Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 24, 2018”

24 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iată, un împărat va împărăți cu dreptate și căpeteniile vor conduce cu judecată. Și un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului și ca un loc de adăpost împotriva furtunii, ca pâraiele de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat.
Isaia 32.1,2

Aceasta a fost o declarație uimitoare, făcută în timpul când împărații, chiar și în Israel, se dovediseră nedrepți, în ciuda faptului că fuseseră învestiți cu autoritate de către Dumnezeu Însuși. Căpeteniile, de asemenea, eșuaseră în a-L reprezenta pe Dumnezeu cu cinste și cu demnitate.

Un singur Împărat, Domnul Isus Hristos, va domni cu dreptate, atunci când Israel și națiunile I se vor supune, la sfârșitul necazului celui mare. Împărăția Lui de o mie de ani, o Împărăție a păcii, va fi întărită. Mai mult, El va lucra în sufletele oamenilor care vor fi căpetenii, iar aceștia vor exercita cârmuirea cu o judecată dreaptă.

Totuși, aici accentul este pus pe o singură Persoană: „Un om va fi ca un loc de ascuns împotriva vântului”. Omul, Hristos Isus, va fi Protectorul împotriva oricărei influențe amenințătoare, așa cum credincioșii de astăzi deja au experimentat. De asemenea, El este un adăpost împotriva teribilei judecăți a lui Dumnezeu, în timpul necazului. El este Protectorul poporului Său și, totodată, Resursa lui, ca niște pâraie de apă într-un loc uscat.

În sfârșit, El va fi și ca umbra unei stânci mari pe un pământ însetat. Când călătorești prin deșert, pe o căldură copleșitoare, ce binevenită este umbra răcoroasă a unei stânci mari! Citim despre Israel că i s-a dat apă din stâncă. Acest simbol este explicat în 1 Corinteni 10.4: „Stânca era Hristos”. El este stabil, de neclintit și tare, iar la umbra Lui vom găsi adăpost de căldura împrejurărilor noastre. Israel urmează să învețe acest lucru. Ce bine că noi îl cunoaștem încă de pe acum!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Niciun ostaș nu se încurcă în treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.”
2 Timotei 2.4

Exemplul lui Zwingli

Desigur, Ulrich Zwingli ocupă un loc de frunte printre cei mai mari reformatori. Dotat de Dumnezeu cu o inteligență rară și fiind un om cu o credință vie, el a primit Evanghelia cu energia oamenilor care se încred în Hristos. Pe măsură ce Dumnezeu îi descoperea diferitele adevăruri cuprinse în Biblie, el găsea în ele minunata lor îmbinare. În ochii lui, învățătura creștină prezenta un aspect uimitor și se minuna de întregul învățăturii, deși cerceta până în amănunțime diferitele părți. Potrivit mărturiilor date de ascultătorii lui, el excela în explicațiile biblice, limpezi, simple, foarte solide, căci nu făcea nicio afirmație fără să o controleze cu Scriptura. Predicile sale contra viciilor poporului și ale cetățenilor bogați indispuneau multe suflete. El spunea foarte bine: „Noi nu trebuie să ne punem încrederea decât numai în Dumnezeu.” Dar adăuga: „Deoarece cauza noastră este dreaptă, trebuie s-o apărăm și, ca Iosua și Ghedeon, să știm să ne vărsăm sângele pentru Dumnezeu și pentru patria noastră.” Aici a fost punctul slab, lipsa de veghere a lui Zwingli. El s-a avântat în luptă contra dușmanilor și astfel și-a găsit sfârșitul. Ne putem întreba ce ar fi putut fi Zwingli, la vârsta de 47 de ani, dacă și-ar fi pus în întregime în slujba Domnului calitățile lui strălucite cu care era dăruit. Dar el s-a încurcat în treburile acestei vieți. Dacă reformatorul ar fi pus în practică adevărul biblic din versetul de astăzi, lucrarea lui ar fi strălucit mai mult.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (4)

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…” (Efeseni 4:29)

     Citatul biblic întreg este așa: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu…” (Efeseni 4:29-30). Când lași mânia să se dezlănțuie, n-o vei răni numai pe cealaltă persoană, ci Îl vei întrista și pe Duhul Sfânt. Te-ai gândit la asta? Ca urmaș al lui Hristos, ești chemat să încerci să înțelegi care sunt nevoile celuilalt. Asta înseamnă să nu amintești de greșeli deja mărturisite, implicându-i și pe alții sau făcând glume pe seama greutății, rasei, inteligenței sau limitărilor fizice, mentale și emoționale. Nu aduce în discuție lucruri care inflamează și care te împiedică să găsești o soluție. Și nu te folosi de nivelul decibelilor pentru a intimida sau pentru a manipula. Dumnezeu te-a creat cu capacitatea de a te mânia pentru că atunci când este folosită corect, mânia poate alimenta o schimbare pozitivă și poate fi leacul vindecător.

Așadar:

1) Caută o soluție, nu o „victorie”! Folosirea unor porecle sau punerea unei etichete nu face decât să înrăutățească lucrurile. Atenția ta nu trebuie îndreptată spre ce au făcut alții, ci spre ceea ce puteți face împreună pentru a rezolva situația.

2) Recunoaște-ți defectele și cere-ți iertare. Când îți recunoști imperfecțiunile, celuilalt îi este mai ușor să și le recunoască pe ale lui.

3) Pentru fiecare problemă dificilă pe care o rezolvi, oferă un compliment sincer. În loc să critici, încearcă să spui: „Sunt convins că nu îți este ușor să asculți așa ceva. Mulțumesc pentru că m-ai ascultat cu atâta răbdare!” Pentru faptul că te concentrezi asupra soluției și nu asupra învinovățirii, oamenii au pentru ce să trăiască și nu se simt doborâți.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 28:1-14

Versetul 1 ne aduce aminte de spaimele anunţate ca pedeapsă asupra Israelului vinovat (Levitic 26:36-38). În general, comportamentul unui om depinde de starea conştiinţei sale (v. 1). Dacă este vorba de o conştiinţă rea, omul va fi întotdeauna neliniştit şi va vedea pericole peste tot; dimpotrivă, dacă este bună, el va fi siguranţă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (1 Ioan 3:21; Geneza 3:8).

Versetul 13 este fundamental: îi arată păcătosului calea pocăinţei şi a iertării. De asemenea, explică din ce cauză unii creştini nu fac niciun progres. Pentru a regăsi calea comuniunii cu Dumnezeu, este absolut necesar să-şi mărturisească greşelile. Şi apoi, tot absolut necesar, este să le abandoneze, cu ajutorul Domnului. Dacă mărturisirea însă nu este făcută cinstit, am putea spune că echivalează cu a-şi bate joc de Dumnezeu.

Pe scurt, multe lucruri pe care noi nu le înţelegem decurg din starea noastră morală. De exemplu, înţelepciunea adevărată este partea acelora care-L caută pe Domnul. Ei înţeleg totul (v. 5), în timp ce există oameni care nu încetează să pună aceleaşi întrebări, iar aceasta pentru că, în esenţă, Persoana lui Hristos nu are nicio valoare pentru ei.

Versetul 9 ne arată că ascultarea de Dumnezeu şi împlinirea rugăciunilor sunt legate una de alta (comp. cu Ioan 15:7).


23 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și erau uimiți peste măsură, spunând: „Toate le face bine; El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească”.
Marcu 7.37

Mulțimile care Îl urmau pe Isus, văzând minunile pe care le făcea, erau pline de uimire. Toate lucrările minunate ale Domnului aduceau vindecare și binecuvântare oamenilor. Niciodată nu se mai văzuseră astfel de lucruri. Mulți Îl urmau datorită minunilor pe care le făcea, iar faima Lui se răspândea prin toate cetățile și satele, ridicând întrebarea: Cine este acest Om?

Iată o întrebare pe care Domnul ne-o adresează nouă: „Voi cine ziceți că sunt?”. Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Putem și noi răspunde la fel?

Mulți au crezut atunci când au văzut minunile pe care Isus le făcea, însă El nu Se încredea în ei, fiindcă știa ce era în inimile lor. Domnul știa că adevărata credință nu vine în urma semnelor și a minunilor, ci prin primirea mesajului evangheliei mântuirii. Apostolul Pavel vorbește lămurit despre acest lucru: „Cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

Astăzi există multe așa-zise minuni și vindecări care prezintă un real pericol pentru noi. Cum putem distinge între ceea ce este adevărat și ceea ce este fals? Dumnezeu Însuși ne oferă răspunsul în Cuvântul Său. Adevărata credință nu are ca obiect omul, fie el bun sau rău, ci pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul celor păcătoși.

Multele minuni pe care Domnul Isus le-a făcut, precum și adevărurile pe care le-a predicat L-au dovedit că este Fiul lui Dumnezeu. Totuși doar moartea Sa pe cruce și vărsarea prețiosului Său sânge au putut face ispășire pentru păcat. Ce lucrare minunată a împlinit El pentru noi pe crucea Golgotei! El a făcut cu siguranță toate lucrurile bine!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Vă rog, fraților, să primiți bine acest cuvânt de sfătuire, căci v-am scris pe scurt. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul acesta…”
Evrei 13.22,19

Exemplul lui Zwingli

Abatele de la Einsiedeln, om evlavios și doritor să cunoască mai mult adevărurile evanghelice, a făcut o primire călduroasă tânărului său colaborator și l-a încurajat în calea pe care o începuse. Zwingli și-a dat seama în curând că Domnul l-a condus pe un câmp de luptă mai favorabil realizării mărețului plan la care îl destinase. La Einsiedeln, Zwingli a intrat în legătură cu mai mulți înalți demnitari ai bisericii. Dumnezeu i-a dat curajul să insiste pe lângă ei, oricare le era rangul, asupra nevoii urgente a unei reforme radicale în biserica acelor timpuri. Dezgustarea lui față de abuzurile de tot felul creștea în acest loc, unde, cu toate bunele intenții ale abatelui, superstiția se vedea sub formele cele mai respingătoare. Predica lui devenea tot mai tăioasă: „Să nu credeți spunea el ascultătorilor că Dumnezeu locuiește în acest loc zis sfânt mai mult decât în cine știe ce alt loc al creației. Oriunde, El vă vede, vă aude. Ce rost s-ar putea găsi în unele fapte ca pelerinaje, daruri? Şi credeți că vă asigurați, prin acestea, favoarea lui Dumnezeu? Dumnezeu privește la inimă, și inimile noastre, ale tuturor, sunt depărtate de El, în starea noastră firească. Domnul Isus Hristos, care S-a jertfit pe Sine Însuși pe cruce, o dată pentru totdeauna, este jertfa care dă satisfacție în toată veșnicia, pentru toate păcatele care ar fi putut fi făptuite de cei care își pun încrederea în El.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (3)

„Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

     Ceea ce ai stocat pe hardul unui computer poate fi vizualizat prin apăsarea unei taste. Domnul Isus a zis: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Când te descarci de resentimente, te umpli de amărăciune. Când ești mânios, scapă rapid de această stare. Nu „fierbe în tine.” Și nu sta degeaba sperând că cealaltă persoană va vedea lumina și își va cere iertare. Dacă nu va face niciodată acest gest? Domnul Isus a zis: „Dacă cineva a păcătuit față de tine, du-te și încearcă să îndrepți lucrurile!” (vezi Matei 18:15). Ce prețuiești cel mai mult: punctul tău de vedere sau relația? Când ascunzi mânia și refuzi să te confrunți cu problema într-un mod sănătos, nu faci decât să-ți adaugi o vină în plus. Imaginează-ți cum te va afecta lucrul acesta. Unii doctori spun că resentimentul îți mănâncă peretele stomacului, îți atacă sistemul imunitar și te predispune la probleme de inimă, la cancer și la alte boli fizice, sociale și emoționale. Și asta nu e totul! Îți macină mintea, îți secătuiește energia și îți paralizează creativitatea. Îți oprește părtășia cu Dumnezeu, cu familia și cu prietenii, și totodată îi refuză ofensatorului tău ocazia de a-și curăța conștiința și de a îndrepta lucrurile, cu Dumnezeu și cu tine… Până nu rezolvi problema, o vei trage după tine ca pe o povară. Nu te mulțumi cu un astfel de trai! Astăzi, cere-I lui Dumnezeu curajul și puterea de a rezolva lucrurile, dacă te confrunți cu o problemă de acest fel.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 27:14-27

Aceste versete tratează în special viaţa casnică şi prieteniile. Să fim foarte exigenţi când este vorba să ne alegem un prieten. Să ne asigurăm că împărtăşeşte aceeaşi credinţă cu noi, că vom avea împreună libertatea să stăm pe genunchi, că va fi capabil să ne învioreze faţa (v. 17). Prietenia însă nu este cu sens unic. Iar când ne plângem de lipsa de dragoste a altora, aceasta este întotdeauna o dovadă că noi manifestăm puţin din a noastră. Pentru că dragostea răspunde la dragoste (v. 19)!

Versetul 20 ne aminteşte că trăsătura caracteristică a ochilor este de a fi nesătui (1 Ioan 2:16), iar versetul 22 ne învaţă că nebunia este legată inseparabil de firea omenească (vezi şi cap. 22:15; Eclesiastul 9:3; Romani 3:11). Niciun fel de constrângere n-o poate înlătura într-un mod definitiv. Să fie aceasta o constatare prea pesimistă? Din nefericire, nu! Omul este întro permanentă stare de răzvrătire împotriva Creatorului său, refuză harul oferit, nu încetează să acţioneze doar împotriva intereselor sale veşnice, şi să nu numim aceasta nebunie? Atunci cum să devină omul înţelept? Primind, prin Hristos, viaţa divină.

Versetele 23-27 ne vorbesc despre luarea-aminte a omului, despre bunurile pământeşti şi despre o cunună pieritoare. Creştini, să fim luători-aminte, însă pentru a ne asigura bunuri durabile (cap. 8:18; Luca 12:33) şi o cunună nepieritoare (1 Corinteni 9:25)!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: