Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 29, 2018”

29 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
Isaia 53.2

Domnul nostru a fost socotit ca fiind obișnuit, fără o frumusețe aparte, însă, atunci când este examinat cu atenție, El este plin de farmec și de frumusețe, pur și vrednic de iubit.

Au fost ani când Domnul S-a mulțumit să stea în anonimat în lumea pe care mâinile Sale o creaseră. Frumusețea smereniei nu s-a manifestat niciodată așa cum s-a arătat în viața Împăratului împăraților, care a trăit ca tâmplar în Nazaret. Cel a cărui glorie inunda cerurile umbla acum ca un necunoscut pe ulițele unei cetăți disprețuite din Galileea. Cel care șezuse pe tronul Dumnezeirii ședea acum pe băncuțele neșlefuite din căsuțele celor mai săraci din popor. Cel a cărui mână aranjase stelele pe firmamentul cerului a lucrat din greu cu ferăstrăul și cu ciocanul pentru a Se întreține pe El și pe cei din familia Lui. Cel în care Dumnezeu Își găsea toată plăcerea n-a fost cunoscut de cei care au fost aproape de El, de rudele Lui după carne.

Anii Săi petrecuți în anonimat sunt ca mana ascunsă pentru cei care pot aprecia supunerea și smerenia Lui perfectă. Umanitatea Lui fără pată a fost ca roua pe care hrana îngerilor venită din cer se așeza pentru a-i hrăni pe oameni cu pâinea vieții. Nu există nimic mai pur și mai minunat pe acest pământ întinat de păcat, decât roua dimineții pe care mana se așeza. În lumea întreagă n-ar încăpea cărțile pe care Dumnezeu le-ar putea scrie cu privire la frumusețea Domnului Isus – a acelei mlădițe fragede, care a crescut înaintea lui Dumnezeu dintr-un pământ uscat.

Aceasta a fost gloria morală a lui Hristos. El este plin de farmec pentru ochii celor din poporul Lui – El, Cel care a fermecat inima lui Dumnezeu în așa măsură, încât Acesta a despicat cerurile pentru a exclama: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.

L Sheldrake

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Isus i-a zis: «Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”
Matei 4.4

„Este scris”

În ispitirea din pustiu, ca și în tot timpul vieții Sale, Domnul Isus Hristos a păstrat poziția de ascultare și de dependență, dând lui Dumnezeu și Cuvântului Său locul cuvenit. Iată un principiu simplu, care ne pune la adăpost de orice rău și care tocmai prin această simplitate este un principiu perfect!

Cuvântul este expresia voii, bunătății și autorității lui Dumnezeu, fiind aplicabil în toate împrejurările omului. Cuvântul ne arată pe Dumnezeu, care Se interesează de tot ce-l privește pe om. De ce s-ar purta omul ca și cum ar fi propriul său stăpân, fără să privească la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui? Dar vai!, vorbind de oameni în general, ei au o voință proprie. A se supune și a fi în dependență de cineva este exact ceea ce nu doresc. Este prea multă vrăjmășie a oamenilor față de Dumnezeu, pentru ca ei să se încreadă în Creatorul lor.

Tocmai această supunere, această ascultare Îl făceau pe Mântuitorul să fie cu totul diferit. Fiul lui Dumnezeu Se sprijinea pe acest Cuvânt și nu făcea nimic fără a Se hrăni dincuvintele Tatălui cerescșialerespecta.

Cititorilor, să nu uităm niciodată că prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a obținut biruința și că noi avem același mijloc la dispoziția noastră, ca să răspundem oricui: „Este scris: omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.”

Există trei tipuri de solitudine:

1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic.

2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.”

3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3:19-30

Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme … Eu voi fi cu tine…; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui“. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n-au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.


 

28 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19.26,27

Ucenicul pe care îl iubea Isus

În timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a păstrat o anume distanță față de mama Sa (Ioan 2.4; Matei 12.46-50). Relațiile naturale nu au avut nicio influență asupra slujirii Sale, așa cum s-a întâmplat în viețile multor altora. Mai mult, Dumnezeu a prevăzut că Maria avea să fie privită în creștinătate într-un fel contrar Scripturii. Prin urmare, Domnul a pus o distanță între El Însuși și mama Sa în timpul slujirii Sale. Însă, imediat ce lucrarea Sa pe cruce a fost împlinită, afecțiunile naturale își reiau cursul: „Femeie, iată fiul tău!”, iar apoi către ucenicul pe care îl iubea: „Iată mama ta!”. Domnul a încredințat cea mai dragă ființă a Sa de pe pământ (în mod natural vorbind) în grija ucenicului pe care îl iubea. Pe măsură ce creștem în înțelegerea dragostei lui Hristos pentru noi, va exista o dorință de a îngriji de cei de care El Însuși Se îngrijește. Adunarea, care este cea mai dragă inimii lui Hristos, va fi luată la Sine de El, așa cum Ioan a luat-o pe Maria acasă la el (Ioan 19.27).

Cel care are simțământul dragostei lui Hristos va fi cel care va rămâne în picioare în timpul încercării. Toți ucenicii îl părăsiseră pe Hristos și se ascunseseră, cu excepția lui Ioan. Chiar Simon Petru, care se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, nu numai că L-a părăsit, ci s-a și lepădat de El. Aceasta a fost diferența esențială dintre Petru și Ioan. Cel care nu se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, ci cu dragostea lui Hristos pentru el, este singurul care se află la cruce. Ucenicul pe care Domnul îl iubește va fi găsit în picioare și nu va fugi în ceasul întunecat al încercării.

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Dacă vrei, poŃi sămă curăŃești.”” …dacă poŃi face ceva, fie-łi milă de noi și ajută-ne.”
Marcu 1.40; Marcu 9.22

Isus Hristos vrea şi poate să ne ajute

Melania se preocupă cu o problemă pe care nu vrea să o spună părinților ei. Ca adolescentă își spune că părinții ei ar  fi  împotriva  ei.  La  întrebările  mamei,  ea  se apără:

„Oricum nu vrei să mă ajuți!”

Carolina se străduiește de ore în șir cu o problemă de matematică de nerezolvat. Tatăl ei vrea să-i vină în ajutor. Dar ea se îndoiește de capacitățile sale: „Oricum, tu nu poți să mă ajuți!”

Adesea  luăm  o  asemenea  poziție  sceptică  față  de Dumnezeu. Uneori ne asemănăm Melaniei: credem că Dumnezeu ar fi împotriva noastră și nu vrea să ne ajute, de aceea rugăciunea ar fi fără folos. Sau suntem ca și Carolina așa de puternic acaparați de problemele noastre, încât ni se par de nerezolvat. Inconștienți ne comportăm așa ca și când Dumnezeu ar fi suprasolicitat. Dar Biblia accentuează contrariul: Dumnezeu vrea și poate să ne ajute întotdeauna. Două întâmplări din Evanghelia după Marcu arată clar acest lucru: Leprosul din capitolul 1 s-a  îndoit.

„Dacă vrei…”, spune el către Isus Hristos. Acesta îl asigură imediat: „Da, voiesc, fii curățit!” Tatăl deznădăjduit din capitolul 9 imploră: „Dacă poți…” Domnul îi răspunde: „Tu zici: «Dacă poți». Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

Indiferent  cât  de  mare  ar  fi  vina  vieții  noastre,  Isus Hristos vrea și poate să ne elibereze de ea. De aceea să venim la El și să-i încredințăm Lui problemele noastre!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

POȚI S-O IEI DE LA CAPĂT

„Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3.1-18

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

 
 


 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: