Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 17, 2018”

17 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Și, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige și să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!”.
Marcu 10.46,47

În contrast cu mulțimea, Bartimeu era conștient de nevoia pe care o avea, precum și de completa sa incapacitate de a-și rezolva această nevoie. Ca întotdeauna, sufletul aflat în nevoie este cel atras către Isus și care discerne gloria Sa. Poporul Îl vede pe Isus ca fiind Nazarineanul, însă credința Îl poate discerne acolo pe Fiul lui David, pe Cel despre care este scris că va deschide „ochii orbi” (Isaia 42.7). Astfel, orbul poate „să strige și să spună: «Fiu al lui David, Isus, ai milă de mine!»”.

Când un suflet Îl caută pe Isus, vor fi întotdeauna piedici peste care trebuie să treacă. Mulți voiau ca orbul să tacă din gură, pentru ca Domnul să nu fie deranjat de un cerșetor (versetul 48). Însă credința, ridicându-se deasupra piedicilor, striga și mai tare, iar Domnul, în harul Său, S-a oprit și a poruncit să fie chemat. Aruncându-și haina, orbul s-a ridicat și a venit la Isus. Este bine, într-adevăr, atunci când suntem conștienți de nevoia noastră și întrezărim ceva din gloria lui Isus, să aruncăm haina oricărei dreptăți a noastre proprii în care ne-am putea încrede și să venim la El așa cum suntem, plini de nevoi și neajutorați.

Când Domnul îl întreabă ce dorea să facă pentru el, orbul răspunde: „Să-mi capăt vederea”. Domnul ia locul de Dăruitor, iar orbul îl acceptă pe cel de primitor. Imediat Domnul onorează această credință simplă. Orbul își primește vederea, apoi Îl urmează pe Isus, fiind de acum ucenic al Său. El nu a încercat să-L urmeze pe Isus mai întâi, pentru ca apoi să-și poată căpăta vederea, ci mai întâi și-a căpătat vederea, iar apoi L-a urmat. Trebuie ca mai întâi să primim mântuirea și iertarea prin lucrarea împlinită la cruce de Hristos, iar apoi Îl putem urma ca pe Cel în care sufletul nostru își găsește toată plăcerea.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.”
Proverbe 23.22

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!

Cu trei luni înainte ca tatăl meu să moară de cancer, mi-a scris o scrisoare. Tocmai părăsisem viața sigură de la universitate și am început să lucrez ca scriitor liber-profesionist. Viața mi se părea destul de nesigură.

Tatăl meu scria: „Te cunosc și știu ce ai realizat până acum. Înțeleg idealurile tale și modul de a scrie. Dorești să le transmiți oamenilor speranță și siguranță. Rămâi credincios acestei linii. Domnul să te binecuvânteze! Şi dacă ajungi vreodată la un punct când îți faci griji de veniturile zilnice, vino la mine. Cred că știu cum te pot ajuta.”

Când tatăl meu a scris această scrisoare, aveam 26 de ani, eram căsătorit de un an și aveam un băiețel. Dar eu eram încă fiul său și el știa că aveam nevoie de această încurajare. Până astăzi îi sunt mulțumitor pentru această scrisoare.

Cu toate că educația încetează când suntem adulți, nu trebuie să dăm niciodată deoparte cu ușurătate sfaturile părinților  noștri  temători  de  Dumnezeu.  Cuvântul  lui Dumnezeu pretinde de la noi: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” (Efeseni 6.2). Aceasta este valabil până la sfârșitul vieții noastre.

Dumnezeu ne dă prin Cuvântul Său, Biblia, încurajare și îndrumare  pe  cale.  Sfaturile  Lui  sunt  înțelepte  și  fără greșeală.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE TIPARUL!

„Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da.” (Numeri 14:8)

     Când unii dintre iudei au văzut uriași în Țara Promisă și au vrut să se întoarcă în Egipt, Caleb a spus: „Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da.” În acea clipă s-au petrecut două lucruri: „Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre…” și „slava Domnului s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.” (Numeri 14:10) Când cei din jurul lui Caleb au spus „nu”, Dumnezeu a spus „da”! – iar noi nu avem nevoie de altceva decât de aprobarea Lui! Când o ai, îi poți trece cu vederea pe cei ce pun bețe-n roate, și poți merge mai departe. Dacă aștepți să fie cineva de acord, să te aprobe și să te aplaude, nu vei ajunge nicăieri. A existat o vreme când omenirea a crezut că pământul este plat și că omul nu va păși niciodată pe lună. În 1899, Biroul de Patente din Statele Unite aproape s-a închis pentru că funcționarul, Charles H. Duell a declarat: „Tot ce s-a putut inventa, a fost inventat!” Privind în retrospectivă, această afirmație este ridicolă, însă unii dintre noi gândesc la fel. Încetăm să mai învățăm, pentru că avem impresia că suntem prea bătrâni. Ne este frică să ne schimbăm cariera, ca să nu ne punem în pericol pensia. Nu ne urmăm visele, ca să nu dăm greș sau ca să nu fim ridiculizați. Suntem atât de obișnuiți cu limitele auto-impuse și ne spunem: „nu pot face asta”, încât credem că nu putem face nimic. În esență, ne-am creat o cutie, ne-am târât înăuntru și acum căutăm ceva sau pe cineva pentru a-l învinovăți pentru lipsa noastră de credință. Nu Dumnezeu te-a închis într-o cutie, tu singur ai intrat acolo – și acum trebuie să iei inițiativa să ieși din ea. Astăzi, hotărăște-te s-o faci – iar Dumnezeu îți va binecuvânta strădania!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 3.1-11

Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră Îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4). Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!

Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6). Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros“ pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; Ioan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. În sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor“ sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să-l facem să se înalţe către Dumnezeu.

Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7-10). Pe El Îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui“ (v. 11; Psalmul 132.18).


16 Aprilie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, când era în strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. Și s-a rugat Lui. Și El a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut că Domnul, El este Dumnezeu.
2 Cronici 33.12,13

Deși Manase a fost fiul evlaviosului Ezechia, a devenit cel mai nelegiuit împărat al lui Iuda. Ni se spune că „Manase a rătăcit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, ca să facă mai mult rău decât națiunile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel” (versetul 9). Această stare de lucruri a durat mult, fiindcă Manase a domnit cincizeci și cinci de ani. După ce ignorase cu nerușinare orice atenționare din partea lui Dumnezeu, Manase a fost luat captiv de împăratul Asiriei și pus în lanțuri.

Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a lucra la inima lui Manase; el și-a văzut adevărata stare, iar încăpățânarea și răzvrătirea lui au fost zdrobite. Pentru un om mândru, care a stăruit vreme îndelungată în rău, va fi foarte dificil să se smerească, însă bunătatea lui Dumnezeu poate să conducă la pocăință chiar și pe unul ca acesta. Manase s-a smerit adânc și s-a rugat lui Dumnezeu cu un duh zdrobit.

Dumnezeu nu întârzie să dea răspuns la astfel de rugăciuni, oricât de mare ar fi fost nelegiuirea. Această întâmplare este o mărturie remarcabilă în Vechiul Testament cu privire la faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului deplin. Inima lui Manase a fost schimbată. Dumnezeu a îngăduit să fie adus înapoi în împărăția sa și să aibă prilejul de a repara ceva din răul pe care îl comisese, totul fiind o mărturie cu privire la harul lui Dumnezeu.

Au existat însă consecințe ale păcatelor lui Manase care nu au putut fi înlăturate, iar poporul a trebuit să sufere mult timp din cauza lor. Harul lui Dumnezeu, deși este minunat și îl iartă complet pe păcătosul care crede în Isus, nu dă la o parte guvernarea Lui dreaptă. Creștinii trebuie să învețe și ei acest lucru.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”
Luca 13.5

Atenţie – Pericol de moarte!

Viața noastră zilnică este plină de atenționări. Pe tablourile electrice este scris: „Atenție, înaltă tensiune!”, pentru ca noi să nu atingem sârmele. În fața unei case care stă să se prăbușească, ne atenționează un panou: „Pericol de dărâmare – accesul interzis!”

Când un șofer claxonează, sărim repede la o parte. Când sună sirena de la mașina de pompieri, eliberăm imediat strada. Dar atenționarea lui Dumnezeu: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel”, lasă reci pe cei mai mulți oameni. De ce nu iau tot așa în serios chemarea dumnezeiască ca și atenționările din viața de zi cu zi?

Dacă pe banca din parc este scris: „Atenție, proaspăt vopsit!”, atunci nu ne așezăm pe ea. Dacă Ministerul Sănătății atenționează cu privire la anumite alimente, le aruncăm. Dar dacă Dumnezeu ne explică în dragostea Lui:

„Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23), atunci aproape nimeni nu se oprește din a păcătui.

Biblia ne comunică ceva foarte important: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare… Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.9, 11, 12).

Nu te pune te rog în pericol în timp ce lași nebăgată în seamă  atenționarea  lui  Dumnezeu!  Începe  să  citești regulat Biblia și crede în Fiul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDEȘINUTE-NDOI

„El… măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29)

     Un băiețel nu se putea mișca și doctorii au spus că nu mai puteau face nimic pentru a-l ajuta. Așa că mama lui a luat un coș portocaliu, l-a pus înăuntru, a legat o sfoară în jurul coșului, și-a legat sfoara de talie și îl trăgea după ea peste tot. După o vreme, băiețelul și-a dezvoltat un obicei pe care mama lui nu l-a agreat: a început să balanseze coșul. Uneori îl balansa atât de tare, încât se răsturna și cădea din el. Indiferent de câte ori îl punea mama sa la loc, el continua să facă același lucru. În cele din urmă, și-a balansat coșul când era singur și a reușit să iasă din el. Apoi, spre marea mirare a tuturor, a învățat să umble și a reușit să aibă o viață extraordinară. Acel băiețel a făcut un lucru pe care nici doctorii și nici măcar mama sa nu au crezut că se poate întâmpla: a refuzat să se mulțumească cu viața trăită într-un coș în care l-a pus cineva. Te-a pus și pe tine cineva în vreun coș? Dacă e așa, balansează-l până vei reuși să te eliberezi! Unii sunt „experți” auto-declarați în a ne spune ce putem și ce nu putem face. Ei nu se pot bucura de niciun lucru care este ieșit din comun. Una din marile promisiuni ale Bibliei este aceasta: „El… măreşte puterea celui ce cade în leşin.” Te rog, ia aminte la aceste versete încurajatoare: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului.” (Mica 3:8). Iată un altul: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei 19:26). Astăzi declară: „Doamne, ai promis… cred – și asta rezolvă totul!”



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 2.1-17

Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

„Steagul Lui peste mine“ este „dragostea“ (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând“ (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine“ (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici“ care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!


15 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu sunt a preaiubitului meu și dorința lui este pentru mine.
Cântarea Cântărilor 7.10

Aceasta este cea mai înaltă notă în Cântarea Cântărilor. Versetul arată cum sufletul este preocupat cu Hristos și exprimă cea mai înaltă apreciere a Lui. Dorința Lui este pentru mine, Își găsește plăcerea în mine, iar eu, înțelegând aceasta, mă pierd pe mine însumi cu totul din vedere. Când harul și-a făcut lucrarea perfectă, frumusețea este făcută desăvârșită în cei ai Domnului, iar El Își găsește întotdeauna plăcerea în această frumusețe.

Sufletul aflat sub lege nu poate avea niciodată încredere, nici pace și nici bucurie – el este întotdeauna asaltat de îndoieli și de temeri. Legea este bună, însă noi n-o putem ține. Când ne dăm seama de acest lucru, ne întrebăm: «Ce se va întâmpla cu mine în ziua judecății?». Sufletul aflat sub lege nu crede, deși este scris cât se poate de clar, că „are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Doar harul poate aduce sufletul într-o stare de binecuvântare și de fericire; legea nu poate face niciodată acest lucru; ce poate face ea este doar să-i condamne pe cei care o încalcă. Dacă o încalc, consecințele sunt frica și chinul, însă „dragostea desăvârșită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul” (1 Ioan 4.18). Această dragoste desăvârșită se exprimă prin harul perfect care întemeiază sufletul în dragostea deplină a Domnului nostru Isus, prin lucrarea perfectă pe care El a împlinit-o pentru noi. Mireasa mai întâi și-a exprimat bucuria inimii datorită faptului că Îl găsise pe Hristos. Ea a spus: „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a Lui” (Cântarea Cântărilor 2.16). În versetul nostru însă, ea atinge apogeul experienței sufletului, atunci când realizează că inima Lui își găsește plăcere în ea. Nu există o stare mai înaltă decât aceasta! El nu numai că mă iubește, ci Își găsește plăcerea în mine. Nimic nu este mai prețios decât aceasta. Ce minunat adevăr!

A Miller

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Când au ajuns la locul numit «Căpățâna», L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.”
Luca 23.33

Isus Hristos la cruce

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu circa 2.000 de ani în afara Ierusalimului, întrece toate evenimentele trecute și viitoare ale istoriei omenirii.

Acolo a fost răstignit Împăratul lui Israel. Isus venise ca Mesia la poporul Lui și dovedise că El este Împăratul promis. Dar iudeii L-au respins și L-au răstignit pe cruce.

Acolo, Isus a suportat batjocura oamenilor. Ei L-au ironizat pe Fiul lui Dumnezeu și au râs de încrederea Lui în Dumnezeu.

Acolo, Mântuitorul a suportat în cele trei ore de întuneric judecata dumnezeiască asupra păcatului. La sfârșit, El a strigat în dureri adânci: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Acolo s-a dezvăluit toată răutatea omului. Toate categoriile sociale L-au chinuit pe Domnul Isus care atârna nevinovat pe cruce. S-a arătat cât de rea este inima omenească.

Acolo, Dumnezeu Şi-a descoperit dragostea Lui și sfințenia Lui. El L-a dat pe Fiul Său, pentru că vrea să salveze oameni pierduți, și L-a pedepsit pe Isus Hristos pentru vina altora, pentru că El trebuie să condamne păcatele.

Acolo, Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viața în putere dumnezeiască, pentru a-L onora pe Tatăl și pentru a face voia Acestuia.

Acolo, Hristos a împlinit lucrarea de mântuire deplin valabilă pentru fiecare care crede în El. Dovada că Dumnezeu a primit această jertfă, este învierea Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTE-ȚI CHEMAREA (2)

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)

     Chemarea ta va avea mereu legătură cu o nevoie neîmplinită sau cu ocazia de a face binele. Moise și-a descoperit chemarea atunci când a dat ascultare strigătelor poporului său aflat în robie. La fel și William Wilberforce – care și-a dedicat viața eradicării sclaviei în Marea Britanie. Nelson Mandela a fost avocat și a avut ocazia să câștige bani. Dar a ales un alt drum – unul care a implicat ani de zile petrecuți în închisoare. Și când a fost în cele din urmă eliberat, el nu a căutat răzbunare, ci dreptate și egalitate pentru poporul său, schimbând în felul acesta țara și poporul. Ezechiel scrie: „Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război… După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16).

Dacă vrei să-ți descoperi chemarea, începe să te rogi pentru situațiile care te tulbură profund. De obicei încercăm să evităm disconfortul, însă dacă simți că ești chemat să-i ajuți pe cei nevoiași, petrece timp cu astfel de persoane. Lasă ca inima ta să fie mișcată; trăiește cu convingerea că lucrurile trebuie să se schimbe, și roagă-te neîncetat: „Doamne, fă-mă un agent al schimbării!” Când i-a chemat pe ucenici, Domnul Isus a ales oameni provenind din medii diferite și cu meserii diferite. În esență, El le-a zis: „Eu cred în voi. Ceea ce știu Eu, vă voi învăța și pe voi” și le-a promis că oricine „crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Concluzie: Domnul Isus le-a dat putere urmașilor Săi să meargă și să trăiască așa cum a trăit El. Astăzi, El te cheamă și pe tine să faci la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 1:1-17

Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.

Eclesiastul ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; Cântarea ne va prezenta acum dragostea divină, singura care-l poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale Împăratului, Hristos, cu Israel, Soţia Sa pământească. În momentul în care se va deschide împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon. Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-l uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne tragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).

Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Însă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum Îl doreşte pe Împăratul. Ea Îl iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: