Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 4, 2018”

4 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Destul ați ocolit muntele acesta; întoarceți-vă spre nord.
Deuteronom 2.3

Cuvântul Domnului hotăra totul. El stabilea cât de mult trebuia să rămână poporul într-un loc și indica, de asemenea, în ce direcție trebuia să-și îndrepte pașii. Israeliții nu aveau nevoie să facă planuri; era prerogativa lui Dumnezeu să stabilească totul pentru ei; treaba lor era să asculte. Aici nu găsim menționat nici norul și nici trompetele, ci doar cuvântul lui Dumnezeu și ascultarea lui Israel.

Nimic nu poate fi mai scump pentru un copil al lui Dumnezeu (dacă inima îi este într-o stare bună) decât să fie călăuzit, în toate acțiunile sale, de către porunca divină. Această călăuzire ne scutește de multă confuzie și de o mulțime de temeri. În cazul israeliților, nu era nevoie ca ei să se preocupe cu timpul în care aveau să stea într-un anume loc, nici cu direcția în care urmau să o apuce. Domnul stabilea totul pentru ei. Israeliții nu aveau de făcut decât să aștepte călăuzirea Lui și să facă ceea ce li se spunea.

Da, era nevoie de ceva foarte important: de un duh răbdător și ascultător. Când Dumnezeu a spus: „Destul ați ocolit muntele acesta”, dacă israeliții ar fi răspuns: «Nu, ci vrem să mai stăm; ne simțim bine aici»; sau dacă, atunci când Dumnezeu a spus: „Întoarceți-vă spre nord”, ei ar fi răspuns: «Nu; noi preferăm să o luăm spre sud», care ar fi fost rezultatul? Ei bine, ar fi fost lipsiți de prezența divină și cine i-ar mai fi călăuzit, ajutat și hrănit? Ei puteau să conteze pe prezența lui Dumnezeu cu ei doar dacă umblau pe drumul indicat de El. Dacă alegeau un altul, nu mai rămâneau pentru ei decât foametea și întunericul. Șuvoiul de apă din stâncă și mana cerească nu se găseau decât pe drumul ascultării.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți…”
Psalmul 68.5,6

Mâna rănită

Primarul a spus: „Îi vom asculta pe amândoi și apoi vom supune decizia la vot.” Domnul Lovatt a spus: „Așadar, domnilor, soția mea și cu mine am pierdut un băiat cu mult timp în urmă și credem că acest băiat ar umple locul rămas liber. Vom face cum putem mai bine să-l creștem pe băiat în frica de Domnul. În plus, un copil atât de mic are nevoie de o femeie care să-i poarte de grijă.” Domnul Dixon și-a scos bandajul de pe mâna stângă arătând tuturor rana provocată la salvarea copilului. Apoi a spus: „Am un singur argument.” Timp de câteva momente a domnit tăcere în cameră; ochii unora s-au umplut de lacrimi, inimile lor erau mișcate de realitatea faptei. Mâna rănită a fost apelul la conștiința lor, la simțul lor de dreptate. Pretindea copilul pe motivul că suferise pentru el. Astfel, când decizia a fost supusă votului, majoritatea a hotărât în favoarea dorinței lui William Dixon. Deasupra tuturor acestor motivații omenești, era Dumnezeu care veghea asupra copilului. În felul acesta, pentru Dixon a început o nouă viață. Copilul nu a dus lipsă de purtarea de grijă a unui tată și a unei mame, fiindcă domnul William Dixon se străduia să se ocupe de copil în mod deosebit. Dar și copilul s-a dovedit a fi inteligent șia răspuns rapid educației care i-o dădea tatăl adoptiv. Mereu își aducea aminte cum tatăl cel nou l-a salvat din flăcări și cum a cerut să-i fie încredințat din cauza mâinii rănite de foc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU

„Domnul este bun” (Naum 1:7)

     Biblia spune: „Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră…” (Exod 32:1). De ce și-au făcut ei un vițel de aur? Pentru că voiau să aibă un dumnezeu care se poate vedea… și pentru că asta văzuseră în Egipt! E mai greu să ai o relație cu un Dumnezeu nevăzut, iar Moise, reprezentantul Său, stătuse atât de mult pe Muntele Sinai, încât se simțeau neajutorați și abandonați. Așa că au făcut ce facem și noi când suntem speriați – recurgem la confortul lucrurilor familiare. Mark D. Roberts scrie: „De câte ori nu ne găsim și noi într-o situație asemănătoare? Auzim că Dumnezeu ne cheamă la ceva nou și pășim cu îndrăzneală prin credință. Însă când nu-i mai simțim prezența și când rugăciunile noastre par să se lovească de tavan, ne simțim abandonați, speriați și neajutorați. Încercăm să ne agățăm de orice.” Biblia spune: „Domnul este bun, El… cunoaşte pe cei ce se încred în El.” Nancy Ortberg spunea: „Un element dificil al schimbării vizează locul în care Îl găsim pe Dumnezeu. Dacă ne dorim schimbarea, atunci trebuie să dăm la o parte lucrurile superficiale din viața noastră. Mulți cârtim și suntem nemulțumiți, în loc să acceptăm asta, convinși că Dumnezeu se află în mijlocul schimbării, și că atunci și-acolo descoperim adevăruri noi despre El, pe care până în acel moment nu le înțelesesem. Fie că vorbim despre pierderea unei persoane dragi, de pierderea locului de muncă, de mutarea într-un alt oraș, de plecarea copiilor de acasă – dacă avem curajul să străbatem porțiunile dificile, vom descoperi că Dumnezeu este acolo, și că El este  minunat, desăvârșit, uimitor și bun.” Când Dumnezeu închide o ușă, El deschide o alta – dar trebuie să fii dispus să-i treci pragul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 3:1-22

Dumnezeu rânduieşte „timpul“ tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta“ (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat … şi nimic de scăzut“ (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său“ (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu. Însă oricarear fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinato şi a degradato prin răutatea lui (v. 16); a supuso deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8). În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Acest „un timp pentru a muri“ (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât neam închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!


3 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să mergem spre maturitate … și vom face aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
Evrei 6.1,3

Dumnezeu dorește să creștem spiritual, fiindcă ne iubește. Curând după ce Domnul Isus a murit, după ce a înviat și după ce S-a înălțat la cer, mulți dintre iudei au crezut în El, însă au avut de înfruntat persecuția, lepădarea și tot felul de împotriviri. Unii dintre ei s-au descurajat și, după câțiva ani foarte dificili, se gândeau chiar să se întoarcă la iudaism, pentru a scăpa de persecuție. Uitaseră că mai-marii iudei Îl lepădaseră pe Mesia? Ei încetaseră să mai crească spiritual și își pierduseră apetitul pentru ceea ce îi unise cu Mesia cel disprețuit (Evrei 5.11-14). Nu le spusese El că toată autoritatea Îi fusese dată în cer și pe pământ? (Matei 28.18). Nu știau că El era la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu glorie și cu cinste? (Evrei 2.9).

Ei credeau probabil că slujba lui Hristos pe pământ era suficientă pentru ei. Domnul Isus fusese respins de poporul Său chiar de la început și, de asemenea, după învierea și înălțarea Sa. Apoi El i S-a arătat lui Saul din Tars, pe când acesta îi persecuta pe iudeii care crezuseră în Mesia-Isus. De la acea întâlnire memorabilă, Saul, care a devenit cunoscut ca apostolul Pavel, în loc de a-i mai persecuta pe credincioși, a căutat mereu să-i aducă la mântuire pe cei de același neam cu el. Dorința lui era ca ei să creadă în Isus, iar apoi să-L urmeze și să crească spiritual. Din nefericire însă, mulți dintre cei care răspunseseră cu credință la acest mesaj dădeau acum înapoi. Autorul Epistolei către Evrei a simțit gravitatea acestui lucru și a dorit să-i încurajeze pe acești credincioși. „Să mergem înspre maturitate”, să ne lăsăm purtați de Duhul Sfânt într-acolo, îi îndeamnă el.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul a făcut toate pentru o țintă, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.”
Proverbe 16.4

Mâna rănită

Copilul n-a fost rănit, însă mâna cu care bărbatul s-a ținut de țeava fierbinte a suferit arsuri grave. Cu timpul, arsura s-a vindecat, însă a lăsat o urmă adâncă pe care urma s-o poarte până la moarte. Sărmana bătrână Peggy nu și-a putut reveni din șoc, și în scurt timp a murit. Cu ocazia aceasta s-a pus întrebarea: Ce se va alege de copil? Domnul Lovatt, cea mai respectabilă persoană a satului, a insistat să-i fie dat lui copilul spre adopție, fiindcă atât el, cât  și  soția  lui  doreau  tare  mult  să  aibă  un  băiat,  căci pierduseră unul.

Spre surprinderea tuturor, salvatorul copilului făcuse o cerere similară. Prin urmare, a fost greu să se ia decizia cui  să  i  se  încredințeze  copilul.  Astfel,  s-a  constituit  o întrunire, alcătuită din preot și alți oameni importanți din sat. Morarul a spus: „Este un gest frumos, atât din partea lui Lovatt, cât și a lui Dixon că s-au oferit să adopte acest copil orfan, însă mă aflu în încurcătură când este vorba cui să-l încredințăm. Dixon are primul dreptul de a-l avea, fiindcă i-a salvat viața. Însă pe de altă parte, Lovatt are o soție, și copilul are nevoie de grija unei femei.” Preotul a spus: „Un om cu concepții ateiste, cum este Dixon, nu poate fi potrivit pentru copil; pe când Lovatt și soția lui sunt ambii buni creștini și l-ar putea îndruma pe copil pe calea cea bună. Dixon l-a salvat pe băiat, însă ar fi un lucru regretabil pentru viitorul copilului, dacă cel ce l-a scos din flăcări l-ar îndruma spre ruina veșnică.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI ELIBEREAZĂ-TE!

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32)

     După ce a reușit să scape cu viață din teroarea și torturile lagărului de concentrare nazist, Corrie ten Boom se afla într-o biserică și vorbea… când s-a trezit stând față în față cu un bărbat care fusese unul din cei mai cruzi gardieni de care avusese parte în lagăr. Omul acesta o umilise și-o persecutase sistematic atât pe ea, cât și pe sora ei, batjocorindu-le încă de la sosire, pe când se aflau la dușul pentru despăduchere. Acum, bărbatul stătea în fața ei cu mâna întinsă, întrebând-o: „Mă poți ierta?” Corrie spunea mai târziu: „Am rămas în picioare cu inima înghețată, dar știam că voința funcționează indiferent de temperatura inimii. M-am rugat: „Doamne Isuse, ajută-mă!” Fără nici un sentiment, mecanic, mi-am pus mâna în mâna care mi-era întinsă și în acel moment am simțit ceva incredibil. Un curent mi-a pornit de la umăr, a coborât prin braț și a țâșnit în mâinile încleștate. Apoi, acea împăcare caldă mi-a inundat întreaga ființă, aducându-mi lacrimi în ochi. „Te iert, frate”, am strigat eu din toată inima. Am stat mult timp ținându-ne de mâini, fostul gardian și fosta deținută. Nu am cunoscut niciodată dragostea lui Dumnezeu la fel de intens cum am cunoscut-o în acea clipă.” Biblia spune: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Trebuie să ierți și tu pe cineva? Treci dincolo de sentimentele tale și fă-o! În acel moment, te vei elibera și vei putea umbla în pacea și bucuria Domnului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 2:12-26

„Ce folos are omul din toată truda…?“ era prima întrebare pusă de Eclesiast (cap. 1.3). „Niciun folos“ a răspuns versetul 11. În ce priveşte prezentul, se frământă, zilele lui sunt durere, iar îndeletnicirea lui, trudă; nici noaptea nu are odihnă (v. 22, 23). Iar cât despre viitor, realizează că nimic nu este stabil.

În faţa acestui tablou disperant (v. 20), ce va face copilul lui Dumnezeu? Lui nui este interzis să iubească viaţa şi să vadă zile fericite aici, pe pământ. Aceasta însă nu va fi străbătând lumea în căutarea unei fericiri iluzorii. Partea lui este să împlinească aceste cerinţe: „…săşi păzească limba de rău, … să facă binele, … să caute pacea…“ (1 Petru 3.10,11; când nu suntem fericiţi, îi acuzăm atât de liber pe alţii!). Pe de altă parte, munca este necesară, dar ea trebuie făcută paşnic, împlinită pentru Domnul, nu pentru a ne servi propria ambiţie (2 Tesaloniceni 3.12; Coloseni 3.2325). Dragi prieteni, fie ca nimeni să nu se întrebe: Care este scopul muncii mele? Pentru că lucrurile nu au nicidecum aceeaşi înfăţişare atunci când sunt privite în lumina soarelui ca atunci când sunt privite în lumina eternităţii. Numai veşnicia va arăta ce este cu adevărat de folos.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: