Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 11, 2018”

11 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Duhul lui Dumnezeu Se mișca peste suprafața apelor.
Geneza 1.2

Duhul și Mireasa spun: „Vino!” Și cine aude să spună: „Vino!”.
Apocalipsa 22.17

Duhul Sfânt este o Persoană divină, angajată în toate activitățile și scopurile Dumnezeirii, la fel ca Tatăl și ca Fiul. Duhul Sfânt are de asemenea un loc de strânsă asociere cu toți cei care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos. Aceste două trăsături ale Duhului Sfânt pot fi văzute pe prima și pe ultima pagină a Bibliei.

Pe prima pagină a Bibliei vedem cum Duhul Se mișca peste suprafața apelor. Verbul pentru „Se mișca” este același cu cel folosit pentru a descrie zborul unui vultur deasupra puilor lui, atunci când aceștia învață să zboare (Deuteronom 32.11). Duhul Sfânt este văzut mișcându-Se cu putere creativă și dătătoare de viață deasupra feței pământului. Lucrarea creației a fost declarată ca fiind bună. Însă omul, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fiind cununa acelei creații, a ascultat de glasul înșelătorului. Prin urmare, universul a căzut pradă dezordinii și moartea a început să domnească.

Duhul Sfânt nu Se mai mișcă deasupra pământului, ci, după moartea, învierea și înălțarea lui Hristos, El locuiește în cei răscumpărați de pe pământ (Ioan 14.17). Prin urmare, pe ultima pagină a Bibliei vedem o scenă cu totul diferită de cea de la creație. Vedem cum Duhul Sfânt este într-o asociere foarte strânsă cu Mireasa. Duhul și Mireasa sunt într-o perfectă armonie atunci când cer ca Mirele să vină.

Ultima pagină a Bibliei ne spune de asemenea că lumea cea veche urmează să treacă și că o lume restabilită, „veacul viitor”, urmează să vină, lume care va fi urmată de cerurile noi și de pământul nou. Între timp, Duhul și Mireasa îi cheamă pe păcătoșii însetați să vină și să bea din apa vieții. Astfel, atunci când Adunarea tânjește după venirea lui Hristos și caută mântuirea celor păcătoși, ea este în deplină comuniune cu Dumnezeu Duhul Sfânt.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu!…”
Eclesiastul 7.8,13

„Pentru mine au murit doi”

Putem să ne imaginăm groaza celor care trebuiau să rămână pe vas, în timp ce alții urmau să fie salvați. Cuvintele noastre sunt prea slabe pentru a descrie o astfel de scenă dinaintea morții. „Condamnat la moarte și blestemat!” a bolborosit marinarul. „Atunci toate păcatele vieții mele mi-au trecut pe dinainte. Chiar dacă n-am lăsat să se vadă în afară, între sufletul meu și Dumnezeu era o situație îngrozitoare! Aveam un coleg care era credincios Mântuitorului. Mi-a vorbit de multe ori despre salvarea sufletului meu, iar eu am râs de el și i-am spus că vreau să mă bucur de viață. În acele împrejurări nespus de grele, el era lângă mine. Nu puteam nici măcar să-i cer să se roage pentru mine; și mă tot întreb de ce nu mi-a vorbit atunci de Mântuitorul. Am înțeles însă mai târziu. Privindu-i fața, am văzut că era calmă, plină de pace și luminată de o lumină neobișnuită. M-am gândit cu amărăciune: «Pentru el este în regulă să zâmbească; sorțul lui a căzut să meargă în barca de salvare și va scăpa.» O, atunci nu l-am înțeles pe colegul meu Jim! Barca de salvare s-a apropiat de noi. Unul câte unul, oamenii au urcat în barcă. A urmat rândul lui Jim. Însă în loc să înainteze, m-a împins pe mine: «Du-te în locul meu în barcă și să ne întâlnim în cer. Eu sunt mântuit, dar tu trebuie să primești salvarea veșnică prin Domnul și Mântuitorul Isus Hristos.»”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE SUNT PIEDICILE TALE?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” (Evrei 12:1)

     Biblia ne îndeamnă: „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Care sunt lucrurile care îți pun piedică sau care te înfășoară? Viața este o cursă unică, așa că aleargă pentru a ieși câștigător. Pentru a nu te împiedica și pentru a nu-ți pierde locul în cursă, nu privi înapoi. Nu poți schimba trecutul, dar poți învăța de pe urma lui. Nu te îngrijora pentru următoarea etapă, concentrează-te asupra următorului pas. Dacă nu o faci, e posibil să cazi și să nu te mai ridici. Continuă să avansezi, și – fără să-ți dai seama – vei ajunge să ai mai multe ture în urma ta decât înaintea ta! Profită de fiecare dintre ele. Mulți dintre noi ducem în spate povara și greutatea îngrijorărilor. Persoanele mai în vârstă și mai înțelepte au ajuns să înțeleagă faptul că poverile lor nu au o importanță reală. Ne irosim puterea stingând flăcări care, dacă ar fi lăsate în pace, s-ar stinge singure. Timpul este resursa ta cea mai prețioasă. Economisește-l, și în felul acesta activele tale vor crește, iar pasivele vor scădea. Călătorește fără prea multe bagaje. Renunță la obiceiul de a te sabota singur, și la cel al temerilor inutile. În viață apar destule încercări dureroase; de ce să le mai îndurăm și pe cele de care putem scăpa? Când orbul Bartimeu a auzit că Domnul Isus se află în cetate, și-a aruncat haina ca să nu-l încurce și a alergat spre El. Credința lui a fost răsplătită: „Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.” (Marcu 10:52)

Nu vei ști niciodată cât poți fi de victorios, până nu scapi de lucrurile care te țin în urmă și care te înfășoară.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 9:1-18

Toate sunt la fel tuturor, declară versetul 2. În viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc.

Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici (v. 11; comp. cu Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care-şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.

Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13-15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne-a eliberat de Vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).


10 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă.
Evrei 9.28

Este un lucru nespus de binecuvântat că Dumnezeu ne învață că moartea și judecata au fost deja înlăturate pentru noi prin jertfa Domnului de la cruce. Ceea ce pe noi ne așteaptă nu este, așa cum spun unii, o zi a judecății, în care se va decide cine este mântuit și cine nu. Scriptura nu ne spune nicăieri că noi așteptăm o astfel de zi, că noi Îl așteptăm pe Hristos, care „Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă”.

Între Hristos și cel credincios nu mai există problema păcatului și, prin urmare, nici a consecințelor lui – moartea și judecata. La venirea Sa, Hristos va exercita puterea răscumpărării asupra trupurilor noastre și astfel ne va dărui nu doar eliberare deplină și veșnică de orice consecință a păcatului, ci, într-o clipă, va schimba starea pământească a trupurilor noastre și ne va face asemenea trupului Său de slavă, astfel încât să avem capacități depline pentru a ne bucura neîncetat de El. Binecuvântată nădejde! Scumpă parte a celor credincioși! Eliberați de moarte și de judecată și având speranța fericită de a fi pentru totdeauna cu Domnul și pentru totdeauna asemenea Lui!

Cel credincios este deci îndemnat să privească înapoi la cruce și să vadă că Hristos i-a înlăturat acolo păcatele și l-a eliberat de moarte și de judecată. Apoi el privește în sus, la tronul lui Dumnezeu, și Îl vede acolo pe Isus la dreapta Măririi, ca dreptate a sa și ca Mare Preot al său (versetul 24). Iar acum el așteaptă venirea Domnului pentru a-l duce în savurarea eternă a Persoanei Sale (versetul 28). Într-o clipă, într-o clipeală din ochi, El va schimba starea trupurilor noastre și atunci, la unison, din inimile noastre recunoscătoare va țâșni lauda eternă. Dacă ni s-ar așeza înainte toate bogățiile, toate plăcerile și toate onorurile lumii acesteia, răspunsul nostru ar trebui să fie: Doar Isus este Cel care poate satisface inima mea!

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa? Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință…”
Proverbe 20.24,25

„Pentru mine au murit doi”

Fiecare întoarcere la Dumnezeu este unică în felul ei, fiindcă  și  noi  suntem  creați  să  fim  unici  și  trăim  în  împrejurări total diferite unii față de alții. La fiecare întoarcere la Dumnezeu, observăm cum Domnul îndreaptă pașii omului spre mântuirea Sa. Un marinar a istorisit că pentru mântuirea lui au murit doi. Cum este posibil așa ceva? Marinarul a răspuns: „Mântuitorul a murit pentru mine cu mult timp în urmă pe cruce la Golgota, iar colegul meu a murit și el pentru mine în urmă cu câțiva ani. Şi lucrul acesta m-a adus la Mântuitorul. Era o noapte întunecată, în care vasul nostru a fost dus de valuri spre o coastă stâncoasă. Am tras semnale de alarmă, dar nu ne-a auzit nimeni. Marinarii au umflat barca de salvare și au lăsat-o în valuri. Am crezut că este imposibil să rămânem în viață în asemenea condiții. Însă ei au încercat și Dumnezeu i-a ajutat să reușească. Cu mare greutate au dus femeile și copiii în barca de salvare și apoi s-au deplasat spre țărm. Încă o dată, încărcată cu un alt grup, barca a fost trimisă la țărm. Atunci am știut că unii dintre noi vom muri, întrucât dacă barca de salvare ar fi fost trimisă din nou, nu ar mai fi putut duce pe toți cei care rămăseseră și vasul nostru s-ar fi scufundat înainte de al patrulea drum. Așa că am tras la sorți cine să rămână. Sorțul meu a fost să rămân pe vasul care urma să se scufunde în curând.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SHALOM

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14)

     Cuvântul evreiesc pentru pace este shalom. În afara lui Dumnezeu, pacea va rămâne un vis de neatins, o fantezie filozofică, un pește care tocmai ți-a mâncat momeala sau pe care l-ai scăpat din cârlig. Căsniciile o iau razna și se destramă pentru că așteptăm ca partenerul nostru imperfect să ne ofere pacea desăvârșită pe care o căutăm, și descoperim că nu este capabil. Se spune că o femeie se afla la o întâlnire și încerca din răsputeri să pară bucuroasă. Remarcând piatra colosală ce-i strălucea pe deget, unul dintre invitați a exclamat: „Uau! Ce piatră frumoasă!” Ea a răspuns: „Mulțumesc. E diamant Callahan.” Admiratorul a zis: „Mi-ar plăcea să am și eu așa ceva!” La care femeia a replicat: „Nu prea cred!” „De ce”, a întrebat el. „Pentru că vine la pachet cu blestemul Callahan.” „Blestemul Callahan?! Dar ce-i asta?” a întrebat interlocutorul. Ea a suspinat și a zis: „Domnul Callahan!” Pacea desăvârșită poate veni numai de la un dătător de pace desăvârșit, și singurul care se califică este Dumnezeu. Pacea nu înseamnă absența problemelor, ci prezența lui Dumnezeu în mijlocul problemelor. Mai mult decât atât, nimeni nu va găsi pacea căutând-o. Pacea nu e ceva ce găsim; ea ne găsește pe noi, atunci când ne predăm viața Celui care a spus: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Numai prezența lui Dumnezeu poate aduce pacea. Siguranța dragostei lui Dumnezeu, a ajutorului lui Dumnezeu și a prezenței lui Dumnezeu – iată ce îndepărtează stresul din viața noastră. Tânjești după pace? Când îți predai viața lui Hristos, vei experimenta pacea „care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 8:1-17

Pentru orice lucru este un timp şi o judecată (v. 6). Atunci când un candidat are de susţinut un examen, două zile sunt importante: cea a probelor şi apoi cea a rezultatelor. Timpul pe care Dumnezeu i-l alocă fiecăruia pe pământ corespunde celei dintâi dintre aceste zile; cea a judecăţii însă va veni inevitabil. Păcătosul, în inconştienţa lui, profitând de faptul că sentinţa împotriva unei fapte rele nu se execută imediat (datorită răbdării lui Dumnezeu), înmulţeşte relele (v. 11) şi nenorocirile (v. 6).

Omul nu-şi cunoaşte timpul (cap. 9.12; Ieremia 8.6,7), nici ce va fi (v. 7), pe când înţeleptul, învăţat de Dumnezeu, pricepe toate lucrurile (v. 1; 1 Corinteni 2.15,16). Asemeni lui Pavel, gândul referitor la tribunalul lui Hristos îi dă teamă. Înţelegând însemnătatea timpului actual, solemnitatea judecăţii (v. 5), el caută cu înflăcărare să-I fie plăcut Domnului (2 Corinteni 5.9-11). Eclesiastul nu a avut, ca noi, revelaţia cu privire la viitor. El cunoştea, cu toate acestea, importanţa acestei temeri de Dumnezeu şi afirmă că totul va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu (v. 12). Ei vor întâmpina probabil persecuţia, dar nimeni nu va avea puterea să le întemniţeze duhul (v. 8, 9). Nimic nu-i va putea despărţi de dragostea lui Hristos (Romani 8.35).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: