Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 12, 2018”

12 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus, care a fost făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințenie și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris, „Cine se laudă să se laude în Domnul”.
1 Corinteni 1.30,31

Credincioșii din Corint fuseseră aduși de Dumnezeu într-o poziție pe care simpla înțelepciune omenească nu o putea înțelege vreodată. Acum ei erau „în Hristos Isus” și, prin urmare, nu mai erau priviți ca fiind în carne. Aceasta nu era o experiență specială, ci poziția dată de Dumnezeu oricărui credincios adevărat, indiferent de simțămintele lui. Oricât de multă sau de puțină înțelepciune omenească ar avea el, ea este cu totul dată la o parte, fiindcă acum el are înțelepciunea perfectă „în Hristos Isus”.

Această înțelepciune este caracterizată mai înainte de toate de dreptate. Dreptatea este ignorată în mare măsură de către filozofie, însă ea a fost văzută în perfecțiunea ei atunci când Domnul Isus S-a aflat pe pământ și este partea tuturor celor care sunt „în Hristos Isus”. Sfințirea este de asemenea o altă parte vitală a înțelepciunii, fiindcă ea implică iubirea a ceea ce este bine și ura față de ceea ce este rău. Sfințirea îi separă de nelegiuire pe cei care sunt „în Hristos Isus”. Lumea n-are nicio atracție către adevărata sfințire. Răscumpărarea ne-a scos din robia păcatului. Aceasta este minunata eliberare a celor care acum sunt „în Hristos Isus”, după ce L-au primit ca Domn și Mântuitor.

De vreme ce avem astfel de binecuvântări mărețe în Domnul Isus, nu este de mirare că ni se spune: „Cine se laudă să se laude în Domnul”. Ce contrast între această stare și mândria pe care o vedem peste tot în jurul nostru! Omul se laudă cu înțelepciunea lui, prin care continuă să construiască lucruri noi și să-și îndeplinească obiectivele. El vrea tot creditul pentru sine însuși. Însă noi, cei credincioși, ne putem glorifica în Cel care este desăvârșit și vrednic de toată lauda noastră. „Singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin” (Romani 16.27).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cei răi n-au pace, zice Domnul.”
Isaia 48.22

Pace

Aexistat vreodată pace? Într-adevăr, pace pe întreg pământul? În 1995 erau mai mult de 30 conflicte deschise pe pământ. Până astăzi, națiunile pământului se află într-o competiție de echipare cu un potențial de nimicire necunoscut. În fiecare an se poate citi în analele „Institutului de la Stockholm pentru cercetarea păcii” câte miliarde de dolari se cheltuiesc în toată lumea pentru sistemele de armament. Şi mai de neimaginat sunt puterile de nimicire ale rachetelor atomice și ale armelor pentru război biologic și chimic. Cunoscătorii tehnicii militare moderne vorbesc despre o groază de nedescris a terorii. În niciun secol nu s-a vorbit așa de continuu despre toleranță, progres și umanitate ca în secolul trecut și în acest secol. Şi în niciun secol nu a curs așa mult sânge ca în secolul trecut și în secolul nostru.

S-a uitat faptul că pacea înseamnă mai mult decât absența războiului. Pacea în societate are ca premisă pacea în familii – și pacea în propria inimă.

„Cei răi n-au pace” (Isaia 48.22) este osânda lui Dumnezeu pentru pământ. Fiecare om este de la naștere dușmanul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a luat inițiativa și oferă pace. El dorește să te ierte. Atunci și numai atunci pătrunde pace în inima ta.

Pacea globală pentru pământ va veni abia atunci când Dumnezeu va judeca pe toți cei fărădelege. Atunci, Domnul Isus va domni cu cei credincioși ca Prinț al păcii. Așa spune Biblia.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (5)

„Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:31)

     Biblia precizează: „Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” Lucrul acesta este important, deoarece mușchiul coapsei este unul dintre cei mai puternici mușchi din corpul omenesc. Pentru a-i atrage atenția lui Iacov, Dumnezeu l-a atins într-un centru de forță…

Când gândim și spunem: „La asta mă pricep cu adevărat… acesta e punctul meu forte”, Dumnezeu poate să ne atingă exact în acel punct pentru a ne atrage atenția. Faptul că Iacov a rămas șchiop pentru tot restul vieții, i-a slujit ca aducere-aminte că nu mai trebuie să trăiască prin propriile sale puteri, ci prin puterea lui Dumnezeu. Și făcând astfel, a devenit o persoană mult mai puternică.

Să ne amintim că de fiecare dată când Iacov a dat de necaz, prima sa reacție a fost să dea bir cu fugiții. Îți sună cunoscut? Faci și tu la fel? Așadar, Dumnezeu Și-a spus în final: „Știu cum pot repara toate astea – îl voi face șchiop.” Și tot restul vieții sale, Iacov a trebuit să facă față problemelor cu capul sus, nu prin propria sa putere, ci prin puterea lui Dumnezeu! Dar tu? Care e acel lucru pe care ți-ar plăcea cel mai mult să-l schimbi în viața ta?

Vrei ca Dumnezeu să te ajute? El o va face – așa cum știe El. El va genera criza, hotărârea, mărturisirea și cooperarea… tot procesul acesta despre care a fost vorba în ultimele zile… Când Dumnezeu va face schimbarea, aceasta va fi permanentă! Nu va mai trebui să te îngrijorezi referitor la voința ta, ori la ascultarea de ea, întrucât vei coopera cu Dumnezeu, liniștindu-te și încrezându-te numai în El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 22:1-16

Din aceeaşi ţărână, Domnul l-a făcut şi pe sărac şi pe bogat (cap. 29:13; Iov 31:15). Sufletul lor are aceeaşi valoare în ochii Săi. Prosperitatea împreună cu puterea care decurge din ea (v. 7, 16) sunt lucruri foarte trecătoare, care nici măcar nu au o măsură comparabilă cu a acelora care au consecinţe veşnice: un nume bun, bunăvoinţa (v. 1).

Singura bogăţie de dorit este aceea pe care, împreună cu onoarea şi cu viaţa, Dumnezeu o va da celor blânzi şi tuturor celor care se tem de El (v. 4; Matei 5:5). Diferenţele de avere pe pământ n-ar trebui să fie decât o ocazie a celor mai favorizaţi de a-şi exersa ochii, inima şi mâna (recitiţi v. 9). Întâi a vedea nevoile celor care ne înconjoară, apoi a fi mişcaţi de milă şi apoi a răspunde acestor nevoi, după puterea noastră aceasta înseamnă a acţiona după modelul scumpului nostru Mântuitor. Isus a văzut, I s-a făcut milă, a frânt pâinile şi le-a dat (Marcu 6:34-41).

Unii filosofi necredincioşi au susţinut că la naştere copilul este inocent şi că mediul este acela care îl corupe. Versetul 15 afirmă însă contrariul (comp. cu Geneza 8:21; Psalmul 51:5). Iar tânărul care va fi crescut după rânduielile Cuvântului (v. 6) va purta după întoarcerea lui la Dumnezeu, pe tot parcursul vieţii, roadele acestei educaţii.


11 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Voi vesti Numele Tău fraților mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării. Vor veni și vor istorisi dreptatea Lui unui popor care se va naște – că El a făcut aceasta.
Psalmul 22.22,31

Suferințele cele mai adânci ale lui Hristos au condus la cea mai mare revărsare de recunoștință, de închinare și de laudă. Lucrarea Sa este atât de minunată, încât vom medita la ea de-a lungul întregii veșnicii. Ea va fi pentru totdeauna subiect al laudei și al adorării noastre. Dumnezeul care I-a răspuns (Psalmul 22.21) este Dumnezeul care va primi laudă de la Domnul Isus și prin Domnul Isus.

Lucrul minunat pentru cei credincioși acum este că ei au parte în această laudă, așa cum ne arată Evrei 2.12 și 13.15. În cercul laudei care se tot lărgește (Psalmul 22.22-31), Adunarea este cea mai aproape de El. Lauda și închinarea ei, conduse de El încă de pe acum, vor continua pentru totdeauna. Lucrarea pe care Domnul Isus a împlinit-o este atât de prețioasă, de măreață și de minunată, încât Dumnezeu dorește ca orice familie a credinței din întreaga creație răscumpărată să se unească în corul laudei. Din ce în ce mai departe și din ce în ce mai sus, laudele și binecuvântările vor continua pentru veșnicie. După ce vom fi răpiți, noi Îl vom lăuda în cer (Apocalipsa 4 și 5), iar rămășița iudaică, pe pământ, chiar din timpul domniei lui Antihrist, se va teme de Domnul și Îl va onora (Psalmul 22.23).

Cercul devine și mai larg: „Toată sămânța lui Iacov, glorificați-L; și temeți-vă de El, toată sămânța lui Israel”. Mesia și suferințele Lui vor fi tema laudei întregii națiuni restabilite a lui Israel (versetul 24). Toate semințiile vor cânta: „De la Tine vine lauda mea în adunarea cea mare” (versetul 25). „Cei săraci vor mânca și se vor sătura” (versetul 26). Cercul continuă să se lărgească: „Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la Domnul și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea Ta” (versetul 27). Generații după generații (versetul 30), în lume, se vor alătura corului de laudă, zicând: „El a făcut aceasta” (versetul 31).

A E Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Tedepărtezi fără să-mi ajuți și fără s-as culțiplângerilemele?”
Psalmul 22.1

Crucea din mijloc

În fața porților Ierusalimului se afla dealul Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”. Acolo era înainte cu 2.000 de ani locul de execuție pentru condamnații la moarte. Atunci s-au aflat acolo trei cruci. La dreapta și la stânga atârnau doi răufăcători. Unul dintre ei a depus mărturisirea vinei:

„Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre.”

Dar ce era cu Omul din mijloc? Acuzația, fixată pe cruce, suna astfel: „Acesta este Împăratul iudeilor.”– Într-adevăr, un „răufăcător” ciudat!

Unul dintre cei răstigniți și-a recunoscut vina și a spus despre Omul din mijloc: „Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Dar apoi s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai întâmplat până atunci: în plină amiază s-a întunecat totul pentru trei ore. Şi acest întuneric provocator de teamă și această liniște au fost străbătute deodată de un strigăt tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Luca 23.38-41; Marcu 15.34).

Da, Omul din mijloc a fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost într-adevăr părăsit de Dumnezeu, cu toate că El a fost singurul fără păcat și întotdeauna a făcut numai voia lui Dumnezeu. Nu a existat nicio altă cale pentru mântuirea noastră: Hristos a trebuit să sufere pedeapsa pentru păcatele altora. Numai pe această temelie pot oamenii care au păcătuit să primească iertare și să fie aduși înapoi la părtășia cu Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (4)

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă” (Geneza 32:30)

     Schimbarea are loc prin cooperare. Dumnezeu a început schimbarea în viața lui Iacov în clipa în care acesta a recunoscut cine este și a cooperat cu planul Său. Iacov numit „Peniel” locul în care s-a luptat cu Dumnezeu, nume care înseamnă „Fața lui Dumnezeu”. În cele din urmă, fiecare dintre noi trebuie să stea față în față cu Dumnezeu, și atunci El va putea să ne schimbe.

În esență, Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Acum putem trece la treabă. Cooperează și ai încredere în Mine. Voi face schimbările pe care ți le dorești și te voi binecuvânta!” Să observăm că Dumnezeu nu a zis: „Străduiește-te și folosește-ți voința pentru a deveni desăvârșit!” Asta nu funcționează, și Dumnezeu o știe! Numai voința nu aduce o schimbare de durată în viețile noastre. Ea influențează numai circumstanțele exterioare.

Motivația interioară este cea care produce schimbare, și la asta lucrează Dumnezeu. El i-a zis lui Iacov: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel” (Geneza 32:28) Iacov nu avea să mai fie la fel niciodată!

Odată ce ai o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, El te schimbă. El l-a transformat pe Iacov dintr-un „înșelător” într-un „prinț.” Dumnezeu i-a văzut potențialul, a pătruns dincolo de exteriorul dur al unui înțelept în felul lumii. Dumnezeu a observat toate slăbiciunile lui Iacov, dar S-a uitat dincolo de suprafață: „Suntem copii ai lui Dumnezeu… şi împreună moştenitori cu Hristos… ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17). Sau folosind tot cuvintele lui Pavel: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Proverbe 21:15-31

A practica judecata şi dreptatea este nu numai un lucru plăcut Domnului (v. 3), ci şi o bucurie pentru cel care-l face (v. 15). Mulţi oameni îşi închipuie că a fi creştin este o constrângere supărătoare. Dimpotrivă! Credinciosul care se află într-o stare spirituală potrivită îşi găseşte fericirea în ascultarea de Domnul şi, invers, ceea ce lumea numeşte bucurie n-are nicio atracţie pentru el (v. 17). Locuinţa celui înţelept conţine o comoară scumpă (Cuvântul lui Dumnezeu pus în cinste) şi untdelemn (puterea Duhului Sfânt: v. 20; comp. cu 1 Împăraţi 17:16).

Pentru a umbla pe calea dreptăţii şi a bunătăţii (v. 21), cel înţelept are nevoie de această hrană, din careşi va putea trage puterea spirituală necesară pentru a învinge şi pentru a-l doborî pe Vrăjmaş (v. 22; Eclesiastul 7:19). Ca şi puterea lui însă, nici înţelepciunea lui n-are nimic comun cu cea a omului, pentru că înţelepciunea omenească nu rezistă înaintea lui Dumnezeu (v. 30; 1 Corinteni 1:19). Să fim şi noi astfel de înţelepţi adevăraţi! Fie ca proviziile Cuvântului şi bucuriile Duhului să nu lipsească nicidecum din casele noastre şi ca noi să ne luăm puterea din ele! Nimeni să nu se asemene cu fecioarele nebune din parabolă, care nu aveau untdelemn în candele! (Matei 25).


 

10 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David … Și David a zis: „Mefiboșet!” … Și el a făcut o plecăciune și a zis: „Ce este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?”.
2 Samuel 9.6,8

Mefiboșet, care se numea pe sine „câine mort”, a fost adus, prin har, în toate privilegiile vieții de la curtea împărătească; de la Lodebar a fost adus în palatul împăratului, iar acolo, în compania lui David, mânca la aceeași masă cu fiii împăratului. Națiunile din jur și poporul Israel beneficiau din plin de binecuvântările administrației lui David; slujitorii și curtenii săi prosperau, bucurându-se de apropierea de împăratul cu inimă largă, însă Mefiboșet era onorat cu o poziție de apropiere mai mult decât oricare dintre ei.

Ca unul din familia împărătească, el se bucura de compania lui David în cea mai binecuvântată stare de favoare. Națiunile vor beneficia de domnia Adevăratului David, a Domnului nostru Isus Hristos; slujitorii Săi vor avea parte de administrarea Lui glorioasă; însă, ca și Mefiboșet, noi vom locui în casa Tatălui, împreună cu Fiul, ca frați ai Săi pentru totdeauna. Israel se va bucura de viața eternă pe pământ, așa cum ni se spune de două ori în Vechiul Testament, așa cum slujitorii lui David se bucurau de viața de la curtea împărătească; însă, în cazul lui Mefiboșet, deși se bucura de aceeași viață de la curte, totuși el o cunoștea într-un sens mult mai adânc decât ei, fiindcă el era acolo ca unul din familia regală, ca unul dintre fiii împăratului.

La fel stau lucrurile cu noi acum. Știm cu toții că am fost morți în păcate, însă glasul Fiului lui Dumnezeu ne-a făcut să trăim. Am trecut din moarte la viață. Acum partea noastră este să ne bucurăm de dragostea și de viața în care am fost aduși și să prosperăm din punct de vedere spiritual.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Omul stricat pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc aprins.”
Proverbe 16.25,27

Ce trepte urci?

„Trebuie să mă duc în altă parte, să caut altceva”, își zise tânărul. Curând zări în partea stângă o casă atrăgătoare, strălucitoare ca aurul, cu toate ferestrele deschise, cu o muzică asurzitoare. La o fereastră îi zâmbi un chip frumos de femeie.

„Oare asta este casa înțelepciunii? Să văd cum îi sunt treptele!” Pe scările largi, joase, mult umblate, suia și cobora continuu o mulțime gălăgioasă.

„Fără îndoială, aceasta este casa înțelepciunii”, își zise tânărul. „Acest lucru se observă după treptele casei și după mulțimea care urcă și coboară.” Astfel, păși pe trepte. Intrase în casa nebuniei. Sărmanul tânăr își pierduse adevărata orientare.

Cititorule, nu uita că: „Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe; strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: « …Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura… Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! …cel ce m-ascultă… va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău»” (Proverbe 1.20-23, 33). Multe căi sunt în viață și multe par bune. Chemarea fiecărui om este să aleagă calea cea bună a credinței și să urce treptele vieții, după ce și-a încredințat Domnului și Mântuitorului destinul; Isus Şi-a dat viața la cruce pentru mântuirea tuturor acelora care își pun nădejdea în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (3)

„Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el” (Geneza 32:27)

     Schimbarea are loc prin mărturisire. Câtă vreme s-a identificat ca fiind „Iacov”, care înseamnă „Înșelătorul”, el își recunoștea implicit slăbiciunile de caracter. Aceasta este partea importantă a procesului schimbării pe care o face Dumnezeu în noi, întrucât nu ne vom schimba niciodată până nu confruntăm și nu recunoaștem cu sinceritate nelegiuirile, păcatele, slăbiciunile și greșelile.

Trebuie să spui: „Doamne, am o problemă. Am dat de necaz, și recunosc că eu sunt de vină!” Abia atunci Dumnezeu poate să lucreze. Ai observat vreodată cât de ușor ne găsim scuze? Devenim experți în a arunca vina asupra altora, spunând lucruri precum: „Nu e vina mea, doar știi asta! E mediul în care am crescut… părinții mei sunt de vină…” Sau „problema pe care o am la serviciu este din cauza șefului!” De ce ne comportăm și vorbim astfel? Pentru că e greu să ne recunoaștem slăbiciunile și greșelile, și ni se poate părea înfricoșător să cerem ajutor.

De ce trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu? Pentru a-L informa? Nu, El știe deja totul!

Când îi spunem lui Dumnezeu că am păcătuit, nu e o surpriză pentru El; în tot acest timp, El ne cunoștea toate problemele. I le mărturisim pentru că El vrea ca noi să spunem: „Ai avut dreptate, Doamne; am o problemă. Am încurcat-o!”

E umilitor să ne recunoaștem greșelile, dar odată ce-o vom face, Dumnezeu ne va da acces la puterea Sa, ca să ne ajute să ne schimbăm în bine. În acel moment, începem să devenim ceea ce ne-am dorit mereu să fim. De fapt, Dumnezeu te iubește așa cum ești – însă te iubește prea mult ca să te lase așa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 21:1-14

Multe persoane cred că pot trece drept achitate înaintea lui Dumnezeu, câtă vreme Îi oferă din când în când ca jertfă câteva fapte bune. Ele pretind că pot răscumpăra o viaţă de păcat respectând anumite forme religioase. Ce iluzie fatală! Un singur lucru Îi este plăcut Domnului: practicarea în mod obişnuit a dreptăţii şi a judecăţii (v. 3), însă aceasta nu-i este la îndemână decât celui drept, altfel spus, celui pe care Dumnezeu l-a făcut astfel prin îndreptăţire.

Până la întoarcerea la Dumnezeu, orice om este caracterizat de o inimă rea. Dorinţele lui intime sunt îndreptate spre rău; el îşi este centrul, nu are dragoste reală faţă de aproapele (v. 10), nici milă adevărată faţă de cel nenorocit (v. 13). Aceste sentimente pot fi uneori contrafăcute, printr-o amabilitate firească, sau pot fi confundate cu o anumită sensibilitate a firii (un necredincios poate avea inimă bună sau chiar se poate remarca prin cinste: v. 2).

În realitate, binele autentic îşi are originea numai în Dumnezeu şi nu şi-a găsit împlinirea perfectă decât în Hristos. La El ne conduce şi versetul 12. El a fost Cel Drept prin excelenţă (comp. cu Iov 34:17) şi, în puterea acestui titlu, numai El este îndreptăţit să judece (Ioan 5:27-30). El cercetează cu atenţie casa celui rău, iar dacă într-adevăr nu vede acolo niciun strop de pocăinţă, o va răsturna în nenorocire (v. 12; Psalmul 37:35-36).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: