Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Destul ați ocolit muntele acesta; întoarceți-vă spre nord.
Deuteronom 2.3

Cuvântul Domnului hotăra totul. El stabilea cât de mult trebuia să rămână poporul într-un loc și indica, de asemenea, în ce direcție trebuia să-și îndrepte pașii. Israeliții nu aveau nevoie să facă planuri; era prerogativa lui Dumnezeu să stabilească totul pentru ei; treaba lor era să asculte. Aici nu găsim menționat nici norul și nici trompetele, ci doar cuvântul lui Dumnezeu și ascultarea lui Israel.

Nimic nu poate fi mai scump pentru un copil al lui Dumnezeu (dacă inima îi este într-o stare bună) decât să fie călăuzit, în toate acțiunile sale, de către porunca divină. Această călăuzire ne scutește de multă confuzie și de o mulțime de temeri. În cazul israeliților, nu era nevoie ca ei să se preocupe cu timpul în care aveau să stea într-un anume loc, nici cu direcția în care urmau să o apuce. Domnul stabilea totul pentru ei. Israeliții nu aveau de făcut decât să aștepte călăuzirea Lui și să facă ceea ce li se spunea.

Da, era nevoie de ceva foarte important: de un duh răbdător și ascultător. Când Dumnezeu a spus: „Destul ați ocolit muntele acesta”, dacă israeliții ar fi răspuns: «Nu, ci vrem să mai stăm; ne simțim bine aici»; sau dacă, atunci când Dumnezeu a spus: „Întoarceți-vă spre nord”, ei ar fi răspuns: «Nu; noi preferăm să o luăm spre sud», care ar fi fost rezultatul? Ei bine, ar fi fost lipsiți de prezența divină și cine i-ar mai fi călăuzit, ajutat și hrănit? Ei puteau să conteze pe prezența lui Dumnezeu cu ei doar dacă umblau pe drumul indicat de El. Dacă alegeau un altul, nu mai rămâneau pentru ei decât foametea și întunericul. Șuvoiul de apă din stâncă și mana cerească nu se găseau decât pe drumul ascultării.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți…”
Psalmul 68.5,6

Mâna rănită

Primarul a spus: „Îi vom asculta pe amândoi și apoi vom supune decizia la vot.” Domnul Lovatt a spus: „Așadar, domnilor, soția mea și cu mine am pierdut un băiat cu mult timp în urmă și credem că acest băiat ar umple locul rămas liber. Vom face cum putem mai bine să-l creștem pe băiat în frica de Domnul. În plus, un copil atât de mic are nevoie de o femeie care să-i poarte de grijă.” Domnul Dixon și-a scos bandajul de pe mâna stângă arătând tuturor rana provocată la salvarea copilului. Apoi a spus: „Am un singur argument.” Timp de câteva momente a domnit tăcere în cameră; ochii unora s-au umplut de lacrimi, inimile lor erau mișcate de realitatea faptei. Mâna rănită a fost apelul la conștiința lor, la simțul lor de dreptate. Pretindea copilul pe motivul că suferise pentru el. Astfel, când decizia a fost supusă votului, majoritatea a hotărât în favoarea dorinței lui William Dixon. Deasupra tuturor acestor motivații omenești, era Dumnezeu care veghea asupra copilului. În felul acesta, pentru Dixon a început o nouă viață. Copilul nu a dus lipsă de purtarea de grijă a unui tată și a unei mame, fiindcă domnul William Dixon se străduia să se ocupe de copil în mod deosebit. Dar și copilul s-a dovedit a fi inteligent șia răspuns rapid educației care i-o dădea tatăl adoptiv. Mereu își aducea aminte cum tatăl cel nou l-a salvat din flăcări și cum a cerut să-i fie încredințat din cauza mâinii rănite de foc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU

„Domnul este bun” (Naum 1:7)

     Biblia spune: „Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră…” (Exod 32:1). De ce și-au făcut ei un vițel de aur? Pentru că voiau să aibă un dumnezeu care se poate vedea… și pentru că asta văzuseră în Egipt! E mai greu să ai o relație cu un Dumnezeu nevăzut, iar Moise, reprezentantul Său, stătuse atât de mult pe Muntele Sinai, încât se simțeau neajutorați și abandonați. Așa că au făcut ce facem și noi când suntem speriați – recurgem la confortul lucrurilor familiare. Mark D. Roberts scrie: „De câte ori nu ne găsim și noi într-o situație asemănătoare? Auzim că Dumnezeu ne cheamă la ceva nou și pășim cu îndrăzneală prin credință. Însă când nu-i mai simțim prezența și când rugăciunile noastre par să se lovească de tavan, ne simțim abandonați, speriați și neajutorați. Încercăm să ne agățăm de orice.” Biblia spune: „Domnul este bun, El… cunoaşte pe cei ce se încred în El.” Nancy Ortberg spunea: „Un element dificil al schimbării vizează locul în care Îl găsim pe Dumnezeu. Dacă ne dorim schimbarea, atunci trebuie să dăm la o parte lucrurile superficiale din viața noastră. Mulți cârtim și suntem nemulțumiți, în loc să acceptăm asta, convinși că Dumnezeu se află în mijlocul schimbării, și că atunci și-acolo descoperim adevăruri noi despre El, pe care până în acel moment nu le înțelesesem. Fie că vorbim despre pierderea unei persoane dragi, de pierderea locului de muncă, de mutarea într-un alt oraș, de plecarea copiilor de acasă – dacă avem curajul să străbatem porțiunile dificile, vom descoperi că Dumnezeu este acolo, și că El este  minunat, desăvârșit, uimitor și bun.” Când Dumnezeu închide o ușă, El deschide o alta – dar trebuie să fii dispus să-i treci pragul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 3:1-22

Dumnezeu rânduieşte „timpul“ tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta“ (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat … şi nimic de scăzut“ (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său“ (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu. Însă oricarear fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinato şi a degradato prin răutatea lui (v. 16); a supuso deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8). În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Acest „un timp pentru a muri“ (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât neam închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: