Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David … Și David a zis: „Mefiboșet!” … Și el a făcut o plecăciune și a zis: „Ce este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?”.
2 Samuel 9.6,8

Mefiboșet, care se numea pe sine „câine mort”, a fost adus, prin har, în toate privilegiile vieții de la curtea împărătească; de la Lodebar a fost adus în palatul împăratului, iar acolo, în compania lui David, mânca la aceeași masă cu fiii împăratului. Națiunile din jur și poporul Israel beneficiau din plin de binecuvântările administrației lui David; slujitorii și curtenii săi prosperau, bucurându-se de apropierea de împăratul cu inimă largă, însă Mefiboșet era onorat cu o poziție de apropiere mai mult decât oricare dintre ei.

Ca unul din familia împărătească, el se bucura de compania lui David în cea mai binecuvântată stare de favoare. Națiunile vor beneficia de domnia Adevăratului David, a Domnului nostru Isus Hristos; slujitorii Săi vor avea parte de administrarea Lui glorioasă; însă, ca și Mefiboșet, noi vom locui în casa Tatălui, împreună cu Fiul, ca frați ai Săi pentru totdeauna. Israel se va bucura de viața eternă pe pământ, așa cum ni se spune de două ori în Vechiul Testament, așa cum slujitorii lui David se bucurau de viața de la curtea împărătească; însă, în cazul lui Mefiboșet, deși se bucura de aceeași viață de la curte, totuși el o cunoștea într-un sens mult mai adânc decât ei, fiindcă el era acolo ca unul din familia regală, ca unul dintre fiii împăratului.

La fel stau lucrurile cu noi acum. Știm cu toții că am fost morți în păcate, însă glasul Fiului lui Dumnezeu ne-a făcut să trăim. Am trecut din moarte la viață. Acum partea noastră este să ne bucurăm de dragostea și de viața în care am fost aduși și să prosperăm din punct de vedere spiritual.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Omul stricat pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc aprins.”
Proverbe 16.25,27

Ce trepte urci?

„Trebuie să mă duc în altă parte, să caut altceva”, își zise tânărul. Curând zări în partea stângă o casă atrăgătoare, strălucitoare ca aurul, cu toate ferestrele deschise, cu o muzică asurzitoare. La o fereastră îi zâmbi un chip frumos de femeie.

„Oare asta este casa înțelepciunii? Să văd cum îi sunt treptele!” Pe scările largi, joase, mult umblate, suia și cobora continuu o mulțime gălăgioasă.

„Fără îndoială, aceasta este casa înțelepciunii”, își zise tânărul. „Acest lucru se observă după treptele casei și după mulțimea care urcă și coboară.” Astfel, păși pe trepte. Intrase în casa nebuniei. Sărmanul tânăr își pierduse adevărata orientare.

Cititorule, nu uita că: „Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe; strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: « …Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura… Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! …cel ce m-ascultă… va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău»” (Proverbe 1.20-23, 33). Multe căi sunt în viață și multe par bune. Chemarea fiecărui om este să aleagă calea cea bună a credinței și să urce treptele vieții, după ce și-a încredințat Domnului și Mântuitorului destinul; Isus Şi-a dat viața la cruce pentru mântuirea tuturor acelora care își pun nădejdea în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (3)

„Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el” (Geneza 32:27)

     Schimbarea are loc prin mărturisire. Câtă vreme s-a identificat ca fiind „Iacov”, care înseamnă „Înșelătorul”, el își recunoștea implicit slăbiciunile de caracter. Aceasta este partea importantă a procesului schimbării pe care o face Dumnezeu în noi, întrucât nu ne vom schimba niciodată până nu confruntăm și nu recunoaștem cu sinceritate nelegiuirile, păcatele, slăbiciunile și greșelile.

Trebuie să spui: „Doamne, am o problemă. Am dat de necaz, și recunosc că eu sunt de vină!” Abia atunci Dumnezeu poate să lucreze. Ai observat vreodată cât de ușor ne găsim scuze? Devenim experți în a arunca vina asupra altora, spunând lucruri precum: „Nu e vina mea, doar știi asta! E mediul în care am crescut… părinții mei sunt de vină…” Sau „problema pe care o am la serviciu este din cauza șefului!” De ce ne comportăm și vorbim astfel? Pentru că e greu să ne recunoaștem slăbiciunile și greșelile, și ni se poate părea înfricoșător să cerem ajutor.

De ce trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu? Pentru a-L informa? Nu, El știe deja totul!

Când îi spunem lui Dumnezeu că am păcătuit, nu e o surpriză pentru El; în tot acest timp, El ne cunoștea toate problemele. I le mărturisim pentru că El vrea ca noi să spunem: „Ai avut dreptate, Doamne; am o problemă. Am încurcat-o!”

E umilitor să ne recunoaștem greșelile, dar odată ce-o vom face, Dumnezeu ne va da acces la puterea Sa, ca să ne ajute să ne schimbăm în bine. În acel moment, începem să devenim ceea ce ne-am dorit mereu să fim. De fapt, Dumnezeu te iubește așa cum ești – însă te iubește prea mult ca să te lase așa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 21:1-14

Multe persoane cred că pot trece drept achitate înaintea lui Dumnezeu, câtă vreme Îi oferă din când în când ca jertfă câteva fapte bune. Ele pretind că pot răscumpăra o viaţă de păcat respectând anumite forme religioase. Ce iluzie fatală! Un singur lucru Îi este plăcut Domnului: practicarea în mod obişnuit a dreptăţii şi a judecăţii (v. 3), însă aceasta nu-i este la îndemână decât celui drept, altfel spus, celui pe care Dumnezeu l-a făcut astfel prin îndreptăţire.

Până la întoarcerea la Dumnezeu, orice om este caracterizat de o inimă rea. Dorinţele lui intime sunt îndreptate spre rău; el îşi este centrul, nu are dragoste reală faţă de aproapele (v. 10), nici milă adevărată faţă de cel nenorocit (v. 13). Aceste sentimente pot fi uneori contrafăcute, printr-o amabilitate firească, sau pot fi confundate cu o anumită sensibilitate a firii (un necredincios poate avea inimă bună sau chiar se poate remarca prin cinste: v. 2).

În realitate, binele autentic îşi are originea numai în Dumnezeu şi nu şi-a găsit împlinirea perfectă decât în Hristos. La El ne conduce şi versetul 12. El a fost Cel Drept prin excelenţă (comp. cu Iov 34:17) şi, în puterea acestui titlu, numai El este îndreptăţit să judece (Ioan 5:27-30). El cercetează cu atenţie casa celui rău, iar dacă într-adevăr nu vede acolo niciun strop de pocăinţă, o va răsturna în nenorocire (v. 12; Psalmul 37:35-36).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: