Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Aprilie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, când era în strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. Și s-a rugat Lui. Și El a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut că Domnul, El este Dumnezeu.
2 Cronici 33.12,13

Deși Manase a fost fiul evlaviosului Ezechia, a devenit cel mai nelegiuit împărat al lui Iuda. Ni se spune că „Manase a rătăcit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, ca să facă mai mult rău decât națiunile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel” (versetul 9). Această stare de lucruri a durat mult, fiindcă Manase a domnit cincizeci și cinci de ani. După ce ignorase cu nerușinare orice atenționare din partea lui Dumnezeu, Manase a fost luat captiv de împăratul Asiriei și pus în lanțuri.

Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a lucra la inima lui Manase; el și-a văzut adevărata stare, iar încăpățânarea și răzvrătirea lui au fost zdrobite. Pentru un om mândru, care a stăruit vreme îndelungată în rău, va fi foarte dificil să se smerească, însă bunătatea lui Dumnezeu poate să conducă la pocăință chiar și pe unul ca acesta. Manase s-a smerit adânc și s-a rugat lui Dumnezeu cu un duh zdrobit.

Dumnezeu nu întârzie să dea răspuns la astfel de rugăciuni, oricât de mare ar fi fost nelegiuirea. Această întâmplare este o mărturie remarcabilă în Vechiul Testament cu privire la faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului deplin. Inima lui Manase a fost schimbată. Dumnezeu a îngăduit să fie adus înapoi în împărăția sa și să aibă prilejul de a repara ceva din răul pe care îl comisese, totul fiind o mărturie cu privire la harul lui Dumnezeu.

Au existat însă consecințe ale păcatelor lui Manase care nu au putut fi înlăturate, iar poporul a trebuit să sufere mult timp din cauza lor. Harul lui Dumnezeu, deși este minunat și îl iartă complet pe păcătosul care crede în Isus, nu dă la o parte guvernarea Lui dreaptă. Creștinii trebuie să învețe și ei acest lucru.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”
Luca 13.5

Atenţie – Pericol de moarte!

Viața noastră zilnică este plină de atenționări. Pe tablourile electrice este scris: „Atenție, înaltă tensiune!”, pentru ca noi să nu atingem sârmele. În fața unei case care stă să se prăbușească, ne atenționează un panou: „Pericol de dărâmare – accesul interzis!”

Când un șofer claxonează, sărim repede la o parte. Când sună sirena de la mașina de pompieri, eliberăm imediat strada. Dar atenționarea lui Dumnezeu: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel”, lasă reci pe cei mai mulți oameni. De ce nu iau tot așa în serios chemarea dumnezeiască ca și atenționările din viața de zi cu zi?

Dacă pe banca din parc este scris: „Atenție, proaspăt vopsit!”, atunci nu ne așezăm pe ea. Dacă Ministerul Sănătății atenționează cu privire la anumite alimente, le aruncăm. Dar dacă Dumnezeu ne explică în dragostea Lui:

„Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23), atunci aproape nimeni nu se oprește din a păcătui.

Biblia ne comunică ceva foarte important: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare… Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.9, 11, 12).

Nu te pune te rog în pericol în timp ce lași nebăgată în seamă  atenționarea  lui  Dumnezeu!  Începe  să  citești regulat Biblia și crede în Fiul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDEȘINUTE-NDOI

„El… măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29)

     Un băiețel nu se putea mișca și doctorii au spus că nu mai puteau face nimic pentru a-l ajuta. Așa că mama lui a luat un coș portocaliu, l-a pus înăuntru, a legat o sfoară în jurul coșului, și-a legat sfoara de talie și îl trăgea după ea peste tot. După o vreme, băiețelul și-a dezvoltat un obicei pe care mama lui nu l-a agreat: a început să balanseze coșul. Uneori îl balansa atât de tare, încât se răsturna și cădea din el. Indiferent de câte ori îl punea mama sa la loc, el continua să facă același lucru. În cele din urmă, și-a balansat coșul când era singur și a reușit să iasă din el. Apoi, spre marea mirare a tuturor, a învățat să umble și a reușit să aibă o viață extraordinară. Acel băiețel a făcut un lucru pe care nici doctorii și nici măcar mama sa nu au crezut că se poate întâmpla: a refuzat să se mulțumească cu viața trăită într-un coș în care l-a pus cineva. Te-a pus și pe tine cineva în vreun coș? Dacă e așa, balansează-l până vei reuși să te eliberezi! Unii sunt „experți” auto-declarați în a ne spune ce putem și ce nu putem face. Ei nu se pot bucura de niciun lucru care este ieșit din comun. Una din marile promisiuni ale Bibliei este aceasta: „El… măreşte puterea celui ce cade în leşin.” Te rog, ia aminte la aceste versete încurajatoare: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului.” (Mica 3:8). Iată un altul: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei 19:26). Astăzi declară: „Doamne, ai promis… cred – și asta rezolvă totul!”



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 2.1-17

Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

„Steagul Lui peste mine“ este „dragostea“ (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând“ (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine“ (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici“ care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: