Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat, ca să iasă spre locul pe care urma să-l primească de moștenire, și a ieșit, neștiind unde merge. Prin credință a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu … de aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
Evrei 11.8-10,16

Cetatea lui Avraam

Cain a zidit prima cetate de pe pământ și i-a pus numele Enoh, după numele fiului său. După potop, Nimrod a întemeiat, prin forță, un imperiu de cetăți. Câteva sute de ani mai târziu, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să iasă din cetatea sa, Ur din Caldeea, și să meargă acolo unde avea să-l călăuzească. Prin credință, Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu.

Ur era o cetate frumoasă și civilizată, însă complet dedată idolatriei. Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam să iasă din ea și să meargă într-o țară pe care avea să i-o arate. După ce s-a oprit în Haran până la moartea tatălui său, Avraam a pornit din nou, ca străin și călător, locuind în corturi într-o țară străină. Dumnezeu i-a promis că îi va da țara, însă, deși Avraam era bogat și avea trei sute optsprezece slujitori capabili să poarte sabia, cu care biruise armatele a patru împărați, el nu a încercat niciodată să cucerească țara, nici să zidească vreo cetate în ea. Singura bucată de pământ pe care a stăpânit-o a fost ogorul și peștera pe care le-a cumpărat ca loc de îngropare, după moartea soției sale, Sara.

În Evrei, Dumnezeu ne spune care a fost lucrul care a făcut ca viața lui Avraam să fie atât de diferită de viețile celorlalți din timpul său: el căuta o țară mai bună, una cerească, o cetate al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. El a câștigat respectul celor în mijlocul cărora a trăit o viață de separare; ei l-au numit „prinț al lui Dumnezeu” (Geneza 23.6). Dumnezeu Însuși l-a apreciat pe Avraam și a apreciat stilul său de viață. L-a vizitat, i-a împărtășit planurile Sale și, mai târziu, l-a numit prieten al Său (Isaia 41.8). Ce exemplu minunat este el pentru noi!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.”
Eclesiastul 7.8

Broscuţa campion

Într-o fabulă se spune că broscuțele au hotărât să organizeze un concurs al cărui obiectiv să fie aproape imposibil de atins. Astfel, broscuțele s-au hotărât să urce pe cel mai înalt turn din împrejurimi. La acest concurs au venit o mulțime de broscuțe, iar altele s-au strâns să privească. Concurentele au luat-o la întrecere către turnul cel înalt. Privitorii erau convinși că nicio broscuță nu are nici cea mai mică șansă să urce pe turnul cel înalt. În timp ce privitorii își dădeau cu părerea, broscuțele au început,  una  câte  una,  să  renunțe  la  concurs.  Doar  câteva broscuțe mai urcau cu greu pe turn. „Nu aveți nicio șansă; este imposibil; vă pierdeți timpul; nu veți fi în stare”– spuneau privitorii. Şi astfel, în concurs a mai rămas o singură broscuță. Aceasta își continuă drumul către vârful turnului. Şi iat-o ajunsă la țintă; a reușit! O mulțime de aplauze au întrerupt liniștea ce se așternuse în ultimele clipe ale concursului. Toți se întrebau cum a fost posibil acest lucru. Broscuța avea ceva care a ajutat-o să meargă până în vârful turnului: era surdă și prin urmare nu auzea descurajările celorlalți.

Învățătura fabulei pe cât este de simplă, pe atât este de instructivă. Adeseori deschidem urechile la criticile altora și atunci ne retragem din concurs. Este mai bine să fim surzi la vorbele de descurajare ale semenilor noștri. Sfârșitul oricărui lucru este mai bun decât începutul. Iar „înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele” (Eclesiastul 7.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DATORIA TA FAȚĂ DE COPILUL TĂU (2)

„Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el”    (Proverbe 22:15)

Un al doilea lucru pe care i-l datorezi copilului tău (după afecțiune) este îndrumarea.

Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” Nu este vorba de copilul care se distrează sau care face greșeli; lucrul acesta face parte din lecțiile copilăriei. Biblia vorbește despre „nebunie” – un cuvânt care are mai multe înțelesuri, cum ar fi lipsa de maturitate, lipsa de înțelepciune sau tendința de se revolta împotriva regulilor.

Dacă îți iubești copilul, îl vei învăța că viața se clădește pe reguli – dacă le respecți, ai succes, iar dacă nu, suferi. De exemplu, când copilul tău este prins depășind viteza, poliția nu-l va lăsa să scape. Iar când nu-și va putea plăti ratele, banca nu-l va mai lăsa să locuiască în acea casă. Biblia spune că acestea sunt concepțiile greșite pe care trebuie să le scoți afară din inima copilului tău. Așa cum o mașină are tendința de-a devia și are nevoie de corectarea direcției, la fel și copilul tău s-a născut „în afara regulilor” și trebuie corectat de către părinți.

Solomon spune: „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” (Proverbe 29:15) De ce? Pentru că un copil lăsat de capul lui rămâne în starea în care s-a născut, iar starea în care s-a născut se numește „nebunie.” De aceea, copiii trebuie învățați să respecte autoritatea și regulile; ei trebuie să învețe că pentru fiecare faptă nepotrivită există întotdeauna o consecință!

Este datoria ta față de copilul tău să-i explici toate acestea.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 143

Ascultămi rugăciunea, strigă cel credincios din adâncul necazului numi ascunde faţa Tarăspundemi.

Ce contrast între această nelinişte şi siguranţa plină de pace pe care o poate avea astăzi creştinul! Cel credincios este sigur că are întotdeauna acces, prin Isus, la Tatăl (Evrei 4:16).

Totuşi, ar trebui să fie însufleţit de o aceeaşi puternică dorinţă de comuniune: sufletul meu însetează după Tine, ca un pământ uscat (v. 6; comp. cu Psalmul 63:1). Da, în fiecare zi, chiar de dimineaţă, am nevoie să aud nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci bunătatea Lui, deschizându-mi inima pentru a-L asculta (v. 8). Acest sentiment al dragostei Domnului îmi va întări încrederea în El şi mă va face întâi să-L rog să-mi arate drumul Lui, apoi să mă conducă pe el. Dacă pe El Îl numesc Dumnezeul meu, şi pe mine, slujitorul Lui (v. 12), aceasta mă angajează să fac ce-I place Lui. Înainte de toate însă trebuie să fiu învăţat de El, apoi Duhul Său cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii (v. 10). În realitate, aceste cereri sunt legate unele de altele. Pe de o parte, comuniunea cu Domnul este necesară pentru a-I cunoaşte voia, iar pe de altă parte, nu putem gusta comuniunea decât ascultând de această voie!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: