Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce Eu vă poruncesc. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.
Ioan 15.13-15

Avraam are o titulatură în Scriptură pe care nimeni altul nu o are. El este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Isus l-a numit pe Lazăr prieten al Său în Ioan 11.11 și îi numește prieteni pe toți cei care cred în El și Îl ascultă (Ioan 15.13-15). Însă, de trei ori în Scriptură, Avraam este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Să privim pe scurt la fiecare loc în parte:

În 2 Cronici 20.7, expresia este legată de biruința asupra vrăjmașilor.

În Isaia 41.8, expresia este legată de credincioșia lui Dumnezeu.

În Iacov 2.23, expresia este legată de o viață trăită prin credință.

Adevărul din Ioan 15.13-15 poate fi văzut cu claritate în Geneza 18. Fiindcă Avraam era prietenul lui Dumnezeu, Domnul nu i-a ascuns lucrurile pe care urma să le facă. Psalmul 25.14 spune: „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El, pentru a le face cunoscut legământul Său”. În acest verset, cuvântul „Domnul” este „Iahve” și este folosit în context de cel puțin șapte ori. El face referire la Dumnezeu în raport cu legământul făcut cu poporul Său, arătând credincioșia și dorința Sa de a fi în relație cu cei ai Săi.

Trei lucruri pot fi remarcate în Geneza 18.18-20, cu privire la Avraam: măreție viitoare, intimitate și ascultare. Datorită relației apropiate cu Dumnezeu, ca prieten al Său, Avraam putea vorbi cu Dumnezeu cum vorbește un om cu prietenul său. Urechea Domnului era deschisă la cuvintele lui, iar el a putut mijloci pentru semenii săi.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? Ea se așază pe înălțimi… și strigă lângă porți, la intrarea cetății…”
Proverbe 8.1-3

Ce trepte urci?

„Când vei ajunge în oraș, caută casa înțelepciunii, deoarece aceasta este casa cea bună și acolo vei găsi o găzduire bună.” Așa sfătuiră bătrânii satului pe tânărul care plecase, pentru prima dată de acasă, la drum spre oraș. Tânărul a luat aminte la sfatul dat.

„Cum voi recunoaște însă casa?” „O vei recunoaște după treptele ei și după numărul oamenilor care intră în ea și ies din ea. Mai mult nu-ți putem spune.”

„Fără îndoială, trebuie să fie o casă mare. O voi cunoaște îndată după frumusețea și strălucirea ei. Dar cu privire la trepte, ce vorbă o mai fi și asta?” se gândi tânărul.

În sfârșit, tânărul ajunse în oraș. Privirile lui lacome căutau casa înțelepciunii. În fața lui, spre dreapta, se ridica o casă simplă, dar cu o înfățișare aleasă. Avea ferestre mari și curate. Prin una dintre ele privea un bătrân cu priviri prietenoase și liniștite.

„Să fie asta casa înțelepciunii?” se întrebă tânărul. Treptele erau înalte și repezi. Strălucirea lor dovedea că erau puțin întrebuințate. Ușile erau larg deschise, însă cei ce intrau și ieșeau erau puțini la număr. „Cu siguranță că nu aceasta este casa înțelepciunii”, zise tânărul în sinea lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (2)

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

     Schimbarea are loc în urma luării unui angajament. Când Iacov și-a dat seama că se luptă cu Dumnezeu, el a spus:
„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” De asta este nevoie – de hotărâre. Iacov a fost hotărât și insistent; a perseverat până a reușit. Nu i-a mai plăcut cum era (așa cum probabil nici ție!) Se simțea frustrat, și asta îl făcea să fie deznădăjduit. Dar a fost pe deplin hotărât să lupte, până când Dumnezeu a întors situația în favoarea lui. Când Dumnezeu ne atrage atenția printr-o criză, El nu aduce automat și soluția; uneori El așteaptă să vadă dacă ne dorim într-adevăr schimbarea. Ne-am deprins atât de mult să avem totul instant – mâncare instant, acces instant la internet, succes instant – încât dacă nu primim imediat răspuns la rugăciunea noastră, sau dacă nu are loc o schimbare în mod instantaneu, spunem: „Nu-i pasă de mine!” De fapt, n-am intrat în respectiva încurcătură peste noapte, și nici nu vom ieși din ea într-o clipă. Uneori Dumnezeu trebuie să ne dezbrace de slăbiciunile noastre, strat după strat… Experții spun că e nevoie de șase săptămâni pentru ca un lucru pe care îl facem constant să devină obicei. Gândește-te la asta, în legătură cu obiceiul de a te ruga și de a citi Biblia în fiecare zi, sau la a reînvăța să-ți iubești soțul sau soția. Șase săptămâni… patruzeci și două de zile, peste o mie de ore… în care Satan se va pune de-a curmezișul neîncetat! Ce-ar trebui atunci să faci? Petrece timp cu Dumnezeu! „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:31).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 20:15-30

Cartea Proverbe a fost comparată cu un fir călăuzitor care, în labirintul acestei lumi, unde un pas greşit poate aduce rezultate atât de amare, ne arată calea chibzuinţei şi a vieţii. În mijlocul unei aparente dezordini a enunţurilor, fiecare om poate găsi îndrumări practice de care are nevoie pentru a evita multe capcane (v. 25). Minciună, cuvinte neîntemeiate, vorbe încărcate de revoltă şi de dispreţ împotriva părinţilor, lăcomie, duh de răzbunare, fraude, promisiuni nerespectate: pentru a fi păziţi de aceste pericole este înţelept să evităm societatea anumitor persoane.

Nu te amesteca cu cel vorbăreţ, recomandă versetul 19. Fiind frecvent alături de unul ca acesta, vom aduna numai bârfe şi calomnii, nimic spre zidire. Iar cât despre destăinuirile pe care i leam făcut, acestea vor fi răspândite peste tot. Prin contrast, buzele cunoştinţei sunt ca un vas frumos, punând în valoare buchetul adevărurilor mărturisite (v. 15; Efeseni 4:29). Să căutăm, prin urmare, tovărăşia acelora care pot să ne transmită învăţăturile înţelepciunii (comp. cu cap. 8:11-19); acestea sunt mai de preţ decât aurul pieritor sau decât multe mărgăritare. Gloria tinerilor este puterea lor (v. 29): o putere careşi are originea în Domnul şi carei face capabili săl învingă pe cel rău (Efeseni 6:10; 1 Ioan 2:14).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: