Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “aprilie, 2018”

29 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
Isaia 53.2

Domnul nostru a fost socotit ca fiind obișnuit, fără o frumusețe aparte, însă, atunci când este examinat cu atenție, El este plin de farmec și de frumusețe, pur și vrednic de iubit.

Au fost ani când Domnul S-a mulțumit să stea în anonimat în lumea pe care mâinile Sale o creaseră. Frumusețea smereniei nu s-a manifestat niciodată așa cum s-a arătat în viața Împăratului împăraților, care a trăit ca tâmplar în Nazaret. Cel a cărui glorie inunda cerurile umbla acum ca un necunoscut pe ulițele unei cetăți disprețuite din Galileea. Cel care șezuse pe tronul Dumnezeirii ședea acum pe băncuțele neșlefuite din căsuțele celor mai săraci din popor. Cel a cărui mână aranjase stelele pe firmamentul cerului a lucrat din greu cu ferăstrăul și cu ciocanul pentru a Se întreține pe El și pe cei din familia Lui. Cel în care Dumnezeu Își găsea toată plăcerea n-a fost cunoscut de cei care au fost aproape de El, de rudele Lui după carne.

Anii Săi petrecuți în anonimat sunt ca mana ascunsă pentru cei care pot aprecia supunerea și smerenia Lui perfectă. Umanitatea Lui fără pată a fost ca roua pe care hrana îngerilor venită din cer se așeza pentru a-i hrăni pe oameni cu pâinea vieții. Nu există nimic mai pur și mai minunat pe acest pământ întinat de păcat, decât roua dimineții pe care mana se așeza. În lumea întreagă n-ar încăpea cărțile pe care Dumnezeu le-ar putea scrie cu privire la frumusețea Domnului Isus – a acelei mlădițe fragede, care a crescut înaintea lui Dumnezeu dintr-un pământ uscat.

Aceasta a fost gloria morală a lui Hristos. El este plin de farmec pentru ochii celor din poporul Lui – El, Cel care a fermecat inima lui Dumnezeu în așa măsură, încât Acesta a despicat cerurile pentru a exclama: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.

L Sheldrake

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Isus i-a zis: «Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”
Matei 4.4

„Este scris”

În ispitirea din pustiu, ca și în tot timpul vieții Sale, Domnul Isus Hristos a păstrat poziția de ascultare și de dependență, dând lui Dumnezeu și Cuvântului Său locul cuvenit. Iată un principiu simplu, care ne pune la adăpost de orice rău și care tocmai prin această simplitate este un principiu perfect!

Cuvântul este expresia voii, bunătății și autorității lui Dumnezeu, fiind aplicabil în toate împrejurările omului. Cuvântul ne arată pe Dumnezeu, care Se interesează de tot ce-l privește pe om. De ce s-ar purta omul ca și cum ar fi propriul său stăpân, fără să privească la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui? Dar vai!, vorbind de oameni în general, ei au o voință proprie. A se supune și a fi în dependență de cineva este exact ceea ce nu doresc. Este prea multă vrăjmășie a oamenilor față de Dumnezeu, pentru ca ei să se încreadă în Creatorul lor.

Tocmai această supunere, această ascultare Îl făceau pe Mântuitorul să fie cu totul diferit. Fiul lui Dumnezeu Se sprijinea pe acest Cuvânt și nu făcea nimic fără a Se hrăni dincuvintele Tatălui cerescșialerespecta.

Cititorilor, să nu uităm niciodată că prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a obținut biruința și că noi avem același mijloc la dispoziția noastră, ca să răspundem oricui: „Este scris: omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.”

Există trei tipuri de solitudine:

1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic.

2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.”

3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3:19-30

Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme … Eu voi fi cu tine…; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui“. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n-au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.


 

28 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19.26,27

Ucenicul pe care îl iubea Isus

În timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a păstrat o anume distanță față de mama Sa (Ioan 2.4; Matei 12.46-50). Relațiile naturale nu au avut nicio influență asupra slujirii Sale, așa cum s-a întâmplat în viețile multor altora. Mai mult, Dumnezeu a prevăzut că Maria avea să fie privită în creștinătate într-un fel contrar Scripturii. Prin urmare, Domnul a pus o distanță între El Însuși și mama Sa în timpul slujirii Sale. Însă, imediat ce lucrarea Sa pe cruce a fost împlinită, afecțiunile naturale își reiau cursul: „Femeie, iată fiul tău!”, iar apoi către ucenicul pe care îl iubea: „Iată mama ta!”. Domnul a încredințat cea mai dragă ființă a Sa de pe pământ (în mod natural vorbind) în grija ucenicului pe care îl iubea. Pe măsură ce creștem în înțelegerea dragostei lui Hristos pentru noi, va exista o dorință de a îngriji de cei de care El Însuși Se îngrijește. Adunarea, care este cea mai dragă inimii lui Hristos, va fi luată la Sine de El, așa cum Ioan a luat-o pe Maria acasă la el (Ioan 19.27).

Cel care are simțământul dragostei lui Hristos va fi cel care va rămâne în picioare în timpul încercării. Toți ucenicii îl părăsiseră pe Hristos și se ascunseseră, cu excepția lui Ioan. Chiar Simon Petru, care se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, nu numai că L-a părăsit, ci s-a și lepădat de El. Aceasta a fost diferența esențială dintre Petru și Ioan. Cel care nu se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, ci cu dragostea lui Hristos pentru el, este singurul care se află la cruce. Ucenicul pe care Domnul îl iubește va fi găsit în picioare și nu va fugi în ceasul întunecat al încercării.

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Dacă vrei, poŃi sămă curăŃești.”” …dacă poŃi face ceva, fie-łi milă de noi și ajută-ne.”
Marcu 1.40; Marcu 9.22

Isus Hristos vrea şi poate să ne ajute

Melania se preocupă cu o problemă pe care nu vrea să o spună părinților ei. Ca adolescentă își spune că părinții ei ar  fi  împotriva  ei.  La  întrebările  mamei,  ea  se apără:

„Oricum nu vrei să mă ajuți!”

Carolina se străduiește de ore în șir cu o problemă de matematică de nerezolvat. Tatăl ei vrea să-i vină în ajutor. Dar ea se îndoiește de capacitățile sale: „Oricum, tu nu poți să mă ajuți!”

Adesea  luăm  o  asemenea  poziție  sceptică  față  de Dumnezeu. Uneori ne asemănăm Melaniei: credem că Dumnezeu ar fi împotriva noastră și nu vrea să ne ajute, de aceea rugăciunea ar fi fără folos. Sau suntem ca și Carolina așa de puternic acaparați de problemele noastre, încât ni se par de nerezolvat. Inconștienți ne comportăm așa ca și când Dumnezeu ar fi suprasolicitat. Dar Biblia accentuează contrariul: Dumnezeu vrea și poate să ne ajute întotdeauna. Două întâmplări din Evanghelia după Marcu arată clar acest lucru: Leprosul din capitolul 1 s-a  îndoit.

„Dacă vrei…”, spune el către Isus Hristos. Acesta îl asigură imediat: „Da, voiesc, fii curățit!” Tatăl deznădăjduit din capitolul 9 imploră: „Dacă poți…” Domnul îi răspunde: „Tu zici: «Dacă poți». Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

Indiferent  cât  de  mare  ar  fi  vina  vieții  noastre,  Isus Hristos vrea și poate să ne elibereze de ea. De aceea să venim la El și să-i încredințăm Lui problemele noastre!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

POȚI S-O IEI DE LA CAPĂT

„Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3.1-18

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

 
 


 

27 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a strânge pietre.
Eclesiastul 3.1,5

Eclesiastul și creștinul

Pentru acest verset putem găsi mai multe explicații, însă nu vom apela la obiceiurile și relatările istorice iudaice, ci ne vom îndrepta către alte pasaje ale Scripturii care ne pot ajuta la înțelegerea pasajului. În Isaia 5 avem „o cântare a iubitului meu despre via sa”, în care se spune: „Preaiubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos. Și a săpat-o și i-a înlăturat pietrele și a plantat-o cu vița cea mai aleasă”. Pentru a pregăti solul în vederea plantării a fost necesară curățirea. Era un timp când pietrele trebuiau adunate și aruncate. Mai târziu poate fi un timp de strângere a pietrelor, poate pentru zidirea unei case.

Este interesant că Solomon mai pune aceste două lucruri împreună – pregătirea unui câmp și zidirea unei case – în altă carte a sa: „Pregătește-ți afară lucrarea și pune-ți ogorul în ordine și după aceea zidește-ți casa” (Proverbe 24.27). În viața unui tânăr creștin va fi mai întâi un timp pentru a-și pune „ogorul în ordine”, iar mai târziu, cu voia Domnului, va fi un timp pentru „a-și zidi casa”. Aceasta înseamnă să se căsătorească și să-și întemeieze o familie.

Tinere creștin, folosește-ți timpul pentru a crește spiritual, pentru a putea apoi să ai o viață de familie evlavioasă. Folosește-ți timpul și energia pentru a te familiariza cu Cuvântul lui Dumnezeu. Și poate că Domnul îți va arăta că există lucruri practice, „pietre”, în viața ta, care trebuie aruncate, pentru a nu împiedica creșterea ta spirituală.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri.”
Psalmul 119.89

Stabilitatea Cuvântului

Tot pământul este instabil și plin de schimbări. Înțeleptul Solomon a spus: „Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune.” Nu există nimic pe care putem zidi cu încredere. Nicio opinie omenească nu este atât de desăvârșită, încât să nu conțină și o eroare. Nu există niciun obiect pe acest pământ, pe care să-l posedăm pe deplin. Îl păstrăm doar pentru un timp, apoi ni se scurge din mâini. Nu putem nici măsura, nici cerceta spațiul și timpul. Nu există nimic, pe care piciorul nostru să poată obține un sprijin stabil.
Dar Cuvântul lui Dumnezeu stă ca o stâncă cu toată transformarea lucrurilor și cu trecerea timpului. El este puterea stabilă, care leagă timpul de veșnicie; este adevărul absolut, pe care ne putem bizui. Nici cea mai mică parte din Cuvânt nu va trece și nici nu va cădea la pământ. Este posesia veșnică a sufletului și ea va rămâne când toate lucrurile pământești vor dispărea. Cuvântul lui Dumnezeu ne va întâmpina și în veșnicie și va fi judecătorul tuturor celor ce nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor.
Ferice de cel care i se supune și prin pocăință și credință adevărată primește viața veșnică! Ce înălțător este gândul că această viață dăruită de Mântuitorul nu poate fi desființată sau distrusă de moarte! Această viață este veșnică, asemenea Creatorului ei. Cuvântul lui Dumnezeu de asemenea este veșnic și rămâne veșnic valabil.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCAPĂ DE BAGAJUL MENTAL!

„Îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14)

Dacă ești genul de persoană care poartă pică și care ține minte greșelile din trecut, chiar și pe cele proprii, atunci știi ce înseamnă să fii împovărat de bagajul mental. Unei relații îi este greu să supraviețuiască dacă niciuna dintre părți nu a procesat ceea ce s-a întâmplat în trecut. Asemenea sentimentului de vinovăție, bagajul mental te ține blocat. De exemplu, dacă ai fost rănit într-o relație din trecut și dacă nu ai reușit să uiți, de fiecare dată când vei face ceva similar, probabil că vei reacționa cu o fervoare necontrolată, ca și cum acea persoană ar fi chiar cea care te-a rănit prima dată. Într-o asemenea situație, partenerul se supără și devine confuz din cauza reacției tale exagerate față de o greșeală minoră, sau care la prima vedere pare a fi nevinovată. La fel cum îți faci curățenie în casă pentru a scăpa de gunoiul fizic, tot așa și casa ta mentală, emoțională și spirituală trebuie păstrată curată și în ordine. Rugăciunea, cititul, consilierea, legătura frățească, meditația, părtășia – toate acestea sunt modalități prin care te poți asigura că problemele din trecut nu interferează cu relațiile tale din prezent. Iar dacă ies la suprafață din când în când, cel mai bine ar fi să discuți cu cei cu care ești în legătură… ori cu cei în cauză! Fă-o însă cu bunătate, în adevăr și în cinste. Vechea zicală „dragostea înseamnă să nu trebuiască să spui niciodată ‘îmi pare rău'” este greșită! Iată un moto scriptural care te ajută să lași bagajul mental și emoțional la tomberon, acolo unde îi este locul: „Să        n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Biblia mai spune în același sens (Coloseni 3:12-14): „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi… îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 2:31-49

Într-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până-n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel. Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo-persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. Istoria lui – începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa – este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii“. Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea Împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului „care este din ţărân㓠(Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.


26 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: când a auzit Sanbalat că noi reconstruim zidul, s-a mâniat și s-a aprins foarte tare și a batjocorit pe iudei. Și a vorbit înaintea fraților săi și a oștirii Samariei și a zis: „Ce fac acești iudei neputincioși? Vor fi lăsați ei să continue? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor face ei să învieze pietrele din grămezi de moloz și încă arse?”.
Neemia 4.1,2

Samaritenii – Mânie și batjocură

După aproximativ șaptezeci și cinci de ani de la rezidirea templului, iudeii, de data aceasta sub conducerea lui Neemia, s-au apucat din nou de rezidit. Acum ei reconstruiau zidul Ierusalimului, lucrare care vorbește despre separare și despre protecție. Vrăjmașii lor sunt samaritenii, împreună cu alte popoare dimprejur. Sanbalat horonitul – adică din Bet-Horon, din Samaria – este conducătorul acestor împotrivitori ai poporului lui Dumnezeu.

Când Neemia venise de la curtea împăratului persan (capitolul 2) Sanbalat și aliatul său Tobia amonitul au fost foarte tulburați că un om venise pentru a căuta binele fiilor lui Israel. Vrăjmașii îi insultaseră pe fiii lui Israel, îi disprețuiseră și îi ocărâseră. În capitolul 4, ei se mânie și îi batjocoresc. Neemia se îndreaptă către Dumnezeu în rugăciune. Apoi îi vedem pe acești vrăjmași cum se sfătuiesc să atace Ierusalimul și să creeze confuzie. Ei recurg la amenințări. Neemia se roagă și pune o strajă ziua și noaptea. Avem multe lecții de învățat de la acest om.

În capitolul 6, atunci când lucrarea înaintase, acești împotrivitori îi cer lui Neemia să vină și să se întâlnească cu ei, având de gând să-i facă rău. Neemia refuză să lase, chiar și pentru scurt timp, lucrarea importantă care îi fusese încredințată. Atunci Sanbalat trimite un slujitor cu o scrisoare defăimătoare, acuzându-l pe nedrept. De asemenea, el mituiește israeliți pentru a profeți împotriva lui Neemia și pentru a-l intimida. Neemia însă înțelege ce se întâmplă și lasă în grija lui Dumnezeu toate aceste lucruri. Prin urmare, zidul este reconstruit în doar cincizeci și două de zile!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”
Matei 16.26

Bogăţia

Un tânăr ambițios a vizitat un miliardar cunoscut, ca să descopere secretul succesului acestuia. Miliardarul i-a răspuns răbdător la toate întrebările. Tânărul era entuziasmat. Credea că acest om al succesului era deplin fericit și i-a spus la urmă: „Cred că nu mai există ceva care să vă doriți.” Miliardarul a răspuns fără ezitare: „Ba da, tinere, mi-aș dori din toate puțin mai mult!”

Acest răspuns l-a uimit pe acel tânăr. El a auzit multe sfaturi bune pentru a urca pe scara onorurilor și a carierei în această lume. Oare nu se poate ajunge niciodată la momentul în care să poți savura mulțumit și fericit succesul? Care este secretul unei vieți de succes? Pentru mulți oameni, „succesul” este o noțiune neclară, care nu poate fi descrisă exact. Succesul variază în însemnătatea sa în funcție de cât de mult dobândesc oamenii sau cât sunt de dezamăgiți de viață.

Căutați și dumneavoastră succes prin bunurile materiale și onoarea acestei lumi? Atunci vă va merge ca fiului risipitor, despre care relatează Biblia. „Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni” (Luca 15.16). Numai o singură cale duce spre adevăratul succes, spre adevărata și durabila satisfacție: împăcarea cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Nu amâna, cititorule, împăcarea cu Dumnezeu! Astăzi este ziua mântuirii; mâine poate fi prea târziu!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA ÎMPIEDICAT DE TEAMĂ!

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

     Nu lăsa teama să-ți saboteze darurile și abilitățile date de Dumnezeu. Un autor creștin scria: „Dumnezeu se așteaptă să profităm la maximum de ce ne dăruiește El… să păstrăm flacăra vie, să creștem în caracter și personalitate, să ne lărgim experiențele ca să fim din ce în ce mai eficienți. Pavel le-a zis filipenilor: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Și tot Pavel i-a scris lui Timotei: „Nu fi nepăsător de darul care este în tine… pune-ți pe inimă aceste lucruri și îndeletniceşte-te în totul cu ele…” (1 Timotei 4:14-15). „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” Când nu-ți exersezi mușchii, ei slăbesc și se atrofiază… și la fel se întâmplă când nu-ți folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Referindu-Se la slujitorul care, din pricina fricii, și-a ascuns talantul în pământ, Domnul Isus a zis: „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi” (Matei 25:28). Nu te teme! Pune-ți darurile și abilitățile în slujbă, și ele se vor mări și se vor dezvolta prin practică. Nimeni nu ajunge la o dezvoltare deplină dintr-odată. Însă prin studiu, feedback și practică, un profesor bun poate deveni un profesor și mai bun, iar cu timpul, va ajunge să fie un profesor extraordinar. Depune toate eforturile! Învață cât de mult poți! „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine” (2 Timotei 2:15). Profită de fiecare ocazie pentru a-ți dezvolta și a-ți desăvârși abilitățile. Nu uita: în rai Îl vei sluji pe Dumnezeu pentru totdeauna, și pentru asta ne pregătim aici pe pământ! La fel ca atleții care se pregătesc pentru olimpiadă, și noi ne antrenăm pentru ziua cea mare care va veni, cu siguranță!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 2.17-30

Să observăm înlănţuirea: „Atunci“ Daniel s-a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18)… „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel“. „Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor“ (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice“ (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei! Şi ce eficacitate deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!

Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. Îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să-I mulţumească Dumnezeului Său şi să-I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a-I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7). Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a-I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.


25 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iosafat s-a temut și și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul; și a vestit un post prin tot Iuda.
2 Cronici 20.3

Iosafat, împăratul lui Iuda, era atacat de o armată imensă și nu avea de unde să aștepte ajutor, decât de sus. Felul cum el a acționat în această strâmtorare ne poate ajuta și pe noi să facem față încercărilor din ziua de azi.

Citim în versetul nostru că împăratul „și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul”, ceea ce înseamnă că atenția lui s-a îndreptat către a-L căuta pe Domnul în rugăciune. La fel și noi, atunci când suntem în încercare, cel mai bun lucru este să strigăm la Tatăl nostru. Fiind copii ai Săi, putem fi siguri că El ne iubește și Se îngrijește de detaliile vieților noastre.

Datorită lucrării de la cruce și a învierii lui Hristos, cei care și-au pus încrederea în El au fost aduși într-o relație nouă cu Dumnezeu, care acum este Tatăl nostru (Ioan 20.17; Romani 8.14-16). De asemenea, Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pentru a-Și face locuința în noi pentru totdeauna, ca mărturie a mântuirii noastre depline. El este interesat de orice aspect al vieților noastre și ne ascultă rugăciunile.

Iosafat era pregătit pentru această încercare, deoarece cultivase obiceiul de a-L căuta pe Domnul în viața de zi cu zi. Dacă dorim să fim pregătiți pentru evenimentele neașteptate, atunci trebuie să ne exersăm să-L căutăm pe Dumnezeu în fiecare zi, recunoscând autoritatea Lui asupra noastră și dependența noastră de El. Iosafat se temea de Domnul, adică Îl respecta și Îl punea pe primul loc în viața lui. El era gata de asemenea să se tăgăduiască pe sine, prin practicarea postului, și a făcut aceasta în unitate cu alții.

În timpuri de criză putem fie să alegem compromisul, fie să chemăm Numele Domnului. Dacă ne examinăm obiceiurile și viața, putem ști dacă atenția ne este îndreptată către Domnul sau către alte lucruri. Dacă ne începem ziua gândindu-ne la El și nu la planurile noastre, și dacă citim în mod regulat Scriptura și o aplicăm în viața noastră, atunci vom demonstra că avem o inimă care se teme de Domnul și care este hotărâtă să-L caute pe El.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
Ioan 10.28

Adevărata viaţă

Un mareșal din armata lui Napoleon, foarte credincios împăratului, a fost rănit mortal într-o luptă. Pe când i se apropia sfârșitul, mareșalul a trimis după împăratul. Napoleon a venit. Sărmanul muribund credea că împăratul putea face totul. Poate chiar se gândise să-l pună în locul lui Dumnezeu, căci a început să-și implore conducătorul să-i salveze viața. Împăratul a clătinat trist din cap și s-a îndepărtat. Muribundul, însă, simțind tot mai tare strânsoarea rece a morții, a continuat să strige: „Salvează-mă, împărate Napoleon! Salvează-mă!” În ceasul morții, mareșalul a descoperit că nici măcar puternicul împărat Napoleon nu putea să-i adauge nici măcar o clipă la lungimea vieții.

Dacă viața noastră are valoare, atunci noi trebuie să fim conștienți și să prețuim viața. Sufletul, partea nevăzută, pusă de Dumnezeu în trupul nostru, este viața noastră. Trupul fără viață nu mai are nicio valoare. Mulți nu dau importanță acestui adevăr și își trăiesc viața pe acest pământ în păcate și neascultare față de Dumnezeu. Adevărata viață nu este aici, ci dincolo de mormânt, în prezența lui Dumnezeu. Adevărata viață este aceea pe care Mântuitorul o dă celor care se încred în El, Salvatorul ceresc. Vestea bună stă în faptul că astăzi este momentul potrivit pentru a primi adevărata viață de la Dumnezeu. Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu. Şi atunci, după acest prea târziu, urmează pedeapsa veșnică.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI FOST CHEMAT LA O LUCRARE SPECIALĂ

„Din El tot trupul… prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

     Pasajul întreg din scrisoarea apostolului Pavel spune astfel: „Din El (din Hristos) tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” Există două tipuri de creștere – o creștere simbiotică și o creștere parazitară. Creșterea simbiotică apare în urma unei relații în care se dăruiește și se primește, iar din aceasta ambele părți au de câștigat. Creșterea parazitară este atunci când una dintre părți o alimentează pe cealaltă, dar nu primește nimic în schimb. Așadar, când ieși din biserică și spui: „Nu am înțeles nimic din predică,” probabil că practici creșterea parazitară. Aceasta se caracterizează prin vorbe precum: „Roagă-te pentru mine! Dă-mi și mie un sfat! Ajută-mă, dar să nu aștepți nimic de la mine!” Creșterea simbiotică se caracterizează prin cuvinte și atitudini de tip: „Da, am nevoi, dar sunt dispus și să dăruiesc, pentru că toată lumea trebuie să aibă un folos!” Trupul tău este făcut din sisteme. Acestea includ sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul muscular, sistemul limfatic, sistemul endocrin, osos, imunitar etc. Ele sunt interdependente. Așa că atunci când unul dintre ele se strică, restul trupului suferă și el. În loc să spui: „Mă duc la biserică”, nu uita că tu ești biserica! Pavel scrie: „după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos…

Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:12,18). Dumnezeu dorește să fii un mădular al bisericii care funcționează pe deplin. Dacă nu ești sigur care este rolul tău, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 2:1-16

Cât de mult se aseamănă vremea lui Daniel cu cea a lui Iosif! Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar, precum lui Faraon odinioară, prin intermediul viselor profetice (Geneza 41). Iar cel pe care El îl pregăteşte să interpreteze visele este şi de data aceasta tot un tânăr captiv de neam din Israel. Faptul că Daniel s-a ferit de orice necurăţie (comp. cu Geneza 39) este ceea ce l-a învrednicit să fie ales pentru a revela tainele lui Dumnezeu. Iar în aceeaşi măsură în care şi noi ne vom păstra neîntinaţi de lume, Domnului Îi va face plăcere să ne instruiască şi să Se slujească şi de noi.

Remarcăm cum Daniel rămâne în umbră până când incapacitatea oamenilor de a înţelege gândurile lui Dumnezeu este constatată cum se cuvine. Caldeenii înşişi afirmă: „Nu este niciun om … care să poată arăta lucrul acesta … decât dumnezeii…“ (v. 10, 11; capitolul 5.11). Ei nu fac altceva decât să-şi recunoască ignoranţa, precum altădată vrăjitorii Egiptului (Exod 8.19). Concluzia caldeenilor ar fi trebuit să-l umilească şi să-l încurce pe monarhul orgolios, dar din contră! Cuprins de o mare mânie, el porunceşte să fie ucişi toţi înţelepţii.

Prin contrast, versetul 14 scoate în evidenţă prudenţa şi buna judecată a lui Daniel. El cere să se rezerve un timp pentru a putea aduce toată această problemă înaintea lui Dumnezeu.


24 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că, deși de mult trebuia să fiți învățători, … ați ajuns să aveți nevoie de lapte; … hrana tare este pentru cei maturi, care, prin obișnuință, au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.
Evrei 5.12,14

Orice credincios trebuie să dorească laptele curat al Cuvântului, pentru a crește prin el și pentru a nu rămâne un prunc (1 Petru 2.2). Această atitudine corectă, care implică o dorință sinceră pentru Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie promovată alături de judecata făcută asupra cărnii. O dorință sinceră de a-L cunoaște pe Domnul Isus așa cum este El acum în glorie, combinată cu judecata de sine, conduce la simțuri exersate și la discernământ spiritual.

Discernământul spiritual este necesar pentru a percepe diferențele dintre un sistem religios care îl promovează pe om, respingându-L pe Isus, și trăirea prin credință, în devotament față de El. Un sistem religios, chiar dacă a fost instituit de Dumnezeu în trecut, dar care Îl leapădă pe Hristos, este un instrument în mâna lui Satan, o piedică pentru creșterea spirituală reală. Satan este un imitator al lui Dumnezeu și folosește sisteme religioase precum iudaismul sau imitațiile lui pentru a se împotrivi credincioșilor adevărați.

Avraam, tatăl celor credincioși, a trebuit să învețe să-și pună încrederea în Dumnezeu, și astfel toți cei credincioși trebuie să învețe să se încreadă în El și numai în El. Starea carnală este o altă piedică în calea creșterii spirituale. Credincioșii din Corint se grupaseră în jurul unor lideri și se mândreau cu darurile lor spirituale. Această stare a condus la lipsa de discernământ, la ceartă și la indiferență față de Domnul. Starea descrisă în Evrei 5 și 6 își are remediul în dragoste (Evrei 6.10), în speranță (versetele 11 și 18), în credință (versetul 12) și în sârguință sau în râvnă (versetul 11). Când ochii noștri sunt îndreptați către Domnul Isus ancora sufletului nostru – avem siguranță, tărie și perseverență. Astfel, fiind atrași către El, vom crește, călăuziți de Duhul Său.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …ochii Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feței Mele și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.”
Ieremia 16.17

Dumnezeu vede totul!

Dumnezeu-Creatorul privește din cer jos pe pământ și ia cunoștință de noi. El vede acțiunile noastre, aude cuvintele noastre și înregistrează gândurile noastre. David a fost conștient de această atotștiință a lui Dumnezeu. El s-a rugat lui Dumnezeu: „Ştii când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele” (Psalm 139.2-3). Faptul că Dumnezeu vede totul poate provoca în noi oamenii un adânc sentiment neplăcut. De ce? Pentru că El observă toate greșelile noastre – și pe acelea pe care le ascundem de cei din jurul nostru. El cunoaște chiar intențiile și sentimentele noastre rele: egoism, mânie, lăcomie etc.

Cum ne comportăm în această situație? Anihilăm gândul că Dumnezeu știe totul despre noi, pentru că acesta este neplăcut pentru noi? Dar atenție! Cu aceasta, problema noastră nu este rezolvată, căci Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru toate păcatele noastre.

De aceea este mai bine să alegem calea pe care a pășit David. El a depus o mărturie completă în fața lui Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!» Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalm 32.5).

Pentru că Isus Hristos a murit la cruce, Dumnezeu iartă pe fiecare care își recunoaște greșelile înaintea Lui.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (5)

„A început să Se roage… ‘facă-se nu voia Mea, ci a Ta.’ ” (Luca 22:41-42)

     Domnul Isus S-a rugat înainte de a fi confruntat cu cea mai mare criză din viața Sa. Biblia spune: „S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela… S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.” (Luca 22:39-43). Domnul Isus nu a așteptat până în clipa celei mai mari crize a Lui ca să Se roage. Timp de trei ani și jumătate de misiune pe pământ, El Și-a consolidat o viață de rugăciune. Înainte să-l învieze pe Lazăr din morți, citim: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi…” (Ioan 11:41-42). Domnul Isus a avut o relație atât de apropiată cu Tatăl Său, încât în momentele de presiune și durere, El a putut merge la Dumnezeu, încrezător că va avea parte de harul Său puternic. Poți face și tu la fel? Dacă nu procedezi ca Isus, vei fi vulnerabil față de oameni și situații care îți scapă de sub control. Gândește-te la următoarea întrebare: crezi că Domnul Isus S-a rugat atât de mult – pentru că a dorit, sau pentru că a știut că trebuie? Răspunsul este: a dorit! Și dacă dorești să-I calci pe urme și să te bucuri de cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu, trebuie să treci de la „trebuie” la „doresc”. Iată un adevăr pe care cei care se roagă îl cunosc: cu cât te rogi mai puțin, cu atât mai puțin îți dorești să te rogi; și cu cât te rogi mai mult, cu atât îți dorești mai mult să te rogi! Puterea din spatele succesului uimitor al lui Hristos în viață a fost puterea rugăciunii. Începând de-acum, ia-ți angajamentul că te vei ruga în fiecare zi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 1:9-21

Dacă noi nutrim dorinţa de a fi credincioşi, atunci putem conta întotdeauna pe ajutorul Domnului pentru aceasta. El este stăpân pe împrejurările noastre, iar când noi luăm în mod curajos poziţie pentru Domnul, El nu va permite, din pricina gloriei Sale, ca noi să fim făcuţi de ruşine în faţa lumii. „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“ – este promisiunea Sa de neschimbat (1 Samuel 2.30). Pentru Daniel şi pentru tovarăşii săi, Dumnezeu intervine aici în două moduri. În primul rând, îi creează lui Aşpenaz o dispoziţie de inimă pentru a fi favorabil (comp. cu istoria lui Iosif: Geneza 39.21). În al doilea rând, El permite ca aspectul fizic al celor patru tineri să justifice schimbarea hranei. Pe plan spiritual, unii tineri credincioşi care se află la studii se găsesc poate în aceeaşi situaţie cu a lui Daniel şi a celor trei prieteni ai săi. Din punct de vedere omenesc, abţinerea de la anumite surse de instrucţii şi culturi, considerate acum ca fiind indispensabile, i-ar pune în inferioritate faţă de tovarăşii lor. Dacă ei renunţă la acestea prin credinţă, binecuvântarea de sus le este asigurată. Aşa a fost cu aceşti patru studenţi: ei şi-au trecut în mod strălucit examenul şi vor fi apoi martori credincioşi pentru Dumnezeu, în timp ce despre alţi tineri nu vom mai auzi vorbindu-se nimic (Psalmul 119.98-100).


23 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna.
Psalmul 119.89

Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
Psalmul 119.11

Aceste două versete reprezintă două motouri pentru timpul prezent. Ele arată adevăratul loc pentru Cuvânt: „Întărit în ceruri” și „ascuns în inima mea”. Inima este pusă în legătură cu tronul lui Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său, oferind astfel creștinului toată stabilitatea și siguranța morală pe care acest Cuvânt o poate da. În mijlocul tulburărilor, al confuziei și al opiniilor contradictorii ale oamenilor este o îndurare nespusă să avem stabilitate și siguranță. Este o dulce mângâiere și o odihnă pentru inimă să avem pe ce ne sprijini cu întreaga siguranță pe care o dă credința. Cât de scumpe sunt aceste cuvinte: „Doamne, Cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna”! Nimic nu poate atinge acest Cuvânt; el este deasupra oricărei puteri a oamenilor și a diavolului.

Dar să ne aducem aminte și de celălalt aspect: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Acesta este marele refugiu moral pentru suflet în aceste zile întunecate și rele. A avea Cuvântul lui Dumnezeu ascuns în inimă este marele secret pentru a fi ferit toate capcanele vrăjmașului și de toate influențele rele care sunt la lucru în jurul nostru. Satan și agenții săi nu pot face absolut nimic împotriva unui suflet care se ține alipit cu reverență de Scriptură. Credinciosul care a învățat în școala lui Hristos forța și semnificația expresiei „Este scris” este pus la adăpost de săgețile arzătoare ale Celui rău.

Lucrul important pentru poporul lui Dumnezeu în toate timpurile este ascultarea. Ascultare de ce? De Cuvântul Domnului! Ce odihnă pentru inimă! Ce autoritate pe calea credinței! Nu există nimic ca acest Cuvânt. El liniștește duhul într-un fel minunat și oferă o consecvență sfântă caracterului.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

Iertarea greşelii

John D. Rockefeller a construit marele imperiu Standard Oil. Rockefeller era un om care pretindea performanță înaltă de la directorii săi. Într-o zi, unul dintre directori a făcut o greșeală de două milioane de dolari. Vestea s-a răspândit repede în toate birourile directoriale și toți directorii făceau tot posibilul să nu dea ochi cu Rockefeller. Unul dintre directori nu a avut de ales, având fixată o întrevedere cu șeful. Așa că, deși avea emoții, a intrat în biroul lui Rockefeller. În timp ce se apropia, Rockefeller și-a ridicat ochii de pe foaia de hârtie pe care scria ceva și i-a spus fără nicio introducere: „Presupun că ai auzit de greșeala de două milioane de dolari comisă de prietenul nostru.” –

„Da”, a răspuns directorul așteptând ca Rockefeller să explodeze de mânie. „Ei bine, am făcut o listă cu toate calitățile bune ale prietenului nostru și am descoperit că în trecut ne-a adus de multe ori mai mulți bani decât suma pierdută acum dintr-o greșeală. Punctele bune sunt cu mult mai numeroase decât această greșeală omenească. Așa că eu consider că ar trebui să-l iertăm; ești de acord?”

Putem aplica învățătura de astăzi atât în familie, cât și în relațiile cu ceilalți oameni. Câte lucruri rele, câte neajunsuri, câte neînțelegeri ar fi date la o parte prin punerea în practică a învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu! De aceea să ne iertăm unul pe altul așa cum ne-a iertat Mântuitorul.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (4)

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine” (Luca 22:31-32)

     Domnul Isus S-a rugat atunci când era preocupat de cei pe care îi iubea. El i-a zis lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Iar Petru chiar s-a întors! Ucenicul care s-a lepădat de Domnul lui într-un moment de slăbiciune a stat până la urmă în fața unei mulțimi de mii de oameni și le-a predicat Evanghelia, și trei mii au fost câștigați pentru Hristos! Domnul Isus nu numai că i-a vindecat pe ucenicii Săi, dar i-a și avertizat de păcat. Însă în final, El Și-a dat seama că cel mai măreț lucru pe care îl putea face era să se roage pentru ei. Din nefericire, acesta e un adevăr la care avem tendința să ajungem mai târziu, și nu mai devreme… Promitem, încercăm, ne zbatem – și numai după ce toate eforturile noastre au dat greș, ne rugăm! Rugăciunea nu trebuie să fie ultimul lucru la care recurgi, ci prima ta reacție! Prin rugăciune, situația este mutată din mâinile tale în mâinile lui Dumnezeu. Îți aduci aminte de cei patru bărbați care și-au adus prietenul neputincios și l-au așezat la picioarele Domnului Isus? (vezi Marcu 2:3-5). Asta faci atunci când te rogi pentru cineva. Nu e ușor să duci povara altcuiva și să I-o prezinți lui Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune. Însă este cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru acea persoană! Oamenii din vechime obișnuiau să spună: „Rugăciunea mișcă mâna care mișcă lumea.” Și au avut dreptate! Când o persoană dragă te dezamăgește sau te rănește, în loc să te mânii, adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Invită-L pe Dumnezeu să ia parte la situație, apoi dă-te la o parte și lasă-L să lucreze!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 1:1-8

Daniel se distinge de ceilalţi profeţi prin câteva trăsături deosebite. Una dintre ele este că în cartea sa el îmbrăţişeaz㠄timpurile naţiunilor“ (Luca 21.24b), cu alte cuvinte, această perioadă foarte lungă care se aşterne între strămutarea în Babilon şi restabilirea viitoare a lui Israel sub domnia lui Hristos. O altă trăsătură o constituie faptul că acest om al lui Dumnezeu ne vorbeşte şi prin exemplul său. Câte lecţii preţioase putem învăţa împreună cu el! Cea dintâi dintre acestea este hotărârea fermă de inimă de a nu se întina… (v. 8). Ca tânăr străin adus la curtea unui monarh păgân, el ar fi putut găsi destule scuze pentru a se conforma regimului imperial (contrar rânduielilor legii). Şi ce mai rămăsese din cultul iudaic, de vreme ce o parte din vasele templului distrus se aflau la Babilon? (v. 2). Nu era el însuşi doar un captiv, obiect al unei bunăvoinţe speciale, din moment ce, dispreţuind bucatele împăratului, prin faptul că le refuzase, ar fi trebuit să atragă într-un mod periculos atenţia asupra lui şi asupra prietenilor săi? Pentru acest om al credinţei însă, nici dificultăţile personale, nici mediul ostil, nici falimentul cultului iudaic nu răpesc, orice-ar fi, autoritatea cuvântului Dumnezeului său. Dragi prieteni, are acest Cuvânt aceeaşi valoare şi pentru noi?

Atunci să fim la fel de atenţi ca şi aceşti tineri, pentru a elimina din „regimul“ nostru tot ceea ce poate să ne întineze trupul şi duhul (2 Corinteni 7.1).


22 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mândria merge înaintea pieirii, și un duh îngâmfat înaintea căderii.
Proverbe 16.18

Mândria este cel mai mare rău dintre toate relele care ne pândesc, iar dintre vrăjmașii noștri, ea este acela care moare cel mai încet și cel mai greu. Chiar și fiii veacului acestuia își pot da seama de acest lucru. Madame de Stael a spus pe patul de moarte: «Știți care este ultimul lucru care moare în om? Este iubirea de sine!».

Dumnezeu urăște mândria mai mult decât orice, pentru că ea dă omului locul care aparține Aceluia care este înălțat mai presus de toți. Mândria întrerupe părtășia cu Dumnezeu și aduce disciplinarea Lui, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri”. El va distruge numele celor mândri și ni se spune că este rânduită o zi când „trufia omului va fi coborâtă și mândria oamenilor va fi îngenuncheată”. Sunt încredințat deci că cineva nu poate face un mai mare rău semenului său decât să-l laude și să-i alimenteze mândria. „Cel ce lingușește pe semenul lui îi întinde o cursă sub picioare” și „O gură lingușitoare lucrează căderea”.

Mai mult, vederea noastră este prea scurtă ca să putem judeca măsura de evlavie a fratelui nostru. N-o putem evalua cum trebuie fără cântarul din Locul Preasfânt, iar acesta este în mâna Aceluia care cercetează inimile. Prin urmare, să nu judecăm nimic înainte de vreme, până va veni Domnul și va da pe față gândurile inimii și când fiecare își va primi lauda de la El. Până atunci, să nu-i judecăm pe frații noștri, nici pentru rău, nici pentru bine, ci să fim moderați și să ne aducem aminte că cea mai sigură și mai bună judecată este aceea pe care ne-o aplicăm nouă înșine atunci când îi socotim pe ceilalți mai presus decât noi.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din făcea bine…”
Fapte 10.38

Vizitatorul ceresc

Ce descriere impresionantă a vieții Domnului Isus Hristos aici pe pământ avem și în versetul de astăzi! Domnul Isus este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici spre plăcerea și gloria lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere. El, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți oameni, a umblatdinlocînloc.

Umblarea Sa a fost unică, încât Natanael a putut spune:”Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Iar Pilat, după ce L-a cercetat cu amănunțime, a putut exclama: „Iată, Omul!” Cuvintele Domnului erau cu putere divină și, în același timp, erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni înainte. Pe drept cuvânt, aprozii au putut spune mai-marilor lor: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Oamenii însă L-au tratat cu ură și dispreț  pe  Mântuitorul. Totuși,  El  „umbla  din  loc  în  loc, făcea bine și vindeca”. Domnul Isus Hristos umbla ca un necunoscut, neobservat, nedorit, un străin fără patrie în lumea pe care o făcuseră mâinile Lui.

Starea omenirii zilelor noastre nu este mai bună ca în vechime. Şi astăzi, omenirea își urmează calea sa de împotrivire față de adevărurile lui Dumnezeu. Însă Vizitatorul, Omul ceresc, mai bate la ușile încuiate ale inimilor. Chiar și aceste rânduri sunt o atenționare că Mântuitorul te cheamă la o altă viață și pe tine, cititorule!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (3)

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Să ne uităm la o altă situație când Domnul Isus S-a rugat: când presiunile și așteptările celorlalți amenințau să înlăture planul lui Dumnezeu din viața Sa. Biblia spune: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea…” (Marcu 1:35-39). Iată ce lecție putem învăța de aici: Dacă nu înțelegi planul lui Dumnezeu și dacă nu îl urmezi, alții vor încerca să facă planuri pentru viața ta. În urma vreunui succes precum al Domnului Isus în fiecare cetate pe care a vizitat-o, mulți predicatori ar fi rămas și ar fi zidit o biserică acolo, pentru a se bucura de aplauzele și răsplata cuvenite în urma lucrării lor. Însă nu și Domnul Isus! El umbla în ascultare de voia Tatălui. Când te uiți în urmă la greșelile pe care le-ai făcut, vei vedea că ai luat decizii ca răspuns la presiuni, nu la rugăciuni. Când nu te rogi, devii indiferent. Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și o agendă. Pentru a te sincroniza cu ambele, trebuie să te rogi constant. Domnul Isus Și-a dat seama că are timp să facă numai ceea ce I-a trasat Tatăl Său, și asta L-a ajutat să spună „nu” la toate celelalte… Tu ai fost chemat să-i iubești pe oameni – dar și să fii pe placul lui Dumnezeu. Iar încrederea ta în rugăciune vine (vezi 1 Ioan 3:21-22) atunci când știi că lucrezi în cadrul voii lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 8.11-16

Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai exist㠄dacă“, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi“ pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut-o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n-au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).

În „sora mic㓠a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse…“ (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).


21 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La masă era culcat la sânul lui Isus unul dintre ucenicii Săi, pe care-l iubea Isus.
Ioan 13.23

Ucenicul pe care îl iubea Isus

De cinci ori în Evanghelia sa, Ioan face referire la sine însuși ca la ucenicul „pe care îl iubea Isus”. Era aceasta o laudă arogantă? Nicidecum, fiindcă Ioan se minuna pur și simplu de dragostea și de harul Domnului Isus față de el și nu voia în niciun fel să insinueze că el era mai iubit de Domnul decât ceilalți ucenici. Ce trebuie să învățăm din aceasta este că a fi preocupați cu dragostea Domnului este cu mult mai important decât a fi preocupați cu dragostea noastră pentru Domnul. Un frate mai în vârstă obișnuia să spună: «Nu încercați să-L iubiți mai mult pe Domnul, ci cufundați-vă în dragostea Lui pentru voi».

Prima oară când întâlnim această expresie îl vedem pe Ioan stând la pieptul Domnului Isus. Această scenă a avut loc în camera de sus, în noaptea când Domnul a fost vândut. El tocmai le spusese ucenicilor că unul dintre ei urma să-L trădeze. Aceste cuvinte au produs consternare în rândul ucenicilor. Petru i-a făcut semn lui Ioan să-L întrebe pe Domnul cine era acela la care făcea referire (versetul 24). Există un motiv pentru aceasta. Atunci când credincioșii umblă în mod obișnuit având simțământul dragostei lui Hristos, ei se află într-un loc de apropiere în care pot primi comunicări din partea Domnului. Să remarcăm însă că Ioan nu s-a așezat la pieptul lui Isus cu scopul de a primi comunicări divine, însă le-a primit, fiindcă inima sa era obișnuită să fie lângă Isus – era obișnuită să locuiască în realitatea dragostei personale a lui Hristos pentru el.

Este de asemenea bine să înțelegem că „sânul” sugerează nu atât o poziție geografică, cât o stare de apropiere. Fiul este „în sânul Tatălui”, iar ucenicul este în sânul Fiului. Este locul apropierii și al comuniunii, un loc deschis nouă tuturor.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.”
Filipeni 2.4,5

Vioara colecţionarului

Fritz Kreisler a fost un faimos violonist austriac. El a câștigat mulți bani din concertele și compozițiile sale, dar fiind un creștin practicant, a dăruit altora o mare parte din acești bani. Așa se face că, atunci când a descoperit o vioară deosebită în una din călătoriile sale, nu a putut să o cumpere. Mai târziu, după ce a strâns banii de care avea nevoie pentru a cumpăra vioara, s-a dus la vânzător cu speranța să o poată cumpăra. Dar, spre dezamăgirea sa, vioara a fost vândută unui colecționar de viori. Kreisler s-a dus la colecționar acasă și s-a oferit să cumpere vioara. Colecționarul i-a spus că vioara a devenit cel mai de preț obiect din colecția sa și nu o vinde. Dezamăgit profund, violonistul era gata să plece, când i-a venit o idee. „Pot să cânt ultima dată la acest instrument înainte de a fi păstrat în tăcere?” Colecționarul i-a acordat permisiunea și curând camera a fost umplută cu atâta armonie, încât inima proprietarului viorii a fost adânc mișcată. „Nu am niciun drept să păstrez vioara pentru mine”, a spus el. „Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Luați-o și lăsați și pe alții să audă armoniile acestei viori.”

Așa este și viața noastră; ea poate fi asemenea unei viori ținute într-o colecție sau poate fi utilă prin harul lui Dumnezeu spre binele celorlalți. Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce ai putea deveni. Să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu spre binele semenului nostru!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (2)

„…S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

     Când nu te rogi – îți așterni drumul spre eșec. Motivul pentru care Domnul Isus nu a greșit niciodată este că El nu a neglijat niciodată rugăciunea. Să vedem un alt moment când Isus S-a rugat: când a avut sufletul încărcat. În timpul misiunii sale de pe pământ, vărul Său Ioan Botezătorul a fost arestat și decapitat pentru că l-a confruntat pe guvernator cu păcatul său. „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu.” (Matei 14:13) Dezamăgirea, singurătatea, divorțul și moartea vor scrie capitole importante în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru terapeuți și doctori, dar în ultimă instanță nu există nimeni care poate vindeca o inimă frântă așa cum o face Dumnezeu. „Tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui.” (Psalmul 147:3-5) Fie că vorbim despre vindecarea bolilor sau despre salvarea din păcat, nicio situație nu este prea mare sau prea mică pentru a atrage atenția Dumnezeului nostru plin de dragoste. Pentru a înțelege capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca, să ne uităm la viața lui Iov. Nimeni în istorie nu a pierdut mai mult decât el… și cu toate acestea, Dumnezeu l-a scos la liman. În Iov capitolul 11, de la versetul 16 citim: „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” Ești cumva trist și cu sufletul încărcat? Fă ce a făcut Domnul Isus: fă-ți timp să te rogi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 7.1-13

Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L“; acum „Cântarea“ conţine un fel de răspuns la această invitaţie: „Eu sunt a Preaiubitului meu…“, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1-9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine“ (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării … şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.

În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).


20 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a sări de bucurie.
Eclesiastul 3.1,4

Eclesiastul și creștinul

Pentru Solomon, viața părea să fie o constantă schimbare între nunți și înmormântări, între timpuri de bucurie și timpuri de jale. Cu siguranță, acestea sunt două aspecte care fac parte din viața oamenilor. Ele sunt strâns legate în experiența personală. Chiar și Domnul Isus le-a experimentat aici pe pământ. El a mers la o nuntă (Ioan 2) și a vărsat lacrimi la o înmormântare (Ioan 11).

Apostolul Pavel a vorbit și el despre aceste două aspecte. El vorbește despre bucurie de mai multe ori în Epistola către Filipeni (1.4,18,25; 2.2,17,28,29; 3.1; 4.1,4,10). În aceeași epistolă însă el vorbește și despre lacrimile sale: „Mulți, despre care v-am spus deseori și spun și acum plângând, umblă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos” (3.18). Ca și credincioși, vom simți adânc bucuria și întristarea în viața noastră și în cea a celorlalți credincioși, însă nu în același fel în care le simt cei care sunt fără Dumnezeu și fără nădejde în lume. Și cât de binecuvântat este să putem fi, ca și Pavel, împreună-lucrători la bucuria celorlalți (2 Corinteni 1.24)! „Bucurați-vă cu cei care se bucură, plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15).

Ce credeți că este mai ușor? Să nu ne grăbim să răspundem! Când cei credincioși trec prin suferință și durere, simțim noi compasiune și putem plânge împreună cu ei? Și cum stau lucrurile atunci când cei credincioși se bucură fiindcă Domnul le-a dat în sfârșit binecuvântarea pe care o așteptau de mult timp? Cât de bine este să ne putem bucura împreună cu ei, fără urmă de egoism!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …unul din ucenicii Lui (Isus) i-a zis: «Doamne, învață-ne să ne rugăm…»”
Luca 11.1

Cugetări despre rugăciune

Cu cât te rogi mai adânc, cu atât ajungi mai sus.

Orice om care este prea ocupat să se roage, este mai ocupat decât îl vrea Dumnezeu.

Dacă vrei să te asculte Dumnezeu când te rogi, trebuie să-L asculți și tu când îți vorbește.

Nu te ruga numai ca să scapi de necazuri. Nu te ruga numai ca să dobândești o mângâiere în suflet. Roagă-te și ca să ți se dea putere să faci voia lui Dumnezeu în toate situațiile.

„Facă-se voia Ta”, adică voia lui Dumnezeu, este rugăciunea care are ascultarea garantată.

În viața de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă  n-ai  cuvinte,  decât  să  ai  cuvinte  și  inima  să-ți  fie goală.

Scopul adevărat al rugăciunii nu este să-L schimbăm pe Dumnezeu, ci pe noi înșine.

Uneori rugăciunea va schimba împrejurările, dar de cele mai multe ori ea te va schimba pe tine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (1)

„El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga…” (Luca 5:16)

     Dacă dorești să știi și să experimentezi mai multe lucruri despre rugăciune, analizează viața Domnului Isus: 1) El S-a rugat când presiunile vieții au crescut. „Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:15-16). Atunci când crezi că nu ai timp să te rogi, e momentul în care trebuie să te rogi cel mai mult. Secretul puterii primite de la El se găsește în timpul petrecut cu Dumnezeu. 2) Isus Hristos S-a rugat când a trebuit să ia decizii importante. Când a trebuit să-și aleagă prietenii cei mai apropiați, Domnul Isus a căutat călăuzirea Tatălui Său. „Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6:12-13). Când stai și te gândești – adevărul te lovește în moalele capului! Petrecem un an, ca să nu mai vorbim și de resursele materiale aferente, ca să ne organizăm nunta. Cu toate acestea, în mod uimitor, nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu când trebuie să ne alegem partenerul cu care ne vom petrece restul vieții! Dumnezeu nu este numai Creatorul universului; este și Stăpânul care îl conduce. Îți poți imagina ce cunoștințe are în materie de a conduce o afacere cu succes? Biblia spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17). Înainte de a angaja pe cineva, de-a te căsători, de a întocmi un plan sau de a face o investiție, Dumnezeu te invită să discuți cu El și să înțelegi punctul Său de vedere. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 6:1-13

Descrierea înflăcărată pe care Sulamita a ştiut să o facă despre Preaiubitul ei le-a atras şi pe altele să-L caute. Un astfel de rezultat trebuie să aibă şi mărturia noastră. Cei care ne înconjoară nu se înşală în această privinţă. Numai accente izbucnind din plinătatea inimilor noastre îi pot conduce la Isus. „Fiicele Ierusalimului“ au auzit vorbindu-se din nou despre splendoarea Mirelui, dar cât priveşte frumuseţea Miresei, aceasta le este deja vizibilă. Ea este „cea mai frumoasă dintre femei“ (v. 1, 13). Frumuseţea morală a Adunării, reflectare a celei a lui Isus, îi va pregăti pe cei neîntorşi la Dumnezeu să primească evanghelia.

Dar, înainte de toate, această frumuseţe este apreciată de Domnul (v. 4). El de asemenea are ochii asupra aceleia pe care a iubit-o până la moarte. Şi ce vede în ea? Perfecţiunea cu care El Însuşi a înveşmântat-o (comp. cu Ezechiel 16.7-14). El poate din nou s-o numeasc㠄desăvârşita Mea“ (v. 9), iertându-i indiferenţa şi nereţinând decât un lucru: că ea nu s-a ruşinat cu El; a mărturisit public numele Lui. La rândul Său, El o recunoaşte ca fiind a Lui înaintea lui Dumnezeu (Matei 10.32). Şi noi ne gândim la clipele apropiate în care Mirele divin Îşi va prezenta Lui Însuşi Adunarea Sa, fără pată, fără zbârcitură, fără nimic de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur pentru eternitate (Efeseni 5.27; 1.4).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: