Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să mergem spre maturitate … și vom face aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
Evrei 6.1,3

Dumnezeu dorește să creștem spiritual, fiindcă ne iubește. Curând după ce Domnul Isus a murit, după ce a înviat și după ce S-a înălțat la cer, mulți dintre iudei au crezut în El, însă au avut de înfruntat persecuția, lepădarea și tot felul de împotriviri. Unii dintre ei s-au descurajat și, după câțiva ani foarte dificili, se gândeau chiar să se întoarcă la iudaism, pentru a scăpa de persecuție. Uitaseră că mai-marii iudei Îl lepădaseră pe Mesia? Ei încetaseră să mai crească spiritual și își pierduseră apetitul pentru ceea ce îi unise cu Mesia cel disprețuit (Evrei 5.11-14). Nu le spusese El că toată autoritatea Îi fusese dată în cer și pe pământ? (Matei 28.18). Nu știau că El era la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu glorie și cu cinste? (Evrei 2.9).

Ei credeau probabil că slujba lui Hristos pe pământ era suficientă pentru ei. Domnul Isus fusese respins de poporul Său chiar de la început și, de asemenea, după învierea și înălțarea Sa. Apoi El i S-a arătat lui Saul din Tars, pe când acesta îi persecuta pe iudeii care crezuseră în Mesia-Isus. De la acea întâlnire memorabilă, Saul, care a devenit cunoscut ca apostolul Pavel, în loc de a-i mai persecuta pe credincioși, a căutat mereu să-i aducă la mântuire pe cei de același neam cu el. Dorința lui era ca ei să creadă în Isus, iar apoi să-L urmeze și să crească spiritual. Din nefericire însă, mulți dintre cei care răspunseseră cu credință la acest mesaj dădeau acum înapoi. Autorul Epistolei către Evrei a simțit gravitatea acestui lucru și a dorit să-i încurajeze pe acești credincioși. „Să mergem înspre maturitate”, să ne lăsăm purtați de Duhul Sfânt într-acolo, îi îndeamnă el.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul a făcut toate pentru o țintă, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.”
Proverbe 16.4

Mâna rănită

Copilul n-a fost rănit, însă mâna cu care bărbatul s-a ținut de țeava fierbinte a suferit arsuri grave. Cu timpul, arsura s-a vindecat, însă a lăsat o urmă adâncă pe care urma s-o poarte până la moarte. Sărmana bătrână Peggy nu și-a putut reveni din șoc, și în scurt timp a murit. Cu ocazia aceasta s-a pus întrebarea: Ce se va alege de copil? Domnul Lovatt, cea mai respectabilă persoană a satului, a insistat să-i fie dat lui copilul spre adopție, fiindcă atât el, cât  și  soția  lui  doreau  tare  mult  să  aibă  un  băiat,  căci pierduseră unul.

Spre surprinderea tuturor, salvatorul copilului făcuse o cerere similară. Prin urmare, a fost greu să se ia decizia cui  să  i  se  încredințeze  copilul.  Astfel,  s-a  constituit  o întrunire, alcătuită din preot și alți oameni importanți din sat. Morarul a spus: „Este un gest frumos, atât din partea lui Lovatt, cât și a lui Dixon că s-au oferit să adopte acest copil orfan, însă mă aflu în încurcătură când este vorba cui să-l încredințăm. Dixon are primul dreptul de a-l avea, fiindcă i-a salvat viața. Însă pe de altă parte, Lovatt are o soție, și copilul are nevoie de grija unei femei.” Preotul a spus: „Un om cu concepții ateiste, cum este Dixon, nu poate fi potrivit pentru copil; pe când Lovatt și soția lui sunt ambii buni creștini și l-ar putea îndruma pe copil pe calea cea bună. Dixon l-a salvat pe băiat, însă ar fi un lucru regretabil pentru viitorul copilului, dacă cel ce l-a scos din flăcări l-ar îndruma spre ruina veșnică.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI ELIBEREAZĂ-TE!

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul…” (Efeseni 4:32)

     După ce a reușit să scape cu viață din teroarea și torturile lagărului de concentrare nazist, Corrie ten Boom se afla într-o biserică și vorbea… când s-a trezit stând față în față cu un bărbat care fusese unul din cei mai cruzi gardieni de care avusese parte în lagăr. Omul acesta o umilise și-o persecutase sistematic atât pe ea, cât și pe sora ei, batjocorindu-le încă de la sosire, pe când se aflau la dușul pentru despăduchere. Acum, bărbatul stătea în fața ei cu mâna întinsă, întrebând-o: „Mă poți ierta?” Corrie spunea mai târziu: „Am rămas în picioare cu inima înghețată, dar știam că voința funcționează indiferent de temperatura inimii. M-am rugat: „Doamne Isuse, ajută-mă!” Fără nici un sentiment, mecanic, mi-am pus mâna în mâna care mi-era întinsă și în acel moment am simțit ceva incredibil. Un curent mi-a pornit de la umăr, a coborât prin braț și a țâșnit în mâinile încleștate. Apoi, acea împăcare caldă mi-a inundat întreaga ființă, aducându-mi lacrimi în ochi. „Te iert, frate”, am strigat eu din toată inima. Am stat mult timp ținându-ne de mâini, fostul gardian și fosta deținută. Nu am cunoscut niciodată dragostea lui Dumnezeu la fel de intens cum am cunoscut-o în acea clipă.” Biblia spune: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Trebuie să ierți și tu pe cineva? Treci dincolo de sentimentele tale și fă-o! În acel moment, te vei elibera și vei putea umbla în pacea și bucuria Domnului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 2:12-26

„Ce folos are omul din toată truda…?“ era prima întrebare pusă de Eclesiast (cap. 1.3). „Niciun folos“ a răspuns versetul 11. În ce priveşte prezentul, se frământă, zilele lui sunt durere, iar îndeletnicirea lui, trudă; nici noaptea nu are odihnă (v. 22, 23). Iar cât despre viitor, realizează că nimic nu este stabil.

În faţa acestui tablou disperant (v. 20), ce va face copilul lui Dumnezeu? Lui nui este interzis să iubească viaţa şi să vadă zile fericite aici, pe pământ. Aceasta însă nu va fi străbătând lumea în căutarea unei fericiri iluzorii. Partea lui este să împlinească aceste cerinţe: „…săşi păzească limba de rău, … să facă binele, … să caute pacea…“ (1 Petru 3.10,11; când nu suntem fericiţi, îi acuzăm atât de liber pe alţii!). Pe de altă parte, munca este necesară, dar ea trebuie făcută paşnic, împlinită pentru Domnul, nu pentru a ne servi propria ambiţie (2 Tesaloniceni 3.12; Coloseni 3.2325). Dragi prieteni, fie ca nimeni să nu se întrebe: Care este scopul muncii mele? Pentru că lucrurile nu au nicidecum aceeaşi înfăţişare atunci când sunt privite în lumina soarelui ca atunci când sunt privite în lumina eternităţii. Numai veşnicia va arăta ce este cu adevărat de folos.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: