Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Duhul lui Dumnezeu Se mișca peste suprafața apelor.
Geneza 1.2

Duhul și Mireasa spun: „Vino!” Și cine aude să spună: „Vino!”.
Apocalipsa 22.17

Duhul Sfânt este o Persoană divină, angajată în toate activitățile și scopurile Dumnezeirii, la fel ca Tatăl și ca Fiul. Duhul Sfânt are de asemenea un loc de strânsă asociere cu toți cei care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos. Aceste două trăsături ale Duhului Sfânt pot fi văzute pe prima și pe ultima pagină a Bibliei.

Pe prima pagină a Bibliei vedem cum Duhul Se mișca peste suprafața apelor. Verbul pentru „Se mișca” este același cu cel folosit pentru a descrie zborul unui vultur deasupra puilor lui, atunci când aceștia învață să zboare (Deuteronom 32.11). Duhul Sfânt este văzut mișcându-Se cu putere creativă și dătătoare de viață deasupra feței pământului. Lucrarea creației a fost declarată ca fiind bună. Însă omul, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fiind cununa acelei creații, a ascultat de glasul înșelătorului. Prin urmare, universul a căzut pradă dezordinii și moartea a început să domnească.

Duhul Sfânt nu Se mai mișcă deasupra pământului, ci, după moartea, învierea și înălțarea lui Hristos, El locuiește în cei răscumpărați de pe pământ (Ioan 14.17). Prin urmare, pe ultima pagină a Bibliei vedem o scenă cu totul diferită de cea de la creație. Vedem cum Duhul Sfânt este într-o asociere foarte strânsă cu Mireasa. Duhul și Mireasa sunt într-o perfectă armonie atunci când cer ca Mirele să vină.

Ultima pagină a Bibliei ne spune de asemenea că lumea cea veche urmează să treacă și că o lume restabilită, „veacul viitor”, urmează să vină, lume care va fi urmată de cerurile noi și de pământul nou. Între timp, Duhul și Mireasa îi cheamă pe păcătoșii însetați să vină și să bea din apa vieții. Astfel, atunci când Adunarea tânjește după venirea lui Hristos și caută mântuirea celor păcătoși, ea este în deplină comuniune cu Dumnezeu Duhul Sfânt.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu!…”
Eclesiastul 7.8,13

„Pentru mine au murit doi”

Putem să ne imaginăm groaza celor care trebuiau să rămână pe vas, în timp ce alții urmau să fie salvați. Cuvintele noastre sunt prea slabe pentru a descrie o astfel de scenă dinaintea morții. „Condamnat la moarte și blestemat!” a bolborosit marinarul. „Atunci toate păcatele vieții mele mi-au trecut pe dinainte. Chiar dacă n-am lăsat să se vadă în afară, între sufletul meu și Dumnezeu era o situație îngrozitoare! Aveam un coleg care era credincios Mântuitorului. Mi-a vorbit de multe ori despre salvarea sufletului meu, iar eu am râs de el și i-am spus că vreau să mă bucur de viață. În acele împrejurări nespus de grele, el era lângă mine. Nu puteam nici măcar să-i cer să se roage pentru mine; și mă tot întreb de ce nu mi-a vorbit atunci de Mântuitorul. Am înțeles însă mai târziu. Privindu-i fața, am văzut că era calmă, plină de pace și luminată de o lumină neobișnuită. M-am gândit cu amărăciune: «Pentru el este în regulă să zâmbească; sorțul lui a căzut să meargă în barca de salvare și va scăpa.» O, atunci nu l-am înțeles pe colegul meu Jim! Barca de salvare s-a apropiat de noi. Unul câte unul, oamenii au urcat în barcă. A urmat rândul lui Jim. Însă în loc să înainteze, m-a împins pe mine: «Du-te în locul meu în barcă și să ne întâlnim în cer. Eu sunt mântuit, dar tu trebuie să primești salvarea veșnică prin Domnul și Mântuitorul Isus Hristos.»”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE SUNT PIEDICILE TALE?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” (Evrei 12:1)

     Biblia ne îndeamnă: „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Care sunt lucrurile care îți pun piedică sau care te înfășoară? Viața este o cursă unică, așa că aleargă pentru a ieși câștigător. Pentru a nu te împiedica și pentru a nu-ți pierde locul în cursă, nu privi înapoi. Nu poți schimba trecutul, dar poți învăța de pe urma lui. Nu te îngrijora pentru următoarea etapă, concentrează-te asupra următorului pas. Dacă nu o faci, e posibil să cazi și să nu te mai ridici. Continuă să avansezi, și – fără să-ți dai seama – vei ajunge să ai mai multe ture în urma ta decât înaintea ta! Profită de fiecare dintre ele. Mulți dintre noi ducem în spate povara și greutatea îngrijorărilor. Persoanele mai în vârstă și mai înțelepte au ajuns să înțeleagă faptul că poverile lor nu au o importanță reală. Ne irosim puterea stingând flăcări care, dacă ar fi lăsate în pace, s-ar stinge singure. Timpul este resursa ta cea mai prețioasă. Economisește-l, și în felul acesta activele tale vor crește, iar pasivele vor scădea. Călătorește fără prea multe bagaje. Renunță la obiceiul de a te sabota singur, și la cel al temerilor inutile. În viață apar destule încercări dureroase; de ce să le mai îndurăm și pe cele de care putem scăpa? Când orbul Bartimeu a auzit că Domnul Isus se află în cetate, și-a aruncat haina ca să nu-l încurce și a alergat spre El. Credința lui a fost răsplătită: „Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.” (Marcu 10:52)

Nu vei ști niciodată cât poți fi de victorios, până nu scapi de lucrurile care te țin în urmă și care te înfășoară.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 9:1-18

Toate sunt la fel tuturor, declară versetul 2. În viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc.

Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici (v. 11; comp. cu Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care-şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.

Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13-15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne-a eliberat de Vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: