Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “aprilie 22, 2018”

22 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mândria merge înaintea pieirii, și un duh îngâmfat înaintea căderii.
Proverbe 16.18

Mândria este cel mai mare rău dintre toate relele care ne pândesc, iar dintre vrăjmașii noștri, ea este acela care moare cel mai încet și cel mai greu. Chiar și fiii veacului acestuia își pot da seama de acest lucru. Madame de Stael a spus pe patul de moarte: «Știți care este ultimul lucru care moare în om? Este iubirea de sine!».

Dumnezeu urăște mândria mai mult decât orice, pentru că ea dă omului locul care aparține Aceluia care este înălțat mai presus de toți. Mândria întrerupe părtășia cu Dumnezeu și aduce disciplinarea Lui, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri”. El va distruge numele celor mândri și ni se spune că este rânduită o zi când „trufia omului va fi coborâtă și mândria oamenilor va fi îngenuncheată”. Sunt încredințat deci că cineva nu poate face un mai mare rău semenului său decât să-l laude și să-i alimenteze mândria. „Cel ce lingușește pe semenul lui îi întinde o cursă sub picioare” și „O gură lingușitoare lucrează căderea”.

Mai mult, vederea noastră este prea scurtă ca să putem judeca măsura de evlavie a fratelui nostru. N-o putem evalua cum trebuie fără cântarul din Locul Preasfânt, iar acesta este în mâna Aceluia care cercetează inimile. Prin urmare, să nu judecăm nimic înainte de vreme, până va veni Domnul și va da pe față gândurile inimii și când fiecare își va primi lauda de la El. Până atunci, să nu-i judecăm pe frații noștri, nici pentru rău, nici pentru bine, ci să fim moderați și să ne aducem aminte că cea mai sigură și mai bună judecată este aceea pe care ne-o aplicăm nouă înșine atunci când îi socotim pe ceilalți mai presus decât noi.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din făcea bine…”
Fapte 10.38

Vizitatorul ceresc

Ce descriere impresionantă a vieții Domnului Isus Hristos aici pe pământ avem și în versetul de astăzi! Domnul Isus este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici spre plăcerea și gloria lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere. El, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți oameni, a umblatdinlocînloc.

Umblarea Sa a fost unică, încât Natanael a putut spune:”Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Iar Pilat, după ce L-a cercetat cu amănunțime, a putut exclama: „Iată, Omul!” Cuvintele Domnului erau cu putere divină și, în același timp, erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni înainte. Pe drept cuvânt, aprozii au putut spune mai-marilor lor: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” Oamenii însă L-au tratat cu ură și dispreț  pe  Mântuitorul. Totuși,  El  „umbla  din  loc  în  loc, făcea bine și vindeca”. Domnul Isus Hristos umbla ca un necunoscut, neobservat, nedorit, un străin fără patrie în lumea pe care o făcuseră mâinile Lui.

Starea omenirii zilelor noastre nu este mai bună ca în vechime. Şi astăzi, omenirea își urmează calea sa de împotrivire față de adevărurile lui Dumnezeu. Însă Vizitatorul, Omul ceresc, mai bate la ușile încuiate ale inimilor. Chiar și aceste rânduri sunt o atenționare că Mântuitorul te cheamă la o altă viață și pe tine, cititorule!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (3)

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Să ne uităm la o altă situație când Domnul Isus S-a rugat: când presiunile și așteptările celorlalți amenințau să înlăture planul lui Dumnezeu din viața Sa. Biblia spune: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haide să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Şi s-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea…” (Marcu 1:35-39). Iată ce lecție putem învăța de aici: Dacă nu înțelegi planul lui Dumnezeu și dacă nu îl urmezi, alții vor încerca să facă planuri pentru viața ta. În urma vreunui succes precum al Domnului Isus în fiecare cetate pe care a vizitat-o, mulți predicatori ar fi rămas și ar fi zidit o biserică acolo, pentru a se bucura de aplauzele și răsplata cuvenite în urma lucrării lor. Însă nu și Domnul Isus! El umbla în ascultare de voia Tatălui. Când te uiți în urmă la greșelile pe care le-ai făcut, vei vedea că ai luat decizii ca răspuns la presiuni, nu la rugăciuni. Când nu te rogi, devii indiferent. Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și o agendă. Pentru a te sincroniza cu ambele, trebuie să te rogi constant. Domnul Isus Și-a dat seama că are timp să facă numai ceea ce I-a trasat Tatăl Său, și asta L-a ajutat să spună „nu” la toate celelalte… Tu ai fost chemat să-i iubești pe oameni – dar și să fii pe placul lui Dumnezeu. Iar încrederea ta în rugăciune vine (vezi 1 Ioan 3:21-22) atunci când știi că lucrezi în cadrul voii lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 8.11-16

Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai exist㠄dacă“, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi“ pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut-o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n-au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).

În „sora mic㓠a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse…“ (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).


21 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La masă era culcat la sânul lui Isus unul dintre ucenicii Săi, pe care-l iubea Isus.
Ioan 13.23

Ucenicul pe care îl iubea Isus

De cinci ori în Evanghelia sa, Ioan face referire la sine însuși ca la ucenicul „pe care îl iubea Isus”. Era aceasta o laudă arogantă? Nicidecum, fiindcă Ioan se minuna pur și simplu de dragostea și de harul Domnului Isus față de el și nu voia în niciun fel să insinueze că el era mai iubit de Domnul decât ceilalți ucenici. Ce trebuie să învățăm din aceasta este că a fi preocupați cu dragostea Domnului este cu mult mai important decât a fi preocupați cu dragostea noastră pentru Domnul. Un frate mai în vârstă obișnuia să spună: «Nu încercați să-L iubiți mai mult pe Domnul, ci cufundați-vă în dragostea Lui pentru voi».

Prima oară când întâlnim această expresie îl vedem pe Ioan stând la pieptul Domnului Isus. Această scenă a avut loc în camera de sus, în noaptea când Domnul a fost vândut. El tocmai le spusese ucenicilor că unul dintre ei urma să-L trădeze. Aceste cuvinte au produs consternare în rândul ucenicilor. Petru i-a făcut semn lui Ioan să-L întrebe pe Domnul cine era acela la care făcea referire (versetul 24). Există un motiv pentru aceasta. Atunci când credincioșii umblă în mod obișnuit având simțământul dragostei lui Hristos, ei se află într-un loc de apropiere în care pot primi comunicări din partea Domnului. Să remarcăm însă că Ioan nu s-a așezat la pieptul lui Isus cu scopul de a primi comunicări divine, însă le-a primit, fiindcă inima sa era obișnuită să fie lângă Isus – era obișnuită să locuiască în realitatea dragostei personale a lui Hristos pentru el.

Este de asemenea bine să înțelegem că „sânul” sugerează nu atât o poziție geografică, cât o stare de apropiere. Fiul este „în sânul Tatălui”, iar ucenicul este în sânul Fiului. Este locul apropierii și al comuniunii, un loc deschis nouă tuturor.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.”
Filipeni 2.4,5

Vioara colecţionarului

Fritz Kreisler a fost un faimos violonist austriac. El a câștigat mulți bani din concertele și compozițiile sale, dar fiind un creștin practicant, a dăruit altora o mare parte din acești bani. Așa se face că, atunci când a descoperit o vioară deosebită în una din călătoriile sale, nu a putut să o cumpere. Mai târziu, după ce a strâns banii de care avea nevoie pentru a cumpăra vioara, s-a dus la vânzător cu speranța să o poată cumpăra. Dar, spre dezamăgirea sa, vioara a fost vândută unui colecționar de viori. Kreisler s-a dus la colecționar acasă și s-a oferit să cumpere vioara. Colecționarul i-a spus că vioara a devenit cel mai de preț obiect din colecția sa și nu o vinde. Dezamăgit profund, violonistul era gata să plece, când i-a venit o idee. „Pot să cânt ultima dată la acest instrument înainte de a fi păstrat în tăcere?” Colecționarul i-a acordat permisiunea și curând camera a fost umplută cu atâta armonie, încât inima proprietarului viorii a fost adânc mișcată. „Nu am niciun drept să păstrez vioara pentru mine”, a spus el. „Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Luați-o și lăsați și pe alții să audă armoniile acestei viori.”

Așa este și viața noastră; ea poate fi asemenea unei viori ținute într-o colecție sau poate fi utilă prin harul lui Dumnezeu spre binele celorlalți. Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce ai putea deveni. Să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu spre binele semenului nostru!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (2)

„…S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

     Când nu te rogi – îți așterni drumul spre eșec. Motivul pentru care Domnul Isus nu a greșit niciodată este că El nu a neglijat niciodată rugăciunea. Să vedem un alt moment când Isus S-a rugat: când a avut sufletul încărcat. În timpul misiunii sale de pe pământ, vărul Său Ioan Botezătorul a fost arestat și decapitat pentru că l-a confruntat pe guvernator cu păcatul său. „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu.” (Matei 14:13) Dezamăgirea, singurătatea, divorțul și moartea vor scrie capitole importante în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru terapeuți și doctori, dar în ultimă instanță nu există nimeni care poate vindeca o inimă frântă așa cum o face Dumnezeu. „Tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui.” (Psalmul 147:3-5) Fie că vorbim despre vindecarea bolilor sau despre salvarea din păcat, nicio situație nu este prea mare sau prea mică pentru a atrage atenția Dumnezeului nostru plin de dragoste. Pentru a înțelege capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca, să ne uităm la viața lui Iov. Nimeni în istorie nu a pierdut mai mult decât el… și cu toate acestea, Dumnezeu l-a scos la liman. În Iov capitolul 11, de la versetul 16 citim: „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” Ești cumva trist și cu sufletul încărcat? Fă ce a făcut Domnul Isus: fă-ți timp să te rogi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 7.1-13

Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L“; acum „Cântarea“ conţine un fel de răspuns la această invitaţie: „Eu sunt a Preaiubitului meu…“, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1-9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine“ (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării … şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.

În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: