Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr-un pământ uscat.
Isaia 53.2

Domnul nostru a fost socotit ca fiind obișnuit, fără o frumusețe aparte, însă, atunci când este examinat cu atenție, El este plin de farmec și de frumusețe, pur și vrednic de iubit.

Au fost ani când Domnul S-a mulțumit să stea în anonimat în lumea pe care mâinile Sale o creaseră. Frumusețea smereniei nu s-a manifestat niciodată așa cum s-a arătat în viața Împăratului împăraților, care a trăit ca tâmplar în Nazaret. Cel a cărui glorie inunda cerurile umbla acum ca un necunoscut pe ulițele unei cetăți disprețuite din Galileea. Cel care șezuse pe tronul Dumnezeirii ședea acum pe băncuțele neșlefuite din căsuțele celor mai săraci din popor. Cel a cărui mână aranjase stelele pe firmamentul cerului a lucrat din greu cu ferăstrăul și cu ciocanul pentru a Se întreține pe El și pe cei din familia Lui. Cel în care Dumnezeu Își găsea toată plăcerea n-a fost cunoscut de cei care au fost aproape de El, de rudele Lui după carne.

Anii Săi petrecuți în anonimat sunt ca mana ascunsă pentru cei care pot aprecia supunerea și smerenia Lui perfectă. Umanitatea Lui fără pată a fost ca roua pe care hrana îngerilor venită din cer se așeza pentru a-i hrăni pe oameni cu pâinea vieții. Nu există nimic mai pur și mai minunat pe acest pământ întinat de păcat, decât roua dimineții pe care mana se așeza. În lumea întreagă n-ar încăpea cărțile pe care Dumnezeu le-ar putea scrie cu privire la frumusețea Domnului Isus – a acelei mlădițe fragede, care a crescut înaintea lui Dumnezeu dintr-un pământ uscat.

Aceasta a fost gloria morală a lui Hristos. El este plin de farmec pentru ochii celor din poporul Lui – El, Cel care a fermecat inima lui Dumnezeu în așa măsură, încât Acesta a despicat cerurile pentru a exclama: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”.

L Sheldrake

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Isus i-a zis: «Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”
Matei 4.4

„Este scris”

În ispitirea din pustiu, ca și în tot timpul vieții Sale, Domnul Isus Hristos a păstrat poziția de ascultare și de dependență, dând lui Dumnezeu și Cuvântului Său locul cuvenit. Iată un principiu simplu, care ne pune la adăpost de orice rău și care tocmai prin această simplitate este un principiu perfect!

Cuvântul este expresia voii, bunătății și autorității lui Dumnezeu, fiind aplicabil în toate împrejurările omului. Cuvântul ne arată pe Dumnezeu, care Se interesează de tot ce-l privește pe om. De ce s-ar purta omul ca și cum ar fi propriul său stăpân, fără să privească la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui? Dar vai!, vorbind de oameni în general, ei au o voință proprie. A se supune și a fi în dependență de cineva este exact ceea ce nu doresc. Este prea multă vrăjmășie a oamenilor față de Dumnezeu, pentru ca ei să se încreadă în Creatorul lor.

Tocmai această supunere, această ascultare Îl făceau pe Mântuitorul să fie cu totul diferit. Fiul lui Dumnezeu Se sprijinea pe acest Cuvânt și nu făcea nimic fără a Se hrăni dincuvintele Tatălui cerescșialerespecta.

Cititorilor, să nu uităm niciodată că prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a obținut biruința și că noi avem același mijloc la dispoziția noastră, ca să răspundem oricui: „Este scris: omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind, zece ani în biserică și în vacanță (mai mult în vacanță), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp pentru Dumnezeu și pentru zidirea în ei a unui caracter cristic.” E o greșeală să credem că dacă trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa! În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Îți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ți analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești să le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat, și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spunea: „Singurătatea este laboratorul transformării.”

Există trei tipuri de solitudine:

1) Intervalele scurte, pe care le trăim zilnic.

2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus Își făcuse obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis și ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.”

3) Solitudinea forțată. „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3:19-30

Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme … Eu voi fi cu tine…; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui“. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n-au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: