câștiga premiul de popularitate pentru a fi apreciat de copilul tău. El te va iubi mereu, dar cu siguranță vor exista momente în care nu te va avea la suflet! Nu te lăsa descurajat: „Și asta va trece”! Însă trebuie să administrezi amestecul potrivit de hrană și disciplină… și în cele din urmă va ajunge să te placă din nou. Mai mult decât atât, când va crește, când se va căsători și va avea copii, va avea un model și un plan pentru succes.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 144

Învaţămă să fac voia Ta, era rugăciunea Psalmului 143 (v. 10). Acum, în Psalmul 144, David cere: deprindemi mâinile pentru luptă. Şi lupta creştină are legile ei (2 Timotei 2:5), iar fiecare creştin care vrea să placă celui care l-a înscris la oaste (2 Timotei 2:4) trebuie să facă, într-un fel, pregătire militară. Cu toate acestea însă, pentru câştigarea victoriei, creştinul nu se bizuie nici pe experienţa dobândită, nici pe curajul lui. Domnul, aşa cum declară psalmistul este cetăţuia mea, turnul meu înalt, scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc (v. 2).

Eliberarea de sus care va veni ca răspuns la strigătul rămăşiţei (v. 5-11) va deschide în sfârşit porţile binecuvântărilor mileniale (v. 12-15). Să nu uităm niciodată că, spre deosebire de Israel, popor pământesc, creştinul are acum binecuvântări spirituale, în locurile cereşti, în Hristos (Efeseni 1:3). În consecinţă, aceste binecuvântări ca şi Hristos nu pot fi atinse de încercările de pe pământ, iar noi le putem gusta chiar şi în cele mai mari dificultăţi. Invers, dacă totul pare să meargă bine cu sănătatea noastră, cu afacerile şi cu viaţa de familie, să nu tragem concluzia că şi sufletul nostru prosperă, nici că avem aprobarea Domnului. Sar putea să fie cu totul altfel.


22 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat, ca să iasă spre locul pe care urma să-l primească de moștenire, și a ieșit, neștiind unde merge. Prin credință a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu … de aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
Evrei 11.8-10,16

Cetatea lui Avraam

Cain a zidit prima cetate de pe pământ și i-a pus numele Enoh, după numele fiului său. După potop, Nimrod a întemeiat, prin forță, un imperiu de cetăți. Câteva sute de ani mai târziu, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să iasă din cetatea sa, Ur din Caldeea, și să meargă acolo unde avea să-l călăuzească. Prin credință, Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu.

Ur era o cetate frumoasă și civilizată, însă complet dedată idolatriei. Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam să iasă din ea și să meargă într-o țară pe care avea să i-o arate. După ce s-a oprit în Haran până la moartea tatălui său, Avraam a pornit din nou, ca străin și călător, locuind în corturi într-o țară străină. Dumnezeu i-a promis că îi va da țara, însă, deși Avraam era bogat și avea trei sute optsprezece slujitori capabili să poarte sabia, cu care biruise armatele a patru împărați, el nu a încercat niciodată să cucerească țara, nici să zidească vreo cetate în ea. Singura bucată de pământ pe care a stăpânit-o a fost ogorul și peștera pe care le-a cumpărat ca loc de îngropare, după moartea soției sale, Sara.

În Evrei, Dumnezeu ne spune care a fost lucrul care a făcut ca viața lui Avraam să fie atât de diferită de viețile celorlalți din timpul său: el căuta o țară mai bună, una cerească, o cetate al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. El a câștigat respectul celor în mijlocul cărora a trăit o viață de separare; ei l-au numit „prinț al lui Dumnezeu” (Geneza 23.6). Dumnezeu Însuși l-a apreciat pe Avraam și a apreciat stilul său de viață. L-a vizitat, i-a împărtășit planurile Sale și, mai târziu, l-a numit prieten al Său (Isaia 41.8). Ce exemplu minunat este el pentru noi!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.”
Eclesiastul 7.8

Broscuţa campion

Într-o fabulă se spune că broscuțele au hotărât să organizeze un concurs al cărui obiectiv să fie aproape imposibil de atins. Astfel, broscuțele s-au hotărât să urce pe cel mai înalt turn din împrejurimi. La acest concurs au venit o mulțime de broscuțe, iar altele s-au strâns să privească. Concurentele au luat-o la întrecere către turnul cel înalt. Privitorii erau convinși că nicio broscuță nu are nici cea mai mică șansă să urce pe turnul cel înalt. În timp ce privitorii își dădeau cu părerea, broscuțele au început,  una  câte  una,  să  renunțe  la  concurs.  Doar  câteva broscuțe mai urcau cu greu pe turn. „Nu aveți nicio șansă; este imposibil; vă pierdeți timpul; nu veți fi în stare”– spuneau privitorii. Şi astfel, în concurs a mai rămas o singură broscuță. Aceasta își continuă drumul către vârful turnului. Şi iat-o ajunsă la țintă; a reușit! O mulțime de aplauze au întrerupt liniștea ce se așternuse în ultimele clipe ale concursului. Toți se întrebau cum a fost posibil acest lucru. Broscuța avea ceva care a ajutat-o să meargă până în vârful turnului: era surdă și prin urmare nu auzea descurajările celorlalți.

Învățătura fabulei pe cât este de simplă, pe atât este de instructivă. Adeseori deschidem urechile la criticile altora și atunci ne retragem din concurs. Este mai bine să fim surzi la vorbele de descurajare ale semenilor noștri. Sfârșitul oricărui lucru este mai bun decât începutul. Iar „înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele” (Eclesiastul 7.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DATORIA TA FAȚĂ DE COPILUL TĂU (2)

„Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el”    (Proverbe 22:15)

Un al doilea lucru pe care i-l datorezi copilului tău (după afecțiune) este îndrumarea.

Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” Nu este vorba de copilul care se distrează sau care face greșeli; lucrul acesta face parte din lecțiile copilăriei. Biblia vorbește despre „nebunie” – un cuvânt care are mai multe înțelesuri, cum ar fi lipsa de maturitate, lipsa de înțelepciune sau tendința de se revolta împotriva regulilor.

Dacă îți iubești copilul, îl vei învăța că viața se clădește pe reguli – dacă le respecți, ai succes, iar dacă nu, suferi. De exemplu, când copilul tău este prins depășind viteza, poliția nu-l va lăsa să scape. Iar când nu-și va putea plăti ratele, banca nu-l va mai lăsa să locuiască în acea casă. Biblia spune că acestea sunt concepțiile greșite pe care trebuie să le scoți afară din inima copilului tău. Așa cum o mașină are tendința de-a devia și are nevoie de corectarea direcției, la fel și copilul tău s-a născut „în afara regulilor” și trebuie corectat de către părinți.

Solomon spune: „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” (Proverbe 29:15) De ce? Pentru că un copil lăsat de capul lui rămâne în starea în care s-a născut, iar starea în care s-a născut se numește „nebunie.” De aceea, copiii trebuie învățați să respecte autoritatea și regulile; ei trebuie să învețe că pentru fiecare faptă nepotrivită există întotdeauna o consecință!

Este datoria ta față de copilul tău să-i explici toate acestea.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 143

Ascultămi rugăciunea, strigă cel credincios din adâncul necazului numi ascunde faţa Tarăspundemi.

Ce contrast între această nelinişte şi siguranţa plină de pace pe care o poate avea astăzi creştinul! Cel credincios este sigur că are întotdeauna acces, prin Isus, la Tatăl (Evrei 4:16).

Totuşi, ar trebui să fie însufleţit de o aceeaşi puternică dorinţă de comuniune: sufletul meu însetează după Tine, ca un pământ uscat (v. 6; comp. cu Psalmul 63:1). Da, în fiecare zi, chiar de dimineaţă, am nevoie să aud nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci bunătatea Lui, deschizându-mi inima pentru a-L asculta (v. 8). Acest sentiment al dragostei Domnului îmi va întări încrederea în El şi mă va face întâi să-L rog să-mi arate drumul Lui, apoi să mă conducă pe el. Dacă pe El Îl numesc Dumnezeul meu, şi pe mine, slujitorul Lui (v. 12), aceasta mă angajează să fac ce-I place Lui. Înainte de toate însă trebuie să fiu învăţat de El, apoi Duhul Său cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii (v. 10). În realitate, aceste cereri sunt legate unele de altele. Pe de o parte, comuniunea cu Domnul este necesară pentru a-I cunoaşte voia, iar pe de altă parte, nu putem gusta comuniunea decât ascultând de această voie!


21 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cât despre mine, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi.
1 Samuel 12.23

Avraam a avut o inimă ca cea a profetului Samuel. Geneza 18 este locul unde vedem prima rugăciune de mijlocire din Biblie. A mijloci pentru cineva înseamnă a pleda pentru cauza lui. Să privim la câteva dintre trăsăturile rugăciunii de mijlocire: rugăciunea lui Avraam a fost una dreaptă, fiindcă el a fost preocupat de gloria lui Dumnezeu (Geneza 18.19,23,24,25,28); el a făcut apel la caracterul drept al lui Dumnezeu (Geneza 18.23; Deuteronom 32.4); rugăciunea lui a fost făcută cu umilință (Geneza 18.27,32; Isaia 6.2; 57.15; 66.2; 1 Petru 5.5); rugăciunea lui a fost făcută cu compasiune; a fost sincer și perseverent în rugăciune: de șase ori a mijlocit pentru cele două cetăți, însă el s-a oprit din a cere înainte ca Dumnezeu să Se oprească din a da; mijlocirea lui a fost făcută cu îndrăzneală (Evrei 4.16); rugăciune lui a fost plină de încredere (Geneza 18.33), fără urmă de îndoială (Iacov 1.6-8).

Să ne gândim la Domnul în Marcu 1.35, când a plecat într-un loc pustiu pentru a Se ruga, sau în Marcu 6.46, când a dat drumul ucenicilor, pentru a Se ruga. În Luca 5.16 Îl vedem că S-a retras în pustie pentru a Se ruga. El a fost Cel care a stat în spărtură – „Și am căutat printre ei un om care să repare zidul și să stea la spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n-o distrug, dar n-am găsit niciunul” (Ezechiel 22.30).

Mijlocirea este unul dintre aspectele rugăciunii menționate în 1 Timotei 2.1: „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii”. Când facem rugăciuni de mijlocire, suntem ca unii care stau în spărtură între Dumnezeul cel Atotputernic și cei ai Săi aflați în nevoie. Când mijlocim pentru cineva, ne încredem în Dumnezeu că va lucra și urmăm astfel exemplul Domnului Isus Hristos. Când ai mijlocit ultima dată pentru cineva?

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului, ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.”
Iov 33.29,30

De două sau de trei ori

Dumnezeu intervine prin întâmplări cu efect adânc în viața fiecărui om, pentru că dorește să-l oprească de la pierzarea veșnică și să-l aducă la El printr-o legătură pusă în rânduială cu El.

Un om de afaceri se îmbolnăvește grav și zace zile în șir în pat. În sfârșit are timp să cugete la viața lui. Acum, Dumnezeu dorește să-l desprindă de ceea ce a trecut și să-l îndrepte spre veșnicie. El acționează în conștiința sa, pentru ca să vadă și să recunoască înainte de moarte vina lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

O femeie aduce pe lume după o graviditate cu multe complicații un bebeluș sănătos. Prin aceasta, Creatorul îi arată că fiecare viață este un cadou de la El. În harul Său, Dumnezeu dorește să-i atingă inima, pentru ca ea să se întoarcă la El și să-și pună viața în rânduială cu El.

Un student eșuează, în ciuda eforturilor mari, pentru a doua oară la examenul de diplomă. Acum este pe deplin frustrat și nu mai vede nicio perspectivă. În această situație,  Dumnezeu  dorește  să-i  facă  cunoscut,  că  fără  Isus Hristos nu poate să obțină nimic în viață.

Ţi S-a adresat și ție Dumnezeu într-un astfel de mod? Ai înțeles ce a vrut El să-ți spună? Gândește-te că Dumnezeu acționează așa cu tine, pentru că te iubește și nu vrea să mergi în pierzare pentru veșnicie. El L-a dat la moarte pe Fiul Său Isus Hristos pentru tine, ca tu să vii în rânduială cu El și să poți fi veșnic fericit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DATORIA TA FAȚĂ DE COPILUL TĂU (1)

„Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată”   (Proverbe 13:24)

     Ca părinte, sunt trei lucruri pe care i le datorezi copilului tău. Primul este afecțiunea. Biblia spune că dacă îți iubești copilul, îl vei disciplina. Lucrul acesta îl vei face în dragoste, nu la mânie. Nu cădea în plasă, crezând că părinții buni nu-și disciplinează copiii pentru că „îi iubesc prea mult.” De fapt, dacă tu nu-ți disciplinezi copiii nu înseamnă că nu o faci pentru că îi iubești prea mult pe ei, ci pentru că te iubești prea mult pe tine. Un sondaj a relevat faptul că peste 90 la sută din absolvenții de liceu și-ar fi dorit ca părinții și profesorii să-i iubească suficient de mult ca să-i disciplineze mai des și să pretindă mai mult de la ei.

La fel ca apa, noi urmăm calea rezistenței minime. E mult mai ușor să treci cu vederea anumite probleme, să eviți confruntarea, să-ți bagi capul în nisip și să speri că lucrurile se vor îmbunătăți, decât să suferi durerea disciplinării unui copil pe care îl iubești.

Biblia spune: „Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește.” (Proverbe 3:12) Însușește-ți-l! Cel mai extraordinar și mai înțelept tată dintre toți este Dumnezeu. El nu numai că iubește, dar El este dragoste. Cu toate acestea, citim aici că Dumnezeul nostru iubitor este unul care disciplinează. Orice părinte care refuză să-și disciplineze copilul spune de fapt că este un părinte mai bun decât Dumnezeu.

Dragostea face întotdeauna ce este mai bine pentru cealaltă persoană. Sunt clipe în care dragostea cere disciplinare și instruire!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 141 şi 142

Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5:8sf.). Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3:8-9). Pune, Doamne, o strajă gurii mele, cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39:1-3). Inima de asemenea trebuie păzită cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). În ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe un untdelemn minunat, păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16:5-10; Galateni 6:1).

Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului (Evrei 11:38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4). Însă credinţa pe care o are îi permite să strige: Doamne, Tu eşti scăparea mea (v. 5).

Cei drepţi mă vor înconjura (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.


20 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme … un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.
Eclesiastul 3.1,2

Eclesiastul și creștinul

Din punct de vedere natural, momentul nașterii unui om și cel al morții lui sunt evenimente speciale. Moise spune: „Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci de ani și dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuși mândria lor este durere și deșertăciune; pentru că trec repede și noi zburăm … Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalmul 90.10,12). Este un lucru înțelept ca omul să se gândească la faptul că va muri – „După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată” (Evrei 9.27). Cei credincioși au nădejdea minunată că nu vor muri, dacă Domnul vine în curând să-Și ia Adunarea.

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, are dreptul exclusiv de a determina timpul nașterii și al morții unui om. Însă omul natural a încercat întotdeauna să determine el atât momentul nașterii (prin legiferarea avortului), cât și pe cel al morții (prin legiferarea sinuciderii asistate și a eutanasierii).

Mai este însă un aspect, chiar mai important, cu privire la aceasta. Există un timp al nașterii – al nașterii din nou – iar timpul acesta este acum: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2), sau astăzi: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15). Pentru cine nu folosește prilejul de a fi născut din nou, va veni, inevitabil, timpul morții – ceea ce Biblia numește „moartea a doua” – „Aceasta este a doua moarte: iazul de foc” (Apocalipsa 20.6). Însă toți cei care sunt mântuiți prin sângele Său nu au niciun motiv să se teamă de moartea a doua: „Fericit și sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere” (Apocalipsa 20.6). Însă cât de grav este să se spună despre cineva așa cum s-a spus despre faraon: „El a lăsat să treacă timpul hotărât” (Ieremia 46.17).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

De câte ori să iert?

La întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”, Învățătorul venit din cer a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” Cuvântul lui Dumnezeu a dovedit că suntem gata tot timpul să ne plângem de aproapele nostru. În spatele scenei stă vrăjmașul cel vechi, diavolul, care inspiră toate neînțelegerile dintre indivizi, din familie, din societate. Atât timp cât păstrăm în inima noastră gânduri de răzbunare sau ură, atunci când nu suntem gata să iertăm pe cei care ne-au greșit, noi suntem cei ce vom suferi cel mai mult. Aceste resentimente ne vor afecta emoțional, spiritual și fizic. Medicina nu ne poate ajuta în acest sens.

Ajutorul îl găsim numai la Dumnezeu. Toate încercările personale de a ne face mai buni, mai milostivi, se vor lovi de eșec. Natura noastră veche este păcătoasă de la un capăt la altul și nu poate fi schimbată. Fiecare om are nevoie de o natură nouă, dăruită de Mântuitorul prin credința în El. Cine vine cu starea sa rea și o recunoaște, va auzi glasul Domnului spunând: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră…” (Ezechiel 36.26). Un astfel de om va învăța să ierte și va practica această lucrare față de cei care i-au greșit, prin puterea Domnului și Mântuitorului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRĂDUIEȘTE-TE SĂ ADUCI O REZOLVARE

„Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:24-25)

     Ți se pare că talentele tale nu sunt recunoscute și acceptate? Ai un talent special, și cu toate acestea Dumnezeu pare că nu te binecuvântează cu succes?! Iată care ar putea fi problema: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:23-25)

Nu te lăsa condus de eul tău rănit; fii condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Tu spui: „Persoana cu care am avut o problemă nu mai este aici, și totuși sunt încă frământat!”

Citește aceste două versete:

1)”Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

2) „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” (Ioan 20:23) Împărtășește-ți sentimentele cuiva care este demn de încrederea ta.

Roagă-te și mărturisește-ți deschis greșelile și vinovăția pe care o simți. Rugăciunea și prezența unui prieten te pot ajuta să-ți recapeți pacea minții pe care o cauți. După ce David l-a ucis pe Urie, soțul concubinei sale, sentimentul vinovăției a fost copleșitor și a căutat iertarea lui Dumnezeu. Însă Urie nu mai era în viață ca să-i audă mărturisirea; murise de aproape un an. Așa că David s-a întors la proorocul Natan și și-a vărsat sufletul înaintea lui, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul” (2 Samuel 12:13).

Urmează exemplul lui David – apoi lasă problema în urmă și mergi mai departe.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 140

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne-a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de-a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care-şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să-mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3:13; 7:17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6:6). Moartea m-a scăpat de omul cel vechi; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să-l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, spune cel credincios Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei (v. 7). Coiful mântuirii este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6:17).


19 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.
Fapte 17.30,31

După ce a văzut într-o viziune pe un om din Macedonia, care îl ruga să vină și să-i ajute (Fapte 16.9), Pavel și-a dat seama că Dumnezeu îl chema să predice evanghelia în acea regiune. Mai târziu, în această primă călătorie a sa în Europa, Pavel a mers la Atena. Cetatea era plină de altare ale idolilor; exista până și un altar al „dumnezeului necunoscut”.

Mergând zilnic în sinagogă și în piață, Pavel discuta cu oamenii din cetate. Filosofii l-au dus la Areopag, cel mai înalt tribunal al Atenei. Doreau să afle mai în amănunt despre învățătura cea nouă pe care Pavel o prezenta, fiindcă locuitorii Atenei nu se preocupau cu altceva decât cu a spune și a asculta noutăți. Pavel a avut astfel oportunitatea de a le vesti mesajul minunat cu privire la „dumnezeul necunoscut” – fiindcă acest Dumnezeu necunoscut Se făcuse într-adevăr cunoscut. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, în lumea care nu L-a cunoscut și nu L-a primit, ci L-a atârnat pe o cruce.

La fel cum iudeii și națiunile L-au respins pe Hristos când El S-a aflat pe pământ, acești filosofi din Atena disprețuiau mesajul predicat de Pavel. Hristos nu poate fi primit prin înțelepciunea omenească, ci prin credința simplă în Cel care a murit pentru a plăti prețul pentru păcat. Ca dovadă că a acceptat jertfa Sa, Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți.

Pavel vorbește despre ziua rânduită, când lumea va fi judecată cu dreptate de către Omul pe care Dumnezeu L-a rânduit. Cine este acest Om? Este Isus! Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască de păcatele lor și să-L accepte ca Mântuitor, cât este încă ziua harului. Cine nu-L cunoaște ca Mântuitor Îl va întâlni ca Judecător.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Petru… i-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?»”
Matei 18.21

De câte ori să iert?

După asasinarea președintelui Abraham Lincoln în anul 1865 de către un actor în timpul unui spectacol la care asista președintele american, doamna Lincoln l-a chemat pe Parker, omul însărcinat cu paza personală a soțului ei, și l-a întrebat:

De ce, Parker, n-ai avut grijă de soțul meu? Unde ai fost? Ce-ai făcut? Ce s-a întâmplat, de nu i-ai ocrotit viața?

Parker, zguduit în conștiința lui, a răspuns:

Nu-mi pot ierta asta niciodată. Nu m-am gândit că ar fi cineva să poată ucide un om așa de bun și nobil ca președintele. Şi de aceea, în loc să-l păzesc, m-am uitat la spectacol. Nu-mi voi ierta niciodată acest lucru.

Bine, Parker! Pe tine te iert, dar pe criminal n-am să-l iert niciodată.

Ted, fiul președintelui, după ce a asistat la discuție, s-a retras în biroul tatălui său și a meditat întreaga noapte. Astfel i-au trecut prin fața ochilor tot felul de scene memorabile din viața tatălui său și apoi a tras concluzia: „Dacă tata trăia, l-ar fi iertat pe criminal.” Președintele avea un caracter plin de sete după dreptate și cinste. Exemplul desăvârșit, de la care a putut învăța președintele și de la care poate învăța oricine, este Mântuitorul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PACEAMINȚII

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Pe cine te bazezi în rezolvarea problemelor tale: pe Dumnezeu sau pe tine? Înainte de a da un răspuns, citește următoarele: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine… Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.” (Isaia 26:3,7). Ce promisiune măreață! Dacă vrei să-ți păstrezi pacea minții, trăiește după următorul principiu: „Fă tot ce poți, iar restul încredințează lui Dumnezeu!” Unii dintre noi am crescut cu ideea că este greșit să ne bucurăm atunci când avem probleme. Am fost condiționați să credem că dacă nu putem face nimic, cel puțin ne putem îngrijora și putem deveni nefericiți. Iată ce scrie Pavel în acest sens: „Fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă… de la Dumnezeu.” (Filipeni 1:28) Satan nu știe ce să mai facă atunci când nu te poate supăra. I-ai luat o armă puternică din mână. Prin faptul că te încrezi în Dumnezeu pe deplin, nu mai ești la mila împrejurărilor, a altor oameni sau a propriilor tale emoții și limitări. Crainicul Paul Harvey a spus odată: „În vremuri ca acestea, ne este de mare ajutor să ne amintim că mereu au fost vremuri ca acestea!” Întrebarea nu este: „Vor veni necazurile?”, ci „Cum le vei face față?” Biblia spune: „Noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El.” (Evrei 4:3) Când lucrurile nu merg bine – nu merge și tu în direcția greșită împreună cu ele. Ascultă de sfatul lui Dumnezeu, bazează-te pe cuvântul Său, iar apoi odihnește-te în El și crede că El va lucra în locul tău.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

    
Psalmul 139

Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5). Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui (citiţi Evrei 4:13).

Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3:8; Ioan 3:19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu! Şi o altă nebunie este să se ascundă de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: Cerceteazămă, Dumnezeule, şi din nou cercetează-mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe vreo cale a întristării. Însă condu-mă pe calea eternă!


18 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar Tu ești Cel care m-ai scos din pântece; Tu mi-ai dat încredere la sânii mamei mele. Din pântece Ți-am fost dat Ție; din pântecele mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.
Psalmul 22.9,10

Acest psalm uimitor ne prezintă detalii cu privire la Persoana și la jertfa Domnului nostru Isus Hristos, precum și cu privire la gloriile Lui prezente și viitoare. Unul dintre secretele vieții de completă dedicare a lui Hristos față de Dumnezeu și față de interesele Acestuia a fost încrederea Lui nezdruncinată în Dumnezeu. Indiferent de ce s-a întâmplat, Hristos Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu. În timpul ceasurilor de întuneric, El a continuat să Se încreadă în Dumnezeu, poate mai mult decât oricând, chiar și atunci când Dumnezeul Său Își ascundea fața de El (versetul 2).

Vrăjmașii își băteau joc de El deoarece continua să Se încreadă în Dumnezeu și spuneau: „Să-L scape Dumnezeu acum, fiindcă Își găsește plăcerea în El” (versetul 8). Satan știa ce să-i facă pe oameni să spună, însă n-a putut să-L oprească pe Domnul de pe drumul Său de ascultare! În timpul celor trei ore de întuneric, Satan a încercat cu disperare să zădărnicească lucrarea lui Hristos prin acei batjocoritori care Îl provocau pe Domnul să renunțe. Totuși, în ciuda slăbiciunii Sale fizice și a presiunii cumplite din orice direcție, Domnul Isus a continuat să-Și pună încrederea în Dumnezeu. Făcuse acest lucru din pântecele mamei Sale. Fusese conceput în pântecele fecioarei prin puterea Duhului Sfânt și, până Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui (Luca 23.46), Domnul nostru S-a încrezut totdeauna și pe deplin în Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Astfel, prin aceeași putere, El S-a adus pe Sine jertfă lui Dumnezeu (Evrei 9.14).

Isus S-a sprijinit pe Dumnezeu. Fără egal în dependența, părtășia, ascultarea și angajamentul Său, El L-a mărturisit pe Dumnezeu ca Dumnezeu al Său și L-a onorat prin orice gând, cuvânt și faptă, în special atunci când S-a aflat pe cruce.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus le-a zis: «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.»”
Ioan 4.43

Mâncarea Mântuitorului

Una din cele mai importante lucrări în viața Mântuitorului a fost împlinirea voii Tatălui ceresc. Domnul Isus Hristos putea spune încă de la venirea Sa în lume: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10.7). Dumnezeu are un plan bine definit pentru omenire, dar și pentru fiecare persoană în parte. La realizarea acestui plan măreț,  Isus  Hristos  a  cooperat  deplin  cu  Dumnezeu. Mântuitorul este Unicul care a putut spune: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”

Când Domnul Isus a spus în orice împrejurare: „Facă-se voia Ta”, aceasta nu însemna pentru El o povară aspră, cio părtășie perfectă cu Tatăl ceresc în realizarea mărețului plan al mântuirii. Voia lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale a fost activă în viața Mântuitorului; era mâncarea Lui zilnică. De aceea Dumnezeu putea să privească cu bucurie spre Fiul Său aflat în mijlocul vrăjmașilor, a răutății, a respingerii, dar totdeauna gata să facă voia și lucrarea care i-a dat-o Tatăl ceresc.

Dacă dorim să facem voia Tatălui ceresc, trebuie să ne punem mai întâi întrebarea: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Răspunsul biblic este: „să credem în Acela pe care L-a trimis El”. Acesta este începutul vieții de credință. Adevărata credință mântuitoare nu este numai o credință în existența unui Mântuitor, ci o întoarcere sinceră, din inimă la acest Dăruitor al vieții veșnice. De aici urmează și ceilalți pași pe calea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE POATE RIDICA

„Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea” (Ieremia 18:6)

     Proorocul Ieremia scrie (18:3-6): „Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”

Sunt trei lecții importante în această povestire și ar fi bine să ținem cont de ele:

1) Câtă vreme ești disponibil și deschis față de Dumnezeu, El nu te va da la o parte, ci te va modela pentru a te transforma în ceva ce El poate folosi.

2) Când ceilalți te doboară, Dumnezeu te ridică. Olarul nu-și presează lutul, ci îl ridică mereu și îl modelează, în timp ce îl învârtește pe roată. Dumnezeu va face la fel și cu tine. David a spus: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.” (Psalmul 40:2)

3) Remarcă ale cui picioare sunt pe roată. Dacă ar fi putut, Satan te-ar fi aruncat demult de pe roată, dar nu poate. Uită-te sub masă și vei vedea picioarele cui sunt pe roată: ale Olarului! Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 137 şi 138

Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a lui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145-150, până la lauda universală.

Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care leau luat totul nu le-au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într-o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua (Ioan 16:22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

În Psalmul 138, credinciosul, în ciuda înjosirii lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându-se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 Împăraţi 8:47). Tu m-ai ascultat (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s-au schimbat încă cu nimic. Dumnezeu însă i-a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel credincios (Efeseni 3:16)!

Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: