Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cât despre mine, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi.
1 Samuel 12.23

Avraam a avut o inimă ca cea a profetului Samuel. Geneza 18 este locul unde vedem prima rugăciune de mijlocire din Biblie. A mijloci pentru cineva înseamnă a pleda pentru cauza lui. Să privim la câteva dintre trăsăturile rugăciunii de mijlocire: rugăciunea lui Avraam a fost una dreaptă, fiindcă el a fost preocupat de gloria lui Dumnezeu (Geneza 18.19,23,24,25,28); el a făcut apel la caracterul drept al lui Dumnezeu (Geneza 18.23; Deuteronom 32.4); rugăciunea lui a fost făcută cu umilință (Geneza 18.27,32; Isaia 6.2; 57.15; 66.2; 1 Petru 5.5); rugăciunea lui a fost făcută cu compasiune; a fost sincer și perseverent în rugăciune: de șase ori a mijlocit pentru cele două cetăți, însă el s-a oprit din a cere înainte ca Dumnezeu să Se oprească din a da; mijlocirea lui a fost făcută cu îndrăzneală (Evrei 4.16); rugăciune lui a fost plină de încredere (Geneza 18.33), fără urmă de îndoială (Iacov 1.6-8).

Să ne gândim la Domnul în Marcu 1.35, când a plecat într-un loc pustiu pentru a Se ruga, sau în Marcu 6.46, când a dat drumul ucenicilor, pentru a Se ruga. În Luca 5.16 Îl vedem că S-a retras în pustie pentru a Se ruga. El a fost Cel care a stat în spărtură – „Și am căutat printre ei un om care să repare zidul și să stea la spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n-o distrug, dar n-am găsit niciunul” (Ezechiel 22.30).

Mijlocirea este unul dintre aspectele rugăciunii menționate în 1 Timotei 2.1: „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii”. Când facem rugăciuni de mijlocire, suntem ca unii care stau în spărtură între Dumnezeul cel Atotputernic și cei ai Săi aflați în nevoie. Când mijlocim pentru cineva, ne încredem în Dumnezeu că va lucra și urmăm astfel exemplul Domnului Isus Hristos. Când ai mijlocit ultima dată pentru cineva?

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului, ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.”
Iov 33.29,30

De două sau de trei ori

Dumnezeu intervine prin întâmplări cu efect adânc în viața fiecărui om, pentru că dorește să-l oprească de la pierzarea veșnică și să-l aducă la El printr-o legătură pusă în rânduială cu El.

Un om de afaceri se îmbolnăvește grav și zace zile în șir în pat. În sfârșit are timp să cugete la viața lui. Acum, Dumnezeu dorește să-l desprindă de ceea ce a trecut și să-l îndrepte spre veșnicie. El acționează în conștiința sa, pentru ca să vadă și să recunoască înainte de moarte vina lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

O femeie aduce pe lume după o graviditate cu multe complicații un bebeluș sănătos. Prin aceasta, Creatorul îi arată că fiecare viață este un cadou de la El. În harul Său, Dumnezeu dorește să-i atingă inima, pentru ca ea să se întoarcă la El și să-și pună viața în rânduială cu El.

Un student eșuează, în ciuda eforturilor mari, pentru a doua oară la examenul de diplomă. Acum este pe deplin frustrat și nu mai vede nicio perspectivă. În această situație,  Dumnezeu  dorește  să-i  facă  cunoscut,  că  fără  Isus Hristos nu poate să obțină nimic în viață.

Ţi S-a adresat și ție Dumnezeu într-un astfel de mod? Ai înțeles ce a vrut El să-ți spună? Gândește-te că Dumnezeu acționează așa cu tine, pentru că te iubește și nu vrea să mergi în pierzare pentru veșnicie. El L-a dat la moarte pe Fiul Său Isus Hristos pentru tine, ca tu să vii în rânduială cu El și să poți fi veșnic fericit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DATORIA TA FAȚĂ DE COPILUL TĂU (1)

„Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată”   (Proverbe 13:24)

     Ca părinte, sunt trei lucruri pe care i le datorezi copilului tău. Primul este afecțiunea. Biblia spune că dacă îți iubești copilul, îl vei disciplina. Lucrul acesta îl vei face în dragoste, nu la mânie. Nu cădea în plasă, crezând că părinții buni nu-și disciplinează copiii pentru că „îi iubesc prea mult.” De fapt, dacă tu nu-ți disciplinezi copiii nu înseamnă că nu o faci pentru că îi iubești prea mult pe ei, ci pentru că te iubești prea mult pe tine. Un sondaj a relevat faptul că peste 90 la sută din absolvenții de liceu și-ar fi dorit ca părinții și profesorii să-i iubească suficient de mult ca să-i disciplineze mai des și să pretindă mai mult de la ei.

La fel ca apa, noi urmăm calea rezistenței minime. E mult mai ușor să treci cu vederea anumite probleme, să eviți confruntarea, să-ți bagi capul în nisip și să speri că lucrurile se vor îmbunătăți, decât să suferi durerea disciplinării unui copil pe care îl iubești.

Biblia spune: „Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește.” (Proverbe 3:12) Însușește-ți-l! Cel mai extraordinar și mai înțelept tată dintre toți este Dumnezeu. El nu numai că iubește, dar El este dragoste. Cu toate acestea, citim aici că Dumnezeul nostru iubitor este unul care disciplinează. Orice părinte care refuză să-și disciplineze copilul spune de fapt că este un părinte mai bun decât Dumnezeu.

Dragostea face întotdeauna ce este mai bine pentru cealaltă persoană. Sunt clipe în care dragostea cere disciplinare și instruire!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 141 şi 142

Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5:8sf.). Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3:8-9). Pune, Doamne, o strajă gurii mele, cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39:1-3). Inima de asemenea trebuie păzită cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). În ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe un untdelemn minunat, păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16:5-10; Galateni 6:1).

Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului (Evrei 11:38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4). Însă credinţa pe care o are îi permite să strige: Doamne, Tu eşti scăparea mea (v. 5).

Cei drepţi mă vor înconjura (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: