Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui. „Și ei vor fi ai Mei, o comoară deosebită”, zice Domnul oștirilor, „în ziua pe care o pregătesc. Și-i voi cruța, cum cruță un om pe propriul său fiu care-i slujește”.
Maleahi 3.16,17

Maleahi, mesagerul Domnului, a fost ultimul dintre profeții Vechiului Testament. Au trecut cam patru sute de ani de tăcere profetică, până la apariția lui Ioan Botezătorul, ca înainte-mergător al lui Hristos. Aceste patru secole au reprezentat o perioadă întunecată în istoria lui Israel. Cei reveniți după șaptezeci de ani din robia babiloniană se depărtaseră repede de Domnul și își pierduseră caracterul de rămășiță. Nu mai exista teamă de Dumnezeu în Israel și persista o stare de indiferență, în ciuda avertismentelor date.

Atunci Domnul a apelat la persoane individuale, căutând un răspuns la acțiunile dragostei Sale. Domnul a ascultat și nu a făcut-o în zadar, căci i-a auzit pe aceia care se temeau de Domnul și meditau la Numele Său. El i-a auzit vorbind unul cu altul, în teama de Domnul. Ei nu vorbeau despre starea de lucruri din jurul lor, deși le provoca întristare, ci despre Numele Său. Așteptau ziua când El avea să vină ca Soare al dreptății, aducând vindecare sub aripile Lui. Ei știau că El îi iubește. A fost scrisă o carte de aducere-aminte înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul. El îi cunoștea pe cei care erau ai Lui și îi numește „o comoară deosebită”. Când judecata avea să cadă asupra celor nelegiuiți, această rămășiță credincioasă avea să fie cruțată, pentru că Îi aparținea Lui.

Trăim astăzi într-un timp asemănător cu acela. Și noi așteptăm, nu Soarele dreptății, ci Luceafărul strălucitor de dimineață. Îl așteptăm pe Fiul din cer, pe Cel care ne izbăvește de mânia viitoare. Iar în timp ce-L așteptăm, ce minunat să știm că El ne iubește și că Se îngrijește de noi!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Așa vorbește acum Domnul oștirilor: Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați mult, și strângeți puțin…”
Hagai 1.5,6

Mâna rănită

În vara acelui an a avut loc o mare expoziție de pictură în orașul vecin, iar William Dixon și-a dus băiatul să o viziteze. Băiatului i-au plăcut picturile și istorioarele pe care tatăl i le spunea. Tabloul, care l-a impresionat cel mai mult, a fost însă unul care Îl reprezenta pe Domnul Isus mustrându-l pe Toma. Sub pictură erau scrise cuvintele Domnului:  „Adu-ți  degetul  încoace  și  uită-te  la  mâinile Mele.” Băiatul a citit ce scria acolo și a spus: „Te rog, tati, spune-mi povestea acestei picturi.” „Nu, nu a acestei picturi!” a fost răspunsul aspru al tatălui. „De ce nu a acesteia?” a întrebat băiatul. „Fiindcă este o istorioară pe care n-o cred.” „Oh, nu-i nimic, nu crezi nici povestea lui Jack ucigașul uriașilor, cu toate că este una din poveștile mele preferate. Te rog spune-mi povestea acestei picturi, tati!”

Ca să scape de gura copilului, domnul Dixon a spus povestea, și aceasta a făcut o impresie deosebită asupra băiatului. „Este la fel ca și în cazul nostru, tati! Când domnul Lovatt a vrut să mă ia, dumneata i-ai arătat mâna rănită. Poate că atunci când Toma a văzut rănile din mâinile Omului Bun, a simțit că-i aparține.” „Poate că așa o fi”,a răspuns Dixon. Băiatul continuă: „Omul cel Bun părea atât de trist…, mă gândesc că Îi părea rău că Toma n-a crezut de la început. A fost un lucru urât din partea lui, nu-i așa?” Tatăl nu dădu niciun răspuns.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS NU CONDAMNĂ, EL CURĂȚĂ ȘI VINDECĂ

„Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

     Episodul din Evanghelia după Ioan din care face parte expresia precedentă include niște personaje și-o temă bine conturate: „Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie… şi i-au zis lui Isus: „…Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre astfel de femei… Isus… le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea!” …Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul… Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (am spicuit din primele 11 versete din capitolul 8).

Să remarcăm două lucruri:

1) Oamenii care nu au niciun drept să te condamne, te vor condamna. Domnul Isus cunoștea inimile fariseilor. Ei aveau acest obicei de a se ridica pe ei înșiși în slăvi, și de a-i desconsidera pe ceilalți. Scopul lor din acea zi a fost să-L prindă în cursă pe Domnul Isus. Ferește-te de fariseii zilelor noastre! Găsește-ți prieteni printre cei care au fost răscumpărați prin har și care știu cum să-l extindă asupra altora.

2) Cel care are dreptul să te condamne, nu o va face. Stai aproape de El! Când faci așa, vei descoperi că rănile tale nu sunt permanente și te vei vindeca mult mai repede. Hristos va vindeca rănile trecutului tău pentru că harul Său e mai mare decât rușinea ta. Acolo unde abundă păcatul – harul Său este și mai abundent! Nu există limită a adâncimii rușinii pe care o poate înlătura de la noi, pentru că nu există limită a harului de care ne poate face parte.

Astăzi, dacă simți povara trecutului tău murdar și a căilor tale rușinoase, vino la Domnul Isus. El este gata să te ierte și să te elibereze. Invitația Domului Isus cere un răspuns din partea ta.

Ce spui? Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 4:1-16

Pentru ce nedreptatea? Pentru ce mizeria? Pentru ce asuprirea? Pentru ce conflictele de care este plină lumea? Se fac eforturi pentru a se soluţiona aceste probleme prin doctrine sociale şi economice; eforturi pentru a se remedia prin conferinţe internaţionale… Singura explicaţie adevărată însă nu este dată niciodată, pentru că omul, în orgoliul său, refuză să o recunoască: starea sa de păcat. Domnul, departe de a fi indiferent la toate aceste suferinţe (Plângeri 3.3436), Se foloseşte de necazul oamenilor pentru a Se arăta ca singurul Mângâietor adevărat (2 Corinteni 1.3; Isaia 51.12).

Începând cu versetul 4, Predicatorul (Eclesiastul) analizează diferite forme ale „lucrului rău care se face sub soare“ şi de fiecare dată se face auzită concluzia: deşertăciune, goană după vânt, preocupare neplăcută (finalele v. 4, 6, 8, 16). Reflexiile lui au o deschidere generală; până şi lumea le recunoaşte adesea înţelepciunea. Versetul 6 afirmă, de exemplu, că odihna duhului împreună cu o situaţie modestă valorează mai mult decât „amândouă mâinile pline“ împreună cu chin (vezi şi 1 Timotei 6.6). Dacă, din punct de vedere omenesc, o asociere oferă mai multe avantaje şi chiar plăcere în muncă, în umblare sau în luptă (v. 912), pentru creştin, adevărata forţă constă întotdeauna în comuniunea lui personală cu Domnul.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: