Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Aprilie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19.26,27

Ucenicul pe care îl iubea Isus

În timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a păstrat o anume distanță față de mama Sa (Ioan 2.4; Matei 12.46-50). Relațiile naturale nu au avut nicio influență asupra slujirii Sale, așa cum s-a întâmplat în viețile multor altora. Mai mult, Dumnezeu a prevăzut că Maria avea să fie privită în creștinătate într-un fel contrar Scripturii. Prin urmare, Domnul a pus o distanță între El Însuși și mama Sa în timpul slujirii Sale. Însă, imediat ce lucrarea Sa pe cruce a fost împlinită, afecțiunile naturale își reiau cursul: „Femeie, iată fiul tău!”, iar apoi către ucenicul pe care îl iubea: „Iată mama ta!”. Domnul a încredințat cea mai dragă ființă a Sa de pe pământ (în mod natural vorbind) în grija ucenicului pe care îl iubea. Pe măsură ce creștem în înțelegerea dragostei lui Hristos pentru noi, va exista o dorință de a îngriji de cei de care El Însuși Se îngrijește. Adunarea, care este cea mai dragă inimii lui Hristos, va fi luată la Sine de El, așa cum Ioan a luat-o pe Maria acasă la el (Ioan 19.27).

Cel care are simțământul dragostei lui Hristos va fi cel care va rămâne în picioare în timpul încercării. Toți ucenicii îl părăsiseră pe Hristos și se ascunseseră, cu excepția lui Ioan. Chiar Simon Petru, care se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, nu numai că L-a părăsit, ci s-a și lepădat de El. Aceasta a fost diferența esențială dintre Petru și Ioan. Cel care nu se lăudase cu dragostea lui pentru Hristos, ci cu dragostea lui Hristos pentru el, este singurul care se află la cruce. Ucenicul pe care Domnul îl iubește va fi găsit în picioare și nu va fugi în ceasul întunecat al încercării.

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Dacă vrei, poŃi sămă curăŃești.”” …dacă poŃi face ceva, fie-łi milă de noi și ajută-ne.”
Marcu 1.40; Marcu 9.22

Isus Hristos vrea şi poate să ne ajute

Melania se preocupă cu o problemă pe care nu vrea să o spună părinților ei. Ca adolescentă își spune că părinții ei ar  fi  împotriva  ei.  La  întrebările  mamei,  ea  se apără:

„Oricum nu vrei să mă ajuți!”

Carolina se străduiește de ore în șir cu o problemă de matematică de nerezolvat. Tatăl ei vrea să-i vină în ajutor. Dar ea se îndoiește de capacitățile sale: „Oricum, tu nu poți să mă ajuți!”

Adesea  luăm  o  asemenea  poziție  sceptică  față  de Dumnezeu. Uneori ne asemănăm Melaniei: credem că Dumnezeu ar fi împotriva noastră și nu vrea să ne ajute, de aceea rugăciunea ar fi fără folos. Sau suntem ca și Carolina așa de puternic acaparați de problemele noastre, încât ni se par de nerezolvat. Inconștienți ne comportăm așa ca și când Dumnezeu ar fi suprasolicitat. Dar Biblia accentuează contrariul: Dumnezeu vrea și poate să ne ajute întotdeauna. Două întâmplări din Evanghelia după Marcu arată clar acest lucru: Leprosul din capitolul 1 s-a  îndoit.

„Dacă vrei…”, spune el către Isus Hristos. Acesta îl asigură imediat: „Da, voiesc, fii curățit!” Tatăl deznădăjduit din capitolul 9 imploră: „Dacă poți…” Domnul îi răspunde: „Tu zici: «Dacă poți». Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

Indiferent  cât  de  mare  ar  fi  vina  vieții  noastre,  Isus Hristos vrea și poate să ne elibereze de ea. De aceea să venim la El și să-i încredințăm Lui problemele noastre!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

coordonatori Bob & Debby Gass

POȚI S-O IEI DE LA CAPĂT

„Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Nu-i așa că te bucuri când știi că Dumnezeu vrea să te îndrepte, și nu să te lepede? Pentru El, viețile distruse nu trebuie să fie sfârșitul povestirii. El a fost deseori numit Dumnezeul celei de-a doua șanse. Însă acest nume nu I se potrivește. Dacă am avea numai două șanse, cu toții am fi nefericiți, pierduți și fără speranță. Dimpotrivă, El este Dumnezeul celor „șaptezeci de ori cât șapte”! (vezi Matei 18:22). În limba greacă, șapte reprezintă infinitul. Așadar, El este Dumnezeul harului nemărginit. Câtă vreme îți recunoști eșecul în smerenie și dorești s-o iei de la capăt, El îți va da putere. „Trestia” la care se face referire în versetul de astăzi este fluierul improvizat al păstorului, care s-a uscat, s-a crăpat și a devenit nefolositor. Mucul care fumegă nu mai dă lumină și este considerat inutil. Ambele elemente reprezintă oameni dați la o parte de alții pentru că au devenit paria societății. Însă Domnul Isus repară și vindecă, nu frânge și nu-i elimină pe cei ce au greșit. El dorește să ne ofere un nou început, indiferent de eșecurile noastre. De fapt, toți greșim în multe feluri! Ca urmași ai lui Adam, căderea se ține scai de noi. Avraam a mințit și a împins-o pe Sara într-o situație riscantă. Iacov a fost un artist al înșelătoriei și un falsificator care s-a promovat pe sine însuși. Moise s-a hotărât să acționeze după mintea lui și a ajuns fugar. David a comis adulter și a devenit asasin, trădând un prieten devotat. Petru i-a întors spatele lui Hristos. Cu toate acestea, El s-a folosit de fiecare dintre aceștia pentru a-Și îndeplini planul și voia. El te va folosi și pe tine, pentru că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Așadar, o poți lua de la capăt chiar de astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Daniel 3.1-18

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

 
 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: