Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 20, 2018”

20 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a sări de bucurie.
Eclesiastul 3.1,4

Eclesiastul și creștinul

Pentru Solomon, viața părea să fie o constantă schimbare între nunți și înmormântări, între timpuri de bucurie și timpuri de jale. Cu siguranță, acestea sunt două aspecte care fac parte din viața oamenilor. Ele sunt strâns legate în experiența personală. Chiar și Domnul Isus le-a experimentat aici pe pământ. El a mers la o nuntă (Ioan 2) și a vărsat lacrimi la o înmormântare (Ioan 11).

Apostolul Pavel a vorbit și el despre aceste două aspecte. El vorbește despre bucurie de mai multe ori în Epistola către Filipeni (1.4,18,25; 2.2,17,28,29; 3.1; 4.1,4,10). În aceeași epistolă însă el vorbește și despre lacrimile sale: „Mulți, despre care v-am spus deseori și spun și acum plângând, umblă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos” (3.18). Ca și credincioși, vom simți adânc bucuria și întristarea în viața noastră și în cea a celorlalți credincioși, însă nu în același fel în care le simt cei care sunt fără Dumnezeu și fără nădejde în lume. Și cât de binecuvântat este să putem fi, ca și Pavel, împreună-lucrători la bucuria celorlalți (2 Corinteni 1.24)! „Bucurați-vă cu cei care se bucură, plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15).

Ce credeți că este mai ușor? Să nu ne grăbim să răspundem! Când cei credincioși trec prin suferință și durere, simțim noi compasiune și putem plânge împreună cu ei? Și cum stau lucrurile atunci când cei credincioși se bucură fiindcă Domnul le-a dat în sfârșit binecuvântarea pe care o așteptau de mult timp? Cât de bine este să ne putem bucura împreună cu ei, fără urmă de egoism!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …unul din ucenicii Lui (Isus) i-a zis: «Doamne, învață-ne să ne rugăm…»”
Luca 11.1

Cugetări despre rugăciune

Cu cât te rogi mai adânc, cu atât ajungi mai sus.

Orice om care este prea ocupat să se roage, este mai ocupat decât îl vrea Dumnezeu.

Dacă vrei să te asculte Dumnezeu când te rogi, trebuie să-L asculți și tu când îți vorbește.

Nu te ruga numai ca să scapi de necazuri. Nu te ruga numai ca să dobândești o mângâiere în suflet. Roagă-te și ca să ți se dea putere să faci voia lui Dumnezeu în toate situațiile.

„Facă-se voia Ta”, adică voia lui Dumnezeu, este rugăciunea care are ascultarea garantată.

În viața de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă  n-ai  cuvinte,  decât  să  ai  cuvinte  și  inima  să-ți  fie goală.

Scopul adevărat al rugăciunii nu este să-L schimbăm pe Dumnezeu, ci pe noi înșine.

Uneori rugăciunea va schimba împrejurările, dar de cele mai multe ori ea te va schimba pe tine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (1)

„El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga…” (Luca 5:16)

     Dacă dorești să știi și să experimentezi mai multe lucruri despre rugăciune, analizează viața Domnului Isus: 1) El S-a rugat când presiunile vieții au crescut. „Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:15-16). Atunci când crezi că nu ai timp să te rogi, e momentul în care trebuie să te rogi cel mai mult. Secretul puterii primite de la El se găsește în timpul petrecut cu Dumnezeu. 2) Isus Hristos S-a rugat când a trebuit să ia decizii importante. Când a trebuit să-și aleagă prietenii cei mai apropiați, Domnul Isus a căutat călăuzirea Tatălui Său. „Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6:12-13). Când stai și te gândești – adevărul te lovește în moalele capului! Petrecem un an, ca să nu mai vorbim și de resursele materiale aferente, ca să ne organizăm nunta. Cu toate acestea, în mod uimitor, nu căutăm călăuzirea lui Dumnezeu când trebuie să ne alegem partenerul cu care ne vom petrece restul vieții! Dumnezeu nu este numai Creatorul universului; este și Stăpânul care îl conduce. Îți poți imagina ce cunoștințe are în materie de a conduce o afacere cu succes? Biblia spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17). Înainte de a angaja pe cineva, de-a te căsători, de a întocmi un plan sau de a face o investiție, Dumnezeu te invită să discuți cu El și să înțelegi punctul Său de vedere. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 6:1-13

Descrierea înflăcărată pe care Sulamita a ştiut să o facă despre Preaiubitul ei le-a atras şi pe altele să-L caute. Un astfel de rezultat trebuie să aibă şi mărturia noastră. Cei care ne înconjoară nu se înşală în această privinţă. Numai accente izbucnind din plinătatea inimilor noastre îi pot conduce la Isus. „Fiicele Ierusalimului“ au auzit vorbindu-se din nou despre splendoarea Mirelui, dar cât priveşte frumuseţea Miresei, aceasta le este deja vizibilă. Ea este „cea mai frumoasă dintre femei“ (v. 1, 13). Frumuseţea morală a Adunării, reflectare a celei a lui Isus, îi va pregăti pe cei neîntorşi la Dumnezeu să primească evanghelia.

Dar, înainte de toate, această frumuseţe este apreciată de Domnul (v. 4). El de asemenea are ochii asupra aceleia pe care a iubit-o până la moarte. Şi ce vede în ea? Perfecţiunea cu care El Însuşi a înveşmântat-o (comp. cu Ezechiel 16.7-14). El poate din nou s-o numeasc㠄desăvârşita Mea“ (v. 9), iertându-i indiferenţa şi nereţinând decât un lucru: că ea nu s-a ruşinat cu El; a mărturisit public numele Lui. La rândul Său, El o recunoaşte ca fiind a Lui înaintea lui Dumnezeu (Matei 10.32). Şi noi ne gândim la clipele apropiate în care Mirele divin Îşi va prezenta Lui Însuşi Adunarea Sa, fără pată, fără zbârcitură, fără nimic de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur pentru eternitate (Efeseni 5.27; 1.4).


19 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă. Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?”.
Luca 12.54-56

Creștinul nu așteaptă ca anumite evenimente să aibă loc, însă cu siguranță că ia seama la ele atunci când au loc. Multe dintre evenimentele care au loc astăzi în lume sunt semne ale venirii judecăților apocaliptice. Timpul răbdării și al îngăduinței lui Dumnezeu față de această lume se apropie cu repeziciune de sfârșit. Dumnezeu va pregăti apoi scena pentru domnia glorioasă a lui Hristos, când toți vrăjmașii Lui vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale (Matei 22.44).

Întrebarea pentru fiecare dintre noi este aceasta: Deosebesc eu timpurile? Sau sunt ca unul dintre aceia pe care Domnul i-a numit ipocriți – care aveau cunoștință cu privire la orice lucru, dar nu cu privire la voia lui Dumnezeu pentru ei? Dacă această lume va fi judecată în curând – și noi știm că va fi – ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Ar trebui nu numai să umblăm în separare față de lume, ci să dăm și mărturie față de ea, după cum găsim scris în 2 Petru 3.11: „Toate acestea deci urmând să fie descompuse, ce fel de oameni trebuie să fiți voi, în purtare sfântă și evlavie?”.

Nu vom mai fi pentru mult timp aici. Venirea Domnului pentru a-i lua pe toți creștinii adevărați din această lume este aproape. Simțim nevoia de a fi din nou înflăcărați și de a trăi la înălțimea adevăratei noastre chemări. Dacă nu trăim în așteptarea venirii Domnului, este pentru că am devenit căldicei – afecțiunile noastre au fost atrase de altceva. Când de trist este ca Hristos, la venirea Lui, să ne găsească într-o astfel de stare! „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” (Matei 25.6).

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.”
Romani 5.3,4

Încercări pe cale

Se povestește că un împărat a organizat o mare întrecere la care urmau să participe toți tinerii din împărăția sa. Câștigătorul urma să primească o pungă de aur. Linia de sosire era în curtea palatului. Cursa a început și alergătorii au avut surpriza, ca la mijlocul drumului care ducea la palatul împărătesc să găsească o grămadă înaltă de pietre. Unii au trecut pe lângă, alții pe deasupra și până la urmă au ajuns în curtea palatului. Toți concurenții au trecut linia de sosire, cu excepția unuia. Împăratul nu a declarat cursa terminată. După o vreme, un alergător a pășit pe poartă.A ridicat o mână însângerată și a spus: „O, împărate, îmi pare rău că am sosit așa de târziu, dar în mijlocul drumului am dat peste o grămadă de pietre și mi-a luat ceva vreme să le dau la o parte. Ba chiar m-am și rănit. O, preamărite împărate, iar sub grămada de pietre am găsit această pungă cu aur.” Şi împăratul a răspuns: „Fiule, tu ai câștigat cursa.”

Ceva asemănător se petrece și pe calea credinței. Împăratul ceresc permite, ca pe calea noastră să se găsească adeseori încercări, greutăți, necazuri, neplăceri, suferințe care pot părea ca niște pietre, pe care firea noastră pământească ar vrea să le ocolească. Dar tocmai sub aceste pietre încercărigăsim o învățătură cu mult mai de preț decât aurul care piere, o învățătură care duce la biruință.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU CE VEI FI ȚINUT MINTE?

„Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele…” (Daniel 12:3)

     Dr. James Kennedy a scris: „Să ne gândim la piramida de la Giza (Gizeh), una din cele mai masive structuri din lume. Cineva a construit o casă memorială în cinstea lui însuși. E vorba de regele Khufru (Kefren), nume nu prea cunoscut! Șahul Indiei a construit Taj Mahalul ca ofrandă în cinstea soției sale, dar cu toate acestea și el a construit degeaba; la urma urmelor, cine cunoaște numele Arjumand? Dar Marele Zid chinezesc? Astronauții îl pot vedea din spațiu, dar cu toate acestea nimeni nu-și mai aduce aminte de Qin Shihuang, cel care a fost responsabil inițial de cea mai mare construcție din lume ridicată de mâna omenească. Chiar dacă acești oameni au fost uitați, tu poți lăsa o amprentă permanentă asupra lumii. Cum? Conducându-i pe alții la Hristos!” Biblia spune: „Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele…” Louis Pasteur, pionierul și părintele imunologiei, a trăit într-o perioadă în care mii de oameni mureau în fiecare an de rabie. El a lucrat ani de zile la un vaccin, și exact când era pe cale să-l testeze pe el însuși, un băiețel de nouă ani, pe nume Joseph Meister a fost mușcat de un câine turbat. Mama lui Joseph l-a implorat să testeze vaccinul pe fiul ei. Așa că, Pasteur i-a injectat vaccin timp de zece zile – și băiatul a supraviețuit! Zeci de ani mai târziu, dintre toate epitafurile pe care le-ar fi putut alege, Pasteur a cerut ca pe piatra lui funerară să fie încrustate cuvintele: JOSEPH MEISTER A TRĂIT! Cea mai mare moștenire a ta poate fi formată din toți aceia care vor trăi veșnic, datorită faptului că le-ai împărtășit Evanghelia. Domnul Isus a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63). Ce mișcă inimile oamenilor? Ce schimbă vieți? Cuvintele Domnului Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 5:2-16

De câte ori nu ne putem recunoaşte şi pe noi în egoismul şi în nepăsarea vinovată a preaiubitei! Isus bate la uşa inimii noastre. Lipsa de ardoare spirituală însă, plăcerea pentru comoditate sau neglijarea de a ne judeca fac să găsim nenumărate scuze pentru a nu asculta de vocea Duhului Său. Cu tristeţe, Domnul „pleac㓠(v. 6). Să ştim atunci – pentru a regăsi comuniunea cu El – să manifestăm înflăcărarea tinerei soţii! Pentru a-L descrie pe Preaiubitul ei, ea nu are termeni suficient de arzători, nici comparaţii suficient de convingătoare. Şi noi, dragi prieteni, ce-am avea de spus dacă ne-ar întreba cineva cu privire la Domnul Isus? (comp. cu Matei 16.15,16). Cu ce este El mai mult decât acesta sau acela? (v. 9). Am şti noi să vorbim despre dragostea şi puterea Lui, precum şi despre coborârea şi ascultarea Lui până la moarte de cruce? Am avea noi ceva de spus despre harul şi înţelepciunea Lui, despre perfecţiunile umblării şi lucrării Sale? „Nu are … o înfăţişare care să ne facă să-L dorim“, spunea Israel prin gura profetului (Isaia 53.2). Frumuseţea gloriilor morale ale lui Mesia (ascunse poporului necredincios) o fac însă pe Soţie să strige: „Toată Fiinţa Lui este de dorit“ (v. 16). Această Persoană este cu adevărat Obiectul tuturor dorinţelor noastre?


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: