Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “martie, 2018”

30 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu te mira că ți-am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou”.
Ioan 3.7

Creștinismul nu este un sistem menit să curme manifestările cărnii, nici nu este listă cu ce „să nu faci”, deși aceasta este o idee îmbrățișată de mulți. Legea a fost un astfel de sistem, însă cerințele și interdicțiile ei nu au produs niciodată roade pentru plăcerea lui Dumnezeu; de fapt, nu au făcut decât să producă și mai multe roade amare. Nu acesta este principiul prin care creștinii pot ca „în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor” (Tit 2.10).

Gloria morală a creștinismului nu stă în suprimarea răului, ci în exprimarea unei vieți noi. Trebuie să înțelegem bine acest lucru! Creștinismul – vorbim despre ceea ce este vital și real, nu de mărturisirea goală, moartă și falsă – nu este un nou set de idealuri, calculate pentru a înălța viața cea veche, nici un sistem etic pentru corectarea tendințelor rele ale acestei vieți și nici introducerea unei noi puteri pentru reformarea ei, ci o viață în întregime nouă, dăruită celor care cred în Fiul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, care este El Însuși puterea ei.

Aceste cuvinte solemne, „trebuie să fiți născuți din nou” (Ioan 3.7), retează orice nădejde de a obține roade bune de la viața veche a cărnii. Pentru Dumnezeu, aceasta nu este viață, ci moarte, fiindcă principiul ei de bază este de a acționa pentru propria plăcere, indiferent de voia lui Dumnezeu. Carnea s-a dovedit a fi rea în mod complet, fără putință de vindecare. A o cultiva este inutil, fiindcă nicio cultivare nu poate face ca mărăcinele să producă smochine, nici nu poate schimba carnea în duh. Însă aceste cuvinte solemne promit, de asemenea, o viață nouă, într-o împărăție nouă. Această viață nouă este produsă prin puterea Duhului Sfânt, introducându-l pe cel care o primește în Împărăția lui Dumnezeu, o Împărăție care înseamnă pace și bucurie în Duhul Sfânt. Iar împotriva acestor lucruri nu există lege.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Temelia Cuvântului Tău este adevărul… Mă bucur de Cuvântul Tău, ca cel ce găsește o mare pradă.”
Psalmul 119.160,162

Biochimistul şi Biblia

George Washington Carver (1864-1943), printr-o muncă susținută de credința sa în Dumnezeu, a ajuns de la sclav la cel mai mare biochimist al lumii. El este cel mai bine cunoscut pentru faptul că a descoperit sute de feluri în care pot fi folosite arahida și cartoful dulce. În anul 1921, dr. Carver a fost invitat să vorbească în fața Senatului șia Comitetului de Resurse al S.U.A. cu privire la posibilitățile oferite de arahide. La încheierea prezentării, președintele Senatului l-a întrebat: „Doctore Carver, de unde ați învățat toate acestea?” „Dintr-o Carte veche”, a răspuns doctorul. „Ce carte?” a întrebat președintele. „Biblia.” „Vorbește Biblia despre arahide?” „Nu, domnule, dar vorbește despre Dumnezeu care a creat arahida. L-am rugat să-mi arate ce să fac cu arahidele și El mi-a arătat.”

Iată un răspuns bine întemeiat despre atotputernicia lui Dumnezeu, dar și despre implicarea lui Dumnezeu pentru bunăstarea oamenilor! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, dăruiește omului cunoștință deplină în orice capitol al istoriei sale. Biblia ne descoperă însă în primul rând cine este Dumnezeu: un Dumnezeu care este Lumină și Dragoste, care nu trece cu vederea păcatul creaturilor Sale, dar care a dat lumii mijlocul de salvare: Fiul Său care a murit pe cruce, ca cei care se încred în El să fie salvați din starea lor de necredință și păcat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (2)

„Avem un Mare Preot însemnat… pe Isus, Fiul lui Dumnezeu” (Evrei 4:14)

     Astăzi vom vorbi despre alte două semnificații ale pieptarului purtat de marele preot al lui Israel:

1) Era aproape de inimă. O dată pe an, de Ziua ispășirii, marele preot intra în „Sfânta Sfintelor” unde era prezența lui Dumnezeu, pentru a obține iertarea pentru păcatele poporului. Purta pe el diferite lucruri, fiecare dintre ele semnificând adevăruri diferite. Dar dintre toate straiele pe care le purta, pieptarul se afla cel mai aproape de inimă. Lucrul acesta vorbește despre cât de mult te iubește și te prețuiește Dumnezeu, și despre dorința Lui de a fi aproape de tine. Astăzi, El îți spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Ce promisiune minunată!

2) Numele fiecărei seminții era gravat pe pieptar (vezi Exod 39:14). Când ceva este scris, se poate șterge sau se poate acoperi, însă nu și dacă este „gravat.” Există două căi prin care putem păcătui. Mai întâi prin alegerea noastră deliberată, iar apoi cedând slăbiciunilor noastre. Dumnezeu ne va pedepsi și ne va mustra pentru a ne readuce pe calea cea bună, dar nu ne va întoarce niciodată spatele și nici nu ne va alunga! Suntem așa de prețioși în ochii Lui! Dumnezeu își aduce aminte de prețul pe care l-a plătit pentru noi și spune: „Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii!” (Apocalipsa 3:5).

Câtă vreme te încrezi în Hristos, poți fi sigur de dragostea și de acceptarea lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 31:1-9

Cine era împăratul Lemuel? Nu-l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: dat lui Dumnezeu. Ce (să-ţi spun) fiul promisiunilor mele!, exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închină copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. În această calitate, ea s-a simţit apoi responsabilă de a-l instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde-l pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 Împăraţi 11; 16:8-9).

Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10:17; Osea 4:11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor muţi! Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1:27; să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.

Tânărul Lemuel şi-a amintit cuvânt cu cuvânt de profeţia cu care mama lui îl învăţa (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1:8; 6:20-22)!


29 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi … Dumnezeu ne va binecuvânta; și toate marginile pământului se vor teme de El.
Psalmul 67.1,7

Ați remarcat cât de mult Îi face plăcere lui Dumnezeu să binecuvânteze? Imediat după ce i-a creat pe Adam și pe Eva, „i-a binecuvântat” (Geneza 1.28). După potop, când Noe și familia sa au ieșit din corabie, citim că „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui” (Geneza 9.1). Când l-a chemat pe Avraam, i-a zis: „Te voi binecuvânta … și vei fi o binecuvântare. Și voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta … și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12.2,3). O concordanță ne poate arăta de câte ori apare cuvântul „binecuvântare” în Vechiul Testament și putem vedea astfel cât de mult Își găsește Dumnezeu plăcerea în a-i binecuvânta pe cei ai Săi.

Dar cum stau lucrurile în Noul Testament? Aici exemplele abundă și ele. Cei care Îl cunosc pe Domnul își pot uni glasurile cu cel al lui Pavel și pot exclama cu o bucurie nețărmurită: „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3).

Da, am fost nespus de binecuvântați! Orice ar veni în viața noastră, să ne aducem aminte că am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în Hristos. Cu siguranță putem spune: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna din binefacerile Lui … Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!” (Psalmul 103.1,2,22).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
Geneza 19.17

Scapă-ţi viaţa!

Îngerul i-a adresat lui Lot aceste cuvinte, după ce l-a scos pe acesta din Sodoma. Încă nu se vedea ploaia de foc și pucioasă. Dar ea a venit!

La sfârșitul lui aprilie din anul 1907, un miner a dat într-o mină a bazinului carbonifer peste o vână de apă subterană a unei cariere vechi. Apa s-a revărsat imediat cu putere în galerii. Strigând: „Salvați-vă! Vine apa!”, minerul a fugit spre ieșire. Unii l-au crezut și au fugit împreună cu el. Alții au râs, deoarece nu fusese văzută acolo niciodată apă și au spus: „Este numai o glumă proastă!” Astfel s-au înecat 16 mineri, deoarece n-au dat crezare strigătului de avertizare.

Drag cititor, câte strigăte de avertizare ai auzit deja până acum? Vestea bună despre mântuirea în Domnul Isus a fost vestită deseori și probabil Dumnezeu ți-a vorbit prin evenimente puternice, care pentru moment te-au pus pe gânduri. Dumnezeu nu vrea pierzarea ta veșnică și te cheamă: „Grăbește-te, salvează-ți sufletul!” Te lasă indiferent astfel de avertizări sau le dai atenție? Acestea nu sunt simple informații sau glume. Acolo unde te afli, poate pe un pat de boală, poate departe de ai tăi printre străini, Mântuitorul, Domnul Isus, îți este aproape. El a murit pe cruce pentru tine. Disprețuiești o astfel de dragoste? Refugiază-te la Mântuitorul și recunoaște-ți vina! El vrea să te ierte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (1)

„Erau douăsprezece… fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.” (Exod 39:14)

     Când ne uităm la pieptarul purtat de marele preot al Israelului, înțelegem cât de prețioși suntem în ochii lui Dumnezeu, în calitatea noastră de copii răscumpărați ai Săi. Biblia ne dă informații foarte detaliate despre straiele marelui preot, iar în Scriptură nici un cuvânt nu este lipsit de semnificație. Când analizăm acest pieptar, descoperim ceva minunat despre modul în care ne privește Dumnezeu. Pe el erau prinse douăsprezece pietre, fiecare având numele uneia dintre cele douăsprezece seminții. Și pentru că Domnul Isus este Marele nostru Preot, să ne uităm la acest pieptar și să vedem ce putem învăța. Aceste pietre erau pietre prețioase. Dumnezeu nu a folosit pietrele obișnuite care se găseau din abundență în Israel; pentru a ne reprezenta, El a ales nestematele cele mai scumpe, mai rare și mai prețioase, adică: sardonix, topaz, smarald, rubin, safir, diamant, opal, agat, ametist, hrisolit, onix și iaspis. (Exod 39:10-13) Să remarcăm cuvântul „prețios”. Dumnezeu îmi spune că „ai preţ în ochii Mei” (vezi Isaia 43:4). De asemenea, spune că am fost răscumpărați prin sângele „scump” al Domnului Isus (vezi 1 Petru 1:19). Cum se stabilește valoarea unui lucru? Prin prețul pe care cineva este dispus să-l plătească. Iată un adevăr pe care nu trebuie să-l uiți când greșești și Satan te condamnă din cauza păcatelor și fărădelegilor tale. În pofida faptului că știe toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – Dumnezeu te iubește atât de mult, încât și-a trimis Fiul ca să te răscumpere prin vărsarea scumpului Său sânge. Câtă vreme te încrezi în Hristos, valoarea ta în ochii lui Dumnezeu nu se diminuează niciodată. De ce consideră Dumnezeu că ești prețios? Pentru că El te vede tot timpul „în Hristos”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 30:15-33

Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: Dă, dă! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2:16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

Versetele 21-23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1:26-29; 2:12-13; 8:2).


28 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, dacă vei aduce un vițel ca ardere-de-tot, … să aduci o jumătate de hin de vin ca dar de băutură, ca jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului.
Numeri 15.8,10

Și chiar dacă sunt turnat ca jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, mă bucur și mă bucur cu voi toți.
Filipeni 2.17

Pentru că eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit.
2 Timotei 4.6

Orice ardere-de-tot, orice jertfă de pace și orice jertfă adusă pentru împlinirea unui jurământ trebuiau însoțite de un dar de mâncare și de o jertfă de băutură. Cantitatea acestor două jertfe însoțitoare depindea de mărimea animalului adus ca jertfă. Preotul turna jertfa de băutură atunci când ardea jertfa pe altar. Jertfa putea arde ore întregi pe altar până să fie complet mistuită.

Scriindu-le filipenilor din închisoarea de la Roma, apostolul Pavel aseamănă moartea sa apropiată cu o jertfă de băutură turnată peste jertfa măreață a credinței filipenilor. Ne minunăm de smerenia sa, însă smerenia exemplului folosit de el mai devreme în capitol, a Domnului Isus Hristos, o depășea cu mult. Moartea lui Pavel avea să fie ca o completare la jertfa lor, ca o mireasmă plăcută Domnului. În ochii săi, slujba lor era mult mai măreață decât a sa; slujba sa, necesară, așa cum fusese, aproape nu se mai distingea. Când privim la cât de mult l-a folosit Domnul pe Pavel în slujba Sa, suntem înclinați să credem altfel. Cât de mult putem învăța din exemplul binecuvântatului apostol!

Când s-a apropiat timpul să apară pentru ultima oară înaintea lui Nero, Pavel a făcut din nou referire la martirajul său, spunând: „Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit” (2 Timotei 4.6). Urma să plece în curând din această lume, însă lucrarea lui avea să fie continuată de către alții.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.”
Galateni 6.7

Ce semănăm?

Fiecare vorbă este o sămânță, care poartă în ea un rod: bun sau rău. Ce înspăimântător va fi când în veșnicie, în fața tronului de judecată al lui Dumnezeu, oamenii neîmpăcați nu numai că își vor regăsi cuvintele, ci și roadele și consecințele lor. Îngrozitoare priveliște, înspăimântătoare recoltă cu urmări veșnice!

Un poet spune: „Acesta este blestemul faptei rele: ea trebuie să dea naștere la rău, continuând să-l reproducă!” Această afirmație este adevărată și este valabilă și pentru vorbele rele. Într-un ziar a fost povestit un exemplu din viață despre ce roade înfricoșătoare ale cuvintelor noastre găsim unde nici nu bănuim: Un domn în vârstă a fost chemat să vorbească cu un bărbat tânăr, care și-a jefuit stăpânul și de aceea zăcea în închisoare. „Mi se pare că v-am mai văzut undeva”,a zis bătrânul către cel întemnițat. „Cu siguranță”, a răspuns el, „au trecut de atunci zece ani, iar dumneavoastră sunteți răspunzător împreună cu mine că zac aici.” „Cum așa?” a întrebat interlocutorul surprins.

„Doar nu v-am făcut în toată viața mea nici cea mai mică nedreptate.” „Probabil nu cu intenție, dar nici nu mi-ați spus niciodată ce este bine și ce este rău.”

Să înțelegem și să luăm învățătură din acest exemplu că este greșit să tăcem atunci când știm să spunem o vorbă bună și nu o spunem sau să facem o faptă bună și nu o facem!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBIREA CREȘTINULUI

„Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32)

     Când George H. W. Bush a candidat la președinția Statelor Unite în 1988, el a recunoscut că a făcut o remarcă nepotrivită la adresa jurnalistului american Dan Rather și a corespondentului Casei Albe, Lesley Stahl, după o confruntare în direct. Bush s-a referit la Rather folosind un termen ce nu se poate reda, și totodată a luat în deșert Numele lui Dumnezeu atunci când a vorbit despre Columbia Broadcasting System.

Când a fost confruntat, el a zis: „Dacă aș fi știut că microfonul este pornit, nu aș fi luat Numele lui Dumnezeu în deșert și îmi cer iertare pentru asta.” De fapt, el nu ar fi trebuit nicidecum să zică așa ceva, fie că era înregistrat, fie că nu!

Nu uita: la Dumnezeu se înregistrează întotdeauna! Biblia spune: „Căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui” (Proverbe 5:21). Cu secole în urmă, Domnul Isus a declarat: „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Luca 12:2-3) Stai o clipă și gândește-te la aceste două versete: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.” (Proverbe 15:28) „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.” (Proverbe 10:32)

Primul verset ne spune că un om înțelept se gândește înainte să vorbească, pentru că își dă seama că fiecare cuvânt atrage o consecință. Cel de-al doilea verset ne spune că un om neprihănit știe automat ce este acceptabil, și nu uită faptul că Dumnezeu aude fiecare cuvânt. Așadar, fii atent la vorbirea ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 30:1-14

Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este mai prost decât oricine.

Prezentându-se astfel (v. 2) şi mărturisindu-şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul; cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer? Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El Însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. întrebările din v. 4 cu Ioan 3:13; Efeseni 4:10; Marcu 4:41 şi Luca 1:31-32).

Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Îi adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune:

1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el;

2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de cele ale sărăciei.

Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe noi!

Fără să-şi facă iluzii cu privire la sine, Agur cunoaşte, de asemenea, şi principiile lumii: răzvrătire, propria îndreptăţire, orgoliu, asuprire (v. 11-14). „Generaţia” noastră este oare mai bună faţă de a lui?


27 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea el și a cerut voie de la căpetenia famenilor să nu se întineze.
Daniel 1.8

Fiecare credincios are responsabilitatea de a exercita o influență evlavioasă. Prin exemplul și prin mărturia noastră trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să cunoască mai bine Persoana lui Isus Hristos și calea pentru a-L urma. Din ceea ce ne spune Biblia despre Daniel înțelegem că el a fost un om care și-a folosit influența cu înțelepciune. Mărturia lui consecventă a avut un impact nu doar asupra prietenilor săi, ci și asupra a patru împărați.

Daniel avea o convingere de nestrămutat că orice cuvânt din Scriptură era adevărat. Prin urmare, el a refuzat să mănânce din mâncarea de la masa împăratului, fiindcă Exod 34.15 interzicea consumarea oricărei mâncări oferite idolilor, iar idolatria era o practică obișnuită în Babilon. Dedicarea lui Daniel față de Dumnezeu a întrecut orice teamă de a fi pedepsit pentru refuzul de a mânca bucatele alese ale împăratului.

Domnul a onorat credința lui Daniel, făcându-l să găsească favoare înaintea oamenilor puternici. De asemenea, Dumnezeu le-a dat lui Daniel și prietenilor săi înțelepciune și cunoștință pentru a sluji așa cum se cuvine ca demnitari, în poziții care făceau ca influența lor evlavioasă să se răspândească de-a lungul întregului imperiu.

Foarte puțini dintre noi au oportunitatea de a exercita influență asupra conducătorilor unei țări. Exemplul nostru însă poate avea un impact la locul de muncă, asupra vecinilor noștri sau chiar asupra generațiilor viitoare. Așa cum viața lui Daniel a dovedit, o influență evlavioasă își are rădăcinile în credința că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Dacă convingerile noastre nu sunt întemeiate pe principii biblice, viața noastră de mărturie nu poate fi consecventă și vom fi la latitudinea preferințelor omenești, nu adânc înrădăcinați în principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, hotărârea de a rămâne în ceea ce ne învață Scriptura nu este negociabilă.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi… a zidit un altar Domnului… și a adus arderi-de-tot pe altar.”
Geneza 8.18,20

La ce ne închinăm?

Dumnezeu i-a spus lui Noe să-și facă o corabie și să intre în ea; tot Dumnezeu i-a spus și când să iasă. Noe a trebuit doar să asculte. Când ascultarea

și credința merg împreună, atunci rezultatul va fi o mare binecuvântare. Chiar pe locul unde se petrecuse judecata a ridicat un altar. Corabia îl purtase pe Noe și familia sa cu bine deasupra apelor judecății: în ea, Noe a trecut din lumea cea veche în cea nouă, în care și-a luat locul ca închinător.

Să observăm cu atenție că Noe a zidit un altar „lui Dumnezeu”. Un suflet superstițios s-ar fi închinat corăbiei, cu ajutorul căreia fusese scăpat, căci inima omului este aplecată să-L înlocuiască întotdeauna pe Dumnezeu cu mijloacele Lui de salvare. Așa a fost în vechime și tot așa stau lucrurile și astăzi la mulți oameni. Într-adevăr, corabia a fost numai mijlocul de scăpare, rânduit de Dumnezeu. Dar credința lui Noe a trecut de la corabie la Dumnezeul corăbiei. De aceea, părăsind-o, în loc să arunce o privire înapoi sau să se uite la corabie ca la ceva sfânt și vrednic de cinstire, i-a zidit lui Dumnezeu un altar și i-a adus lauda care i se cuvine ca unic Salvator. Avem aici o învățătură simplă, dar de mare folos. Îndată ce inima Îl părăsește pe Dumnezeul cel viu, prăbușirea nu mai are margini. Pe această cale se merge spre cea mai grosolană închinare la idoli. Iată un prilej bun să ne cercetăm la ce ne închinăm!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII SINCER CU TINE ÎNSUȚI!

„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge” (Proverbe 21:6)

     E mai ușor să-ți păstrezi integritatea decât s-o redobândești. Poate că vei plăti scump să faci ceea ce este bine, dar te va costa și mai mult să-ți abandonezi principiile. „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.” (Ieremia 17:11) În 1994, jucătorul de golf Davis Love a cerut o lovitură de pedeapsă în timpul rundei a doua a campionatului Western Open. El și-a mutat marcatorul de pe calea liniei de plasare a altui jucător; dar nu și-a putut aminti dacă și-a mutat și mingea înapoi în locul său original. Deoarece nu era sigur, a solicitat o lovitură suplimentară. Și acea lovitură a făcut să fie eliminat din turneu. La sfârșitul anului, Love a avut cu 590 $ mai puțin pentru a se putea califica automat pentru Masters și a trebuit să câștige un turneu pentru a accede la unul dintre cele mai râvnite evenimente ale Golfului. Din fericire, povestea are un final fericit. Cu o săptămână înainte de marele eveniment, el s-a calificat prin câștigarea unui turneu în New Orleans și a câștigat 237.600 de dolari prin faptul că a terminat al doilea la Mastersul din 1995. Mai târziu, când a fost întrebat cum s-ar fi simțit dacă ar fi ratat Mastersul din cauza acelui penalti, Love a răspuns: „Întrebarea este cum m-aș fi simțit dacă aș fi câștigat și mi-aș fi petrecut restul vieții întrebându-mă dacă nu cumva am trișat?!”

După cum a spus Shakespeare: „Față de tine însuți fii cinstit, și ceea ce urmează, ca noaptea după zi, e că nu vei fi necinstit cu niciun om de pe pământ!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 29:15-27

Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune. Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Însă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81:12)!

Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. În contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2:5-11).

O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n-au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza pe un loc apărat.

În final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege (2 Corinteni 6:14-15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!


26 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, spunând: „Învățătorule, vrem să ne faci ce Îți vom cere”. Și El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?”. Și ei I-au spus: „Dă-ne ca să ședem unul la dreapta Ta și unul la stânga Ta, în gloria Ta”.
Marcu 10.35-37

Domnul folosește această cerere carnală într-o ocazie de a-i instrui pe ucenicii Săi. El accentuează faptul că drumul spre gloria Împărăției trece prin suferință. Doar El putea împlini răscumpărarea prin suferințele de la cruce, atunci când avea să fie părăsit de Dumnezeu. Ucenicii însă aveau privilegiul de a bea paharul suferințelor venite din partea oamenilor. Mai mult, deși El îi putea asigura de privilegiul de a suferi pentru Numele Său, totuși nu le putea da un loc la dreapta Sa, în Împărăție. El luase locul de Slujitor și lăsase în mâna Tatălui misiunea de a stabili locurile de întâietate în ziua gloriei (versetele 38-40).

Vedem însă carnea acționând și în cei zece ucenici, a căror indignare împotriva lui Iacov și a lui Ioan dovedește că gelozia lucra în inimile lor. Cineva a spus: «Carnea se manifestă nu doar prin greșelile comise de unul sau de altul, ci și prin felul în care noi ne comportăm în prezența acestor greșeli comise de alții. Indignarea celor zece arată mândria inimilor lor la fel de mult cum a fost arătată mândria celor doi prin dorința lor după locurile cele mai înalte».

Isus îi cheamă la Sine și corectează gândirea carnală atât a celor doi, cât și a celor zece, arătându-le calea către adevărata măreție. Dacă nu le poate da primele locuri în glorie, le poate totuși arăta drumul care conduce acolo. Cel care ia locul cel mai de pe urmă pe pământ, ca rob al tuturor, va avea cel mai înalt loc în glorie. Fiul Omului este exemplul perfect în această privință.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi…”
Romani 13.11

Adormit în barcă

Cu ani de zile în urmă, la cascada Niagara, un tânăr a fost angajat ca ghid pentru turiștii care vizitează această capodoperă a creației lui Dumnezeu. Într-o zi, acest tânăr, neavând ceva special de făcut, a acostat o barcă cu mult mai sus de cascadă și s-a întins în ea să se odihnească. Legănat de mișcarea apei, el a adormit. Balansându-se din cauza curentului apei, nu după mult timp, barca a început să plutească spre cascadă. Turiștii de pe mal, văzând marele pericol în care se afla tânărul din barcă, au strigat tare la el ca să-l trezească, dar el nu s-a trezit. Încă dormea, când barca a fost atrasă rapid spre cascadă.

Ca prin minune, la un moment dat, barca s-a sprijinit de o stâncă ce ieșea din apă în mijlocul fluviului. Turiștii care stăteau pe mal, dorind să-l ajute, și-au dublat eforturile, ca să-l trezească pe sărmanul tânăr adormit în barcă, și au strigat cât au putut de tare: „Urcă pe stâncă! Urcă pe stâncă!” Această stâncă ar fi fost salvarea lui. Dar el n-a putut fi trezit din somnul lui adânc. În câteva clipe s-a prăbușit în apele învolburate ale cascadei.

Nu este aceasta o mare avertizare și pentru noi? Să nu ne lăsăm adormiți în barca vieții de către vrăjmașul sufletelor noastre și astfel să fim purtați cu repeziciune spre pierzarea veșnică! Să urcăm pe Stâncă – adică să ne întoarcem cu toată ființa la Mântuitorul, care ne va salva din orice pericol actual sau veșnic!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI TRĂI ÎN TRECUT!

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte… Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

     Comediantul Jerry Lewis a spus odată că cel mai frumos dar de nuntă pe care l-a primit a fost un film cu ceremonia – pentru că atunci când lucrurile se vor înrăutăți în căsătoria lui, va putea sta singur într-o cameră și vizionând filmul de la coadă la cap, va ieși din încăpere un om liber! Nu știu dacă ați zâmbit sau nu, însă noi nu ne putem întoarce în trecut ca să rescriem istoria, la fel cum nu putem face oul la loc după ce l-am spart în tigaie… Când trăiești în trecut, aceasta se întâmplă mereu pe cheltuiala viitorului; însă când înveți din trecut, există posibilitatea ca viitorul tău să devină mai bun. De fiecare dată când te trezești spunând: „Dacă aș fi știut atunci ceea ce știu acum!” – gândește-te că dacă nu te maturizezi, vei spune același lucru și peste zece sau peste douăzeci de ani. Poate spui: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi fost dispus să-mi iert soțul sau soția, în loc să-l/s-o pedepsesc! Cred că mi-aș fi salvat căsnicia și aș fi zidit o relație deosebită.” Poate te lupți cu amintirea unui avort, întrebându-te cum ar fi fost copilul care s-ar fi putut naște și bucuria pe care ar fi adus-o în viața ta. Poate ești o persoană cumsecade, dar ai făcut o greșeală și ai ajuns să ai dosar penal, iar acum spui: „Ce bine ar fi fost dacă…” Ei bine, iată ce spune Dumnezeu: 1) „Păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2:12). 2) „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). 3) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu mai trăi în trecut!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 29:1-14

În această carte, înţeleptul şi nebunul, cel drept şi cel rău, bogatul şi săracul, împăratul şi robul, precum şi multe alte personaje, sunt urmărite potrivit relaţiilor lor reciproce şi a responsabilităţii pe care o au înaintea lui Dumnezeu.

Versetele 1 şi 2 se racordează la capitolul 28. Omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată. Dacă mândria unui om nu este zdrobită, atunci el însuşi va fi cel zdrobit, deodată şi fără leac (fără îndreptare), împreună cu cel nedrept, omul lui Belial (cap. 6:15). Aceasta a fost soarta lui Faraon, a lui Saul, a lui Absalom

Este însă întotdeauna grav, chiar şi pentru un credincios, să dispreţuiască disciplina Domnului (Evrei 12:5). Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său (v. 3). Atât de probat în familiile noastre, acest verset se aplică din cu atât mai multe raţiuni la familia lui Dumnezeu. Este bucuria Tatălui să-Şi vadă copiii iubind Înţelepciunea, care este Isus Hristos (2 Ioan 4; 3 Ioan 4).

Mai multe versete ne vorbesc despre dreptate. Ea este impusă într-un mod cu totul special guvernatorului sau împăratului (v. 4, 12, 14), însă toţi cei drepţi (v. 7, adică toţi cei îndreptăţiţi prin lucrarea lui Hristos) trebuie să ia aminte, cu simpatie, la cauza săracului.

Toate aceste învăţături se raportează în special la viaţa socială.


25 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea”. Tot astfel și paharul.
1 Corinteni 11.23-25

Cele patru revelații date lui Pavel – Cina Domnului

În noaptea în care a fost vândut, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Să faceți aceasta în amintirea Mea” (Luca 22.19,20). Dacă am avea doar relatările din Evanghelii, am putea concluziona că această Cină a fost doar pentru ucenici. De fapt, există astăzi unii care cred acest lucru și care nu celebrează Cina Domnului, spunând că ea nu este pentru creștini. Pavel însă a scris că primise o revelație din partea Domnului Isus glorificat cu privire la faptul că Cina trebuie celebrată de cei ai Săi până la venirea Sa (versetul 26).

Domnul Isus este punctul central al Cinei, căci El este Cel despre care ne amintim. Fiecare aspect al Persoanei Sale binecuvântate trebuie să fie înaintea ochilor noștri: viața Sa, diferitele Sale glorii, suferințele Sale și, în mod special, moartea Sa. Hristos este punctul central, și nu închinătorii.

Cuvântul grecesc pentru „aducere-aminte” se mai găsește doar o dată în Noul Testament, în Evrei 10.3, unde este folosit cu referire la jertfe. Ele erau o „aducere-aminte” pentru închinător, în fiecare an, însă nu într-un fel pozitiv. Repetarea anuală a jertfelor din Vechiul Testament era o aducere-aminte pentru închinător că păcatele sale nu fuseseră înlăturate în anul precedent. Ce contrast cu poziția creștinului și ce minunată este revelația dată lui Pavel! Păcatele noastre au fost înlăturate pentru totdeauna printr-o jertfă perfectă. Ele nu vor mai avea nicio aducere-aminte; noi ne amintim doar de Cel care le-a înlăturat pentru totdeauna!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi… El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui… tot ce începe duce la bun sfârșit.”
Psalmul 1.1,3

Omul evlavios

Un comentator a descris acest psalm numindu-l introducerea la cartea de cântări a lui Dumnezeu. Cuvântul „ferice” folosit aici are un sens destul de diferit de ceea ce ne-am aștepta noi. Cel fericit nu este cel care are totul, ci cel care își găsește plăcerea în ceea ce spune Dumnezeu și prețuiește Cuvântul Său. Acest om fericit este idealul lui Dumnezeu cu privire la ceea ce trebuie să fie omul în această lume. El își găsește împlinirea deplină în comportamentul vrednic de toată admirația al Domnului Isus, care întotdeauna a făcut lucrurile plăcute Tatălui ceresc.

În mod profetic, Omul despre care citim în primele trei versete ale psalmului, este Însuși Domnul Isus Hristos. El este acel Om evlavios care a fost în totalitate dependent de Dumnezeu Tatăl. Mântuitorul Şi-a găsit plăcerea în Legea lui Dumnezeu în chip desăvârșit. El a fost asemenea unui pom sădit lângă un izvor de apă; tot ce a început, a dus la bun sfârșit. Între Domnul și alți oameni nu sunt termeni de comparație. Doar Mântuitorul putea spune: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi” (Ioan 6.3840). Când medităm la viața Mântuitorului, admirația noastră crește ca lumina strălucitoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (5)

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai dorința fierbinte de a-ți controla mânia, iată două lucruri la care să te gândești:

1) Nu-ți spăla rufele murdare în public. Când ești rănit și mânios, răspândirea bârfelor despre cel ce ți-a greșit se produce în mod natural. Nu face așa! Biblia spune: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” Rufele murdare se spală în public, în general, în două moduri:

a) Rușinos: spui lucruri urâte atunci când știi sigur că vor fi auzite.

b) Subtil: faci glume pe seama înfățișării, a prietenilor și a familiei acelei persoane, a relației sentimentale și a obiceiurilor, pentru a o înjosi. Lucrul acesta duce la jena simțită de cealaltă persoană, lărgește prăpastia dintre voi și face ca împăcarea să fie aproape imposibilă. Biblia spune: „Dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12).

2) Nu reacționa ca și cum nu ai fi al lui Hristos. De exemplu, nu spune: „Și-a făcut-o cu mâna lui, să se descurce singur!” Poate că și-a făcut-o cu mâna lui, însă ca urmaș al lui Hristos, nu întoarce spatele semenului tău, lăsând rănile să supureze și să se infecteze. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum te-a iertat Hristos pe tine? După ce ți-ai recunoscut păcatul, l-ai mărturisit, ți-ai cerut iertare și ai câștigat har? Nu! Pavel spune: „Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Așa cum Dumnezeu a luat inițiativa, tu ești chemat să-ți extinzi bunătatea și spre alții, chiar înainte ca ei să-și ceară iertare. Și dacă aleg să-ți fie vrăjmași, trebuie să-i ierți oricum! Numai atunci vei avea pace, rănile îți vor fi vindecate și vei reuși să lași totul în urmă.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 28:15-28

A căuta să împaci calea largă şi uşoară a propriei voinţe cu calea îngustă a ascultării de Domnul înseamnă a avea o umblare întortocheată, iar aceasta sfârşeşte cu un eşec sigur (v. 18). Scopul pe care-l urmăreşte un om, fie că este de a se îmbogăţi (v. 20), fie că este pur şi simplu de a câştiga o bucată de pâine (v. 21), constituie pentru el o ocazie (şi o scuză!) de a comite fărădelegi. „Scopul scuză mijloacele”, auzim spunându-se! Ce contrast faţă de Omul desăvârşit! În pustie, El a respins propunerea Ispititorului de a-Şi procura pâinea în alt fel decât primind-o de la Tatăl.

Versetele 22-27 arată cum prudenţa oamenilor conduce în diverse domenii la calcule greşite: pare mai iscusit să-ţi linguşeşti aproapele decât să-l mustri, dacă vrei să-i câştigi favoarea (mai târziu însă vei observa că a rezultat tocmai invers v. 23); înainte de a da altora, „bunul simţ” te povăţuieşte să te asiguri că ţie însuţi nu-ţi va lipsi nimic, iar unii ajung chiar până la a vorbi despre o „caritate bine planificată”! Promisiunea din versetul 27 pune însă binele nostru în legătură cu generozitatea noastră. Dumnezeu Se angajează să Se îngrijească de nevoile acelora care vor fi făcut dovada deopotrivă a dragostei şi a încrederii în El (Psalmul 41:1-3).


24 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iată, un împărat va împărăți cu dreptate și căpeteniile vor conduce cu judecată. Și un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului și ca un loc de adăpost împotriva furtunii, ca pâraiele de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat.
Isaia 32.1,2

Aceasta a fost o declarație uimitoare, făcută în timpul când împărații, chiar și în Israel, se dovediseră nedrepți, în ciuda faptului că fuseseră învestiți cu autoritate de către Dumnezeu Însuși. Căpeteniile, de asemenea, eșuaseră în a-L reprezenta pe Dumnezeu cu cinste și cu demnitate.

Un singur Împărat, Domnul Isus Hristos, va domni cu dreptate, atunci când Israel și națiunile I se vor supune, la sfârșitul necazului celui mare. Împărăția Lui de o mie de ani, o Împărăție a păcii, va fi întărită. Mai mult, El va lucra în sufletele oamenilor care vor fi căpetenii, iar aceștia vor exercita cârmuirea cu o judecată dreaptă.

Totuși, aici accentul este pus pe o singură Persoană: „Un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului”. Omul, Hristos Isus, va fi Protectorul împotriva oricărei influențe amenințătoare, așa cum credincioșii de astăzi deja au experimentat. De asemenea, El este un adăpost împotriva teribilei judecăți a lui Dumnezeu, în timpul necazului. El este Protectorul poporului Său și, totodată, Resursa lui, ca niște pâraie de apă într-un loc uscat.

În sfârșit, El va fi și ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. Când călătorești prin deșert, pe o căldură copleșitoare, ce binevenită este umbra răcoroasă a unei stânci mari! Citim despre Israel că i s-a dat apă din stâncă. Acest simbol este explicat în 1 Corinteni 10.4: „Stânca era Hristos”. El este stabil, de neclintit și tare, iar la umbra Lui vom găsi adăpost de căldura împrejurărilor noastre. Israel urmează să învețe acest lucru. Ce bine că noi îl cunoaștem încă de pe acum!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Niciun ostaș nu se încurcă în treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.”
2 Timotei 2.4

Exemplul lui Zwingli

Desigur, Ulrich Zwingli ocupă un loc de frunte printre cei mai mari reformatori. Dotat de Dumnezeu cu o inteligență rară și fiind un om cu o credință vie, el a primit Evanghelia cu energia oamenilor care se încred în Hristos. Pe măsură ce Dumnezeu îi descoperea diferitele adevăruri cuprinse în Biblie, el găsea în ele minunata lor îmbinare. În ochii lui, învățătura creștină prezenta un aspect uimitor și se minuna de întregul învățăturii, deși cerceta până în amănunțime diferitele părți. Potrivit mărturiilor date de ascultătorii lui, el excela în explicațiile biblice, limpezi, simple, foarte solide, căci nu făcea nicio afirmație fără să o controleze cu Scriptura. Predicile sale contra viciilor poporului și ale cetățenilor bogați indispuneau multe suflete. El spunea foarte bine: „Noi nu trebuie să ne punem încrederea decât numai în Dumnezeu.” Dar adăuga: „Deoarece cauza noastră este dreaptă, trebuie s-o apărăm și, ca Iosua și Ghedeon, să știm să ne vărsăm sângele pentru Dumnezeu și pentru patria noastră.” Aici a fost punctul slab, lipsa de veghere a lui Zwingli. El s-a avântat în luptă contra dușmanilor și astfel și-a găsit sfârșitul. Ne putem întreba ce ar fi putut fi Zwingli, la vârsta de 47 de ani, dacă și-ar fi pus în întregime în slujba Domnului calitățile lui strălucite cu care era dăruit. Dar el s-a încurcat în treburile acestei vieți. Dacă reformatorul ar fi pus în practică adevărul biblic din versetul de astăzi, lucrarea lui ar fi strălucit mai mult.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (4)

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…” (Efeseni 4:29)

     Citatul biblic întreg este așa: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu…” (Efeseni 4:29-30). Când lași mânia să se dezlănțuie, n-o vei răni numai pe cealaltă persoană, ci Îl vei întrista și pe Duhul Sfânt. Te-ai gândit la asta? Ca urmaș al lui Hristos, ești chemat să încerci să înțelegi care sunt nevoile celuilalt. Asta înseamnă să nu amintești de greșeli deja mărturisite, implicându-i și pe alții sau făcând glume pe seama greutății, rasei, inteligenței sau limitărilor fizice, mentale și emoționale. Nu aduce în discuție lucruri care inflamează și care te împiedică să găsești o soluție. Și nu te folosi de nivelul decibelilor pentru a intimida sau pentru a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia pentru că atunci când este folosită corect, mânia poate alimenta o schimbare pozitivă și poate fi leacul vindecător.

Așadar:

1) Caută o soluție, nu o „victorie”! Folosirea unor porecle sau punerea unei etichete nu face decât să înrăutățească lucrurile. Atenția ta nu trebuie îndreptată spre ce au făcut alții, ci spre ceea ce puteți face împreună pentru a rezolva situația.

2) Recunoaște-ți defectele și cere-ți iertare. Când îți recunoști imperfecțiunile, celuilalt îi este mai ușor să și le recunoască pe ale lui.

3) Pentru fiecare problemă dificilă pe care o rezolvi, oferă un compliment sincer. În loc să critici, încearcă să spui: „Sunt convins că nu îți este ușor să asculți așa ceva. Mulțumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta răbdare!” Pentru faptul că te concentrezi asupra soluției și nu asupra învinovățirii, oamenii au pentru ce să trăiască și nu se simt doborâți.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 28:1-14

Versetul 1 ne aduce aminte de spaimele anunţate ca pedeapsă asupra Israelului vinovat (Levitic 26:36-38). În general, comportamentul unui om depinde de starea conştiinţei sale (v. 1). Dacă este vorba de o conştiinţă rea, omul va fi întotdeauna neliniştit şi va vedea pericole peste tot; dimpotrivă, dacă este bună, el va fi siguranţă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (1 Ioan 3:21; Geneza 3:8).

Versetul 13 este fundamental: îi arată păcătosului calea pocăinţei şi a iertării. De asemenea, explică din ce cauză unii creştini nu fac niciun progres. Pentru a regăsi calea comuniunii cu Dumnezeu, este absolut necesar să-şi mărturisească greşelile. Şi apoi, tot absolut necesar, este să le abandoneze, cu ajutorul Domnului. Dacă mărturisirea însă nu este făcută cinstit, am putea spune că echivalează cu a-şi bate joc de Dumnezeu.

Pe scurt, multe lucruri pe care noi nu le înţelegem decurg din starea noastră morală. De exemplu, înţelepciunea adevărată este partea acelora care-L caută pe Domnul. Ei înţeleg totul (v. 5), în timp ce există oameni care nu încetează să pună aceleaşi întrebări, iar aceasta pentru că, în esenţă, Persoana lui Hristos nu are nicio valoare pentru ei.

Versetul 9 ne arată că ascultarea de Dumnezeu şi împlinirea rugăciunilor sunt legate una de alta (comp. cu Ioan 15:7).


23 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și erau uimiți peste măsură, spunând: „Toate le face bine; El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească”.
Marcu 7.37

Mulțimile care Îl urmau pe Isus, văzând minunile pe care le făcea, erau pline de uimire. Toate lucrările minunate ale Domnului aduceau vindecare și binecuvântare oamenilor. Niciodată nu se mai văzuseră astfel de lucruri. Mulți Îl urmau datorită minunilor pe care le făcea, iar faima Lui se răspândea prin toate cetățile și satele, ridicând întrebarea: Cine este acest Om?

Iată o întrebare pe care Domnul ne-o adresează nouă: „Voi cine ziceți că sunt?”. Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Putem și noi răspunde la fel?

Mulți au crezut atunci când au văzut minunile pe care Isus le făcea, însă El nu Se încredea în ei, fiindcă știa ce era în inimile lor. Domnul știa că adevărata credință nu vine în urma semnelor și a minunilor, ci prin primirea mesajului evangheliei mântuirii. Apostolul Pavel vorbește lămurit despre acest lucru: „Cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

Astăzi există multe așa-zise minuni și vindecări care prezintă un real pericol pentru noi. Cum putem distinge între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals? Dumnezeu Însuși ne oferă răspunsul în Cuvântul Său. Adevărata credință nu are ca obiect omul, fie el bun sau rău, ci pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul celor păcătoși.

Multele minuni pe care Domnul Isus le-a făcut, precum și adevărurile pe care le-a predicat L-au dovedit că este Fiul lui Dumnezeu. Totuși doar moartea Sa pe cruce și vărsarea prețiosului Său sânge au putut face ispășire pentru păcat. Ce lucrare minunată a împlinit El pentru noi pe crucea Golgotei! El a făcut cu siguranță toate lucrurile bine!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Vă rog, fraților, să primiți bine acest cuvânt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul acesta…”
Evrei 13.22,19

Exemplul lui Zwingli

Abatele de la Einsiedeln, om evlavios și doritor să cunoască mai mult adevărurile evanghelice, a făcut o primire călduroasă tânărului său colaborator și l-a încurajat în calea pe care o începuse. Zwingli și-a dat seama în curând că Domnul l-a condus pe un câmp de luptă mai favorabil realizării mărețului plan la care îl destinase. La Einsiedeln, Zwingli a intrat în legătură cu mai mulți înalți demnitari ai bisericii. Dumnezeu i-a dat curajul să insiste pe lângă ei, oricare le era rangul, asupra nevoii urgente a unei reforme radicale în biserica acelor timpuri. Dezgustarea lui față de abuzurile de tot felul creștea în acest loc, unde, cu toate bunele intenții ale abatelui, superstiția se vedea sub formele cele mai respingătoare. Predica lui devenea tot mai tăioasă: „Să nu credeți spunea el ascultătorilor că Dumnezeu locuiește în acest loc zis sfânt mai mult decât în cine știe ce alt loc al creației. Oriunde, El vă vede, vă aude. Ce rost s-ar putea găsi în unele fapte ca pelerinaje, daruri? Şi credeți că vă asigurați, prin acestea, favoarea lui Dumnezeu? Dumnezeu privește la inimă, și inimile noastre, ale tuturor, sunt depărtate de El, în starea noastră firească. Domnul Isus Hristos, care S-a jertfit pe Sine Însuși pe cruce, o dată pentru totdeauna, este jertfa care dă satisfacție în toată veșnicia, pentru toate păcatele care ar fi putut fi făptuite de cei care își pun încrederea în El.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (3)

„Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

     Ceea ce ai stocat pe hardul unui computer poate fi vizualizat prin apăsarea unei taste. Domnul Isus a zis: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Când te descarci de resentimente, te umpli de amărăciune. Când ești mânios, scapă rapid de această stare. Nu „fierbe în tine.” Și nu sta degeaba sperând că cealaltă persoană va vedea lumina și își va cere iertare. Dacă nu va face niciodată acest gest? Domnul Isus a zis: „Dacă cineva a păcătuit față de tine, du-te și încearcă să îndrepți lucrurile!” (vezi Matei 18:15). Ce prețuiești cel mai mult: punctul tău de vedere sau relația? Când ascunzi mânia și refuzi să te confrunți cu problema într-un mod sănătos, nu faci decât să-ți adaugi o vină în plus. Imaginează-ți cum te va afecta lucrul acesta. Unii doctori spun că resentimentul îți mănâncă peretele stomacului, îți atacă sistemul imunitar și te predispune la probleme de inimă, la cancer și la alte boli fizice, sociale și emoționale. Și asta nu e totul! Îți macină mintea, îți secătuiește energia și îți paralizează creativitatea. Îți oprește părtășia cu Dumnezeu, cu familia și cu prietenii, și totodată îi refuză ofensatorului tău ocazia de a-și curăța conștiința și de a îndrepta lucrurile, cu Dumnezeu și cu tine… Până nu rezolvi problema, o vei trage după tine ca pe o povară. Nu te mulțumi cu un astfel de trai! Astăzi, cere-I lui Dumnezeu curajul și puterea de a rezolva lucrurile, dacă te confrunți cu o problemă de acest fel.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 27:14-27

Aceste versete tratează în special viaţa casnică şi prieteniile. Să fim foarte exigenţi când este vorba să ne alegem un prieten. Să ne asigurăm că împărtăşeşte aceeaşi credinţă cu noi, că vom avea împreună libertatea să stăm pe genunchi, că va fi capabil să ne învioreze faţa (v. 17). Prietenia însă nu este cu sens unic. Iar când ne plângem de lipsa de dragoste a altora, aceasta este întotdeauna o dovadă că noi manifestăm puţin din a noastră. Pentru că dragostea răspunde la dragoste (v. 19)!

Versetul 20 ne aminteşte că trăsătura caracteristică a ochilor este de a fi nesătui (1 Ioan 2:16), iar versetul 22 ne învaţă că nebunia este legată inseparabil de firea omenească (vezi şi cap. 22:15; Eclesiastul 9:3; Romani 3:11). Niciun fel de constrângere n-o poate înlătura într-un mod definitiv. Să fie aceasta o constatare prea pesimistă? Din nefericire, nu! Omul este întro permanentă stare de răzvrătire împotriva Creatorului său, refuză harul oferit, nu încetează să acţioneze doar împotriva intereselor sale veşnice, şi să nu numim aceasta nebunie? Atunci cum să devină omul înţelept? Primind, prin Hristos, viaţa divină.

Versetele 23-27 ne vorbesc despre luarea-aminte a omului, despre bunurile pământeşti şi despre o cunună pieritoare. Creştini, să fim luători-aminte, însă pentru a ne asigura bunuri durabile (cap. 8:18; Luca 12:33) şi o cunună nepieritoare (1 Corinteni 9:25)!


22 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri … un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca.
Eclesiastul 3.1,3

Eclesiastul și creștinul

Există oare cu adevărat „un timp pentru a ucide” pentru creștin? Să privim la ceea ce Pavel ne spune în Coloseni 3.5-9: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie … Dar acum dezbrăcați-vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui”. Există un timp în viețile noastre când trebuie să ucidem sau să dăm morții astfel de lucruri.

Noi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui. Însă, fiindcă avem încă natura cea veche în noi, se întâmplă ca faptele omului vechi să-și facă apariția în viața noastră. Dacă unele dintre păcatele menționate mai sus – precum curvia (relații intime în afara căsătoriei), necurăția (impuritatea morală, ca de exemplu, pornografia), patima (dorința carnală nestăpânită) sau pofta rea – și-au făcut apariția în viața noastră, atunci trebuie să luăm măsuri radicale. Trebuie să le dăm morții, lucru care poate însemna o schimbare radicală a obiceiurilor și a stilului de viață, pentru a evita anumite situații care favorizează astfel de păcate, ca de exemplu schimbarea felului în care folosim accesul la internet. Apostolul folosește o expresie mai puternică în versetul 5, „dați morții”, decât în versetul 8, „dezbrăcați-vă”, fiindcă păcatele menționate în versetul 5 creează o dependență puternică.

După aceste lucruri foarte solemne, cât de bine este să vedem că există și un timp pentru a vindeca. Domnul știe când este nevoie ca rănile noastre să fie vindecate. „Cine vorbește cu ușurătate este asemenea străpungerilor unei săbii, dar limba înțeleptului este sănătate [sau alinare]” (Proverbe 12.18). Uneori ne rănim unii pe alții cu vorbe aspre, însă ce bine că există frați și surori ale căror cuvinte aduc alinare și vindecare!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți…”
Evrei 6.11,12

Exemplul lui Zwingli

Cu privire la un punct totuși, Zwingli suferea îngrozitor. Convins adânc de sentimentul mizeriei sale morale, de slăbiciunea sa, el suspina după adevărata sfințenie, crezând, ca atâția alții, să ajungă la ea prin propriile sale eforturi. El a trecut prin lupte lăuntrice amare, până ce a învățat să se încredințeze în întregime Domnului pentru aceasta, ca și pentru orice altceva. Mai târziu scria: „Nu aveam pe nimeni care să mă ajute să mă ridic spre bine. Am coborât cu o adâncă durere, cu rușine, în adâncurile sufletului meu. Şi atunci am spus totul Aceluia singur, pe care îmi place să-L mărturisesc. Căci, ce ar putea oamenii într-un asemenea caz? Trebuie să mai adaug că am găsit răspunsul și încă un răspuns adevărat.”

Era de temut totuși ca Zwingli să nu cumva să se lase antrenat, puțin câte puțin, de curentul politic. Domnul veghea asupra slujitorului Său și i-a pregătit un loc de odihnă și reculegere, cu totul neașteptat, în mănăstirea de la Einsiedeln, la fel cum El spusese odinioară ucenicilor Săi:

„Veniți  singuri  la  o  parte…  și  odihniți-vă  puțin”  (Marcu 6.31). A fost chemat acolo chiar de mai-marele mănăstirii. În tăcerea și calmul mănăstirii, găsea mai mult timp pentru studii și meditație. Apoi, datorită prezenței pelerinilor, foarte numeroși, avea mereu ocazia de a răspândi până departe adevărurile care îi deveniseră scumpe și pe care nu le putea păstra numai pentru el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (2)

„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine” (Proverbe 23:16)

     Când vorbim de stăpânirea de sine, există două principii biblice importante:

1) Nu da vina pe oameni și pe lucruri. Învinovățirea altcuiva este un mijloc de a scăpa de responsabilitate, în timp ce arăți cu degetul în altă parte. „Dacă ai veni la timp, nu te-aș mai bate la cap”, sau viceversa: „Dacă ai înceta să mă bați la cap, poate aș începe să ajung la timp.” Cuvintele de acest fel nu ajută, ci atrag ostilitatea celeilalte persoane, perpetuează mânia și nu reușesc să producă rezultatele pe care ți le dorești.

2) Nu folosi cuvintele ca pe niște arme sau ca pe o formă de control. În schimb, ține-ți emoțiile sub control și exprimă-le într-un mod sănătos. Nu uita, scopul tău este să rezolvi problema și relația să fie întărită, și nu de a lăsa în urmă răni care să supureze. E ușor să procedezi așa?! Nu – de aceea ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Biblia spune că vorbele pot doborî duhul celuilalt (vezi Proverbe 18:14), îi pot zdrobi sufletul (vezi Proverbe 15:4) și pot distruge relația (Proverbe 18:21). Solomon a spus că vorbele pline de mânie „alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22). Ceea ce spui poate dăinui în memoria unei persoane întreaga sa viață – până în mormânt.

Asta e ceea ce-ți dorești? Firește că nu! Pe de altă parte, mânia gestionată corect nu va fi niciodată regretată și nu va trebui să te pocăiești pentru ea. Învață să vezi diferența dintre mânia pe care o simți și vorbele pe care le rostești. Mânia poate revela lucrurile care trebuie schimbate în relație. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate ce trebuie schimbat – mai întâi la tine, apoi la cealaltă persoană.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 27:1-13

A ne lăuda cu ziua de mâine (v. 1) înseamnă a dispune de ea ca şi cum ne-ar aparţine: facem proiecte ferme, convenim angajamente la termen, încheiem garanţii pentru altul (v. 13). Să recitim ce ne spune Iacov în această privinţă (Iacov 4:13-16). Pe de altă parte, acest verset 1 se adresează într-un mod cu totul special acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor. 2 Corinteni 6:2 le repetă cu stăruinţă: Iată, acum este ziua mântuirii!.

Este plăcut să putem conta pe un prieten. Sfaturile sale afectuoase vin din inima sa şi o înveselesc pe a noastră (v. 9). Prietenul adevărat nu este însă acela care ne va spune întotdeauna cuvinte amabile; dimpotrivă, el va şti să-şi asume riscul de a ne adresa o mustrare, chiar dacă orgoliul nostru va trebui să fie rănit (v. 5, 6). Astfel este Isus, Prietenul credincios. El ne iubeşte prea mult pentru a ne menaja. Chirurgii sunt deseori nevoiţi să facă tăieturi mari pentru a ajunge la organele din interior şi pentru a extirpa răul. Tot aşa este şi în sens spiritual: Bătăile care rănesc curăţă răul, şi loviturile, cămările sufletului (cap. 20:30). Să acceptăm fără cârtire aceste răniri necesare, recunoscând în ele mâna blândă şi sigură a Prietenului nostru suprem!


21 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi sunteți împliniți în El.
Coloseni 2.10

Omul nu a dorit sfințenia lui Dumnezeu, nici dragostea Lui. Prin urmare, Dumnezeu a introdus un lucru nou – un izvor de viață – și a înlăturat păcatul prin crucea Fiului Său. Iar Domnul Isus, după ce a murit pentru păcat, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu, biruitor peste toate, și a trimis Duhul făgăduinței, pentru a ne face capabili să umblăm înaintea Lui.

Ce poziție minunată avem! Am sfârșit-o cu păcatul; nu mai avem conștiință de păcat; Domnul Isus a înlăturat complet păcatele noastre. Nu putea să ne aducă în prezența Tatălui cu vreun păcat, oricât de mic, asupra noastră. Domnul Isus a devenit ascultător până la moarte, iar acest lucru rezolvă totul și dă putere sărmanului păcătos. Cu această libertate sfântă pot intra în prezența lui Dumnezeu, știind că Domnul Isus este acolo, așezat la dreapta Tatălui, nu doar ca Înainte-Mergător al meu, ci fiind viața mea însăși! Am o îndreptățire perfectă și o conștiință desăvârșită. N-aș putea intra în prezența lui Dumnezeu cu vreun păcat asupra mea; ar fi o nebunie să cred așa ceva și o nebunie și mai mare să încerc un astfel de lucru. Un singur păcat neiertat ne-ar face complet nepotriviți pentru prezența Sa. Sângele lui Hristos însă ne-a curățit de orice păcat, astfel că sufletul se poate bucura de Dumnezeu în prezența lui – ne lăudăm (bucurăm) în Dumnezeu. Domnul Isus glorificat, așezat la dreapta Măririi, a trimis Mângâietorul pentru a ne da putere în comuniunea noastră cu El. Iată ce loc a luat Domnul – acela de a fi una cu cei răscumpărați de pe pământ! Niciodată înainte de învierea Sa nu i-a numit pe ucenici „frați” și niciodată nu le-a spus „Pace vouă” până atunci.

Avem dreptatea Lui; avem arvuna Duhului; așteptăm moștenirea. Avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre. Iar când privim la sfințenia, la puterea și la dragostea lui Dumnezeu, cât de minunat este acest gând: El este Tatăl meu! Dragostea cu care L-a iubit pe Fiul Său este dragostea cu care mă iubește și pe mine!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă… la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13.7

Exemplul lui Zwingli

„Sunt opt sau nouă ani scria în anul 1523 de când am ajuns la convingerea că nu este decât un singur Mijlocitor între Dumnezeu și noi: Domnul Isus. Domnul Isus este unicul Izvor al oricărui bine și noi suntem foarte ușor supuși greșelii de a nu ne îndrepta mereu spre El. Numai El este Mântuitorul nostru, mângâierea, bogăția, comoara sufletului nostru. Şi mi-am zis: Dacă așa este, de ce să-mi caut ajutorul la oameni? Ce ar putea să-mi dea ei? Am început atunci să cercetez cu grijă Sfânta Scriptură și pe părinții bisericii, pentru a găsi o învățătură asupra mijlocirii sfinților. Zadarnic am căutat, n-am descoperit nimic, absolut nimic în această privință.”

Zwingli a predicat cu o mare convingere contra practicilor nebiblice. Dar nimeni nu îndrăznea să oprească pe îndrăznețul predicator, pe care toată populația îl iubea, pentru că el nu pierdea nicio ocazie, ca să vestească exact ce se găsea în Scriptură. Oricare ar fi fost problema pe care el o trata, se întemeia pe Biblie. Procedeul său favorit consta în a explica Cuvântul lui Dumnezeu, punând alături textele care se refereau la același subiect. Darul său de vorbire dădea putere și vioiciune; totul era spus cu deplină convingere și astfel își ținea ascultătorii într-o atenție încordată.

„Dacă vezi clar ce este adevărat spunea el vei recunoaște și ce este fals.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (1)

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)

     Iată planul biblic de creștere spirituală care include stăpânirea de sine: „Să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:23-32).

Dumnezeu ți-a dat fiecare emoție pe care o simți, inclusiv mânia. Însă El vrea s-o ții în frâu. Ai remarcat cuvintele: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”? Când ești mânios, în loc să negi lucrul acesta, folosește-l pentru a determina o schimbare în bine. Când spui: „Sunt mânios pentru că prețuiesc relația, și aș vrea să discutăm despre asta” – poți contribui la vindecare și soluții. E necinstit să te prefaci că nu ești mânios, când de fapt ești… La fel este și cu exagerarea. „Niciodată nu mă asculți… Întotdeauna îmi ignori dorințele… Nimeni nu face nimic, în afară de mine!” Astfel de generalizări sunt neadevărate și contribuie doar la agravarea situației, garantând faptul că problema rămâne neștiută și nerezolvată. Voia lui Dumnezeu este să-ți controlezi mânia, în loc s-o lași să te controleze ea pe tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe
26.1328

După portretul nebunului (v. 1-12), iată aici alte personaje, tot atât de detestabile.

Primul este leneşul (v. 13-16), pe care l-am întâlnit deja de mai multe ori. El invocă pericole sau greutăţi imaginare pentru a se sustrage de la îndatoriri (v. 13), neglijându-şi până şi hrana (v. 15). Uşa se întoarce în balamalele ei (v. 14); uşa efectuează o mişcare de dutevino, dar rămâne în acelaşi loc. Să ne punem şi noi întrebarea dacă, în ce ne priveşte, am înaintat mai mult decât ea, dacă am făcut vreun progres în viaţa creştină! Leneşul se răsuceşte în patul lui. Cineva se poate deci mişca sau agita, fără să furnizeze vreo activitate.

De asemenea, ne este zugrăvit certăreţul (v. 17-21). El este capabil să înteţească focul disputelor. Versetul 17 are însă mai multe aplicaţii. A lua parte la conflicte sociale, sindicale, politice, aceasta îl expune pe copilul lui Dumnezeu la crude muşcături.

Urmează bârfitorul, care contribuie şi el la întreţinerea certurilor (v. 20, 22), apoi înşelătorul, deghizându-şi ura din inimă sub cuvinte amabile (v. 23-25; de exemplu: 2 Samuel 20:9-10; Ieremia 12:6). Isus a avut de-a face cu diverse forme ale răutăţii şi ale ipocriziei denunţate în aceste versete (Matei 17:17; Psalmul 38:12) şi cât de mult a avut El de suferit din aceasta!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: