Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 5, 2018”

5 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui … care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept.
1 Petru 2.21,23

A amenința și a răspunde cu insulte este o trăsătură comună tuturor inimilor căzute și neregenerate. Pe de altă parte, cât de străin de orice pornire naturală este să răspunzi insultelor și nedreptăților în felul în care Hristos a făcut-o. Eșuăm adesea în a birui răul prin bine (Romani 12.21).

Trăsăturile minunate de caracter ale Domnului descrise mai sus de Petru au strălucit în diferite momente ale vieții Sale pe pământ. Când l-a întâlnit pe Natanael, Domnul știa de prejudecata exprimată de acesta mai devreme: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1.46). Trecând peste această insinuare, Domnul a privit mai degrabă la trăsăturile plăcute ale caracterului acestui viitor ucenic și a spus: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47). Mai târziu, după ce ucenicii Săi Îl abandonaseră (Matei 26.56), El S-a arătat lor după învierea Sa și, în loc să-i mustre, le-a spus: „Pace vouă!” (Ioan 20.19).

Ucenicii Săi și-au însușit și ei acest „gând” al lui Hristos. Pavel a trebuit să-l mustre pe Petru în prezența mai multor credincioși și a fost nevoit să relateze acest incident (Galateni 2.11-14). Petru a simțit cu siguranță asprimea mustrării, dar cum s-a comportat el? Într-una din epistolele sale, el vorbește despre Pavel ca despre „preaiubitul nostru frate Pavel” (2 Petru 3.15).

Când suntem tentați să rostim cuvinte grele sau să răspundem cu mânie, să ne întrebăm: Este acesta felul în care Domnul ar fi procedat? Dacă oamenii sunt nedrepți, nerecunoscători sau răuvoitori, să aducem acest lucru înaintea lui Dumnezeu și să vorbim despre greșelile altora doar în rugăciune. Răzbunare? Un creștin nu trebuie să se gândească la așa ceva! „Dar voi nu L-ați cunoscut astfel pe Hristos” (Efeseni 4.20).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci, El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui.”
Iov 33.14,16

Chemarea harului

Doresc să istorisesc o întâmplare, care s-a petrecut în anul  1895, în Germania. Fiecare  cititor trebuie  să înțeleagă că Dumnezeu vorbește oamenilor când într-un fel, când într-altul cu scopul de a-i aduce la calea vieții veșnice. Din această întâmplare aflăm cât de grav este să auzi chemarea harului și totuși s-o disprețuiești. Fiica unor părinți credincioși, de stare nobilă, a auzit începând din copilărie multe cuvinte serioase despre mântuirea sufletului ei, dar ea a rămas nepăsătoare la ele, căci, după părerea ei, era prea păcat pentru ea să se întoarcă deja din tinerețea ei la Mântuitorul. Ea zicea: „Pot s-o fac mai târziu, când voi fi mai bătrână. Vreau să mă bucur și mă voi bucura de lume.”

Urma să aibă loc un mare bal, la care a fost și ea invitată și a promis că va merge. Ea știa foarte bine cât sufereau părinții ei din această cauză și cât se rugau pentru ea lui Dumnezeu. Dar ce importanță aveau toate acestea pentru ea? Tânăra voia să se bucure de lume. Cu câteva nopți înainte de petrecere, s-a trezit; i s-a părut că cineva i-a strigat: „Citește Ezechiel 7, versetele 8 și 9!” Ea s-a gândit la visul ciudat și a încercat să adoarmă din nou; dar n-a putut. Curând după aceea, i s-a părut că aude a doua oară glasul: „Scoală-te și citește Ezechiel 7, versetele 8 și 9!” S-a speriat, dar nu s-a sculat să citească locul acela, pe care nu-l cunoștea, din Cuvântul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI PACEA

„Caută pacea, şi aleargă după ea!” (Psalmul 34:14)

     Poți să-ți păstrezi pacea minții oriunde mergi și orice faci. „Cum este posibil așa ceva?” poate că te întrebi… Biblia spune: „caută pacea, şi aleargă după ea!” Ca să te bucuri de o viață plină de pace, trebuie mai întâi să recunoști care sunt lucrurile care-ți fură pacea. Satan folosește multe tactici, iar noi avem probleme diferite. De exemplu, poate pe cineva îl deranjează faptul că trebuie să facă două sau trei lucruri odată, în vreme ce altcineva s-ar putea să se simtă plin de energie când se implică în mai multe proiecte în același timp. Să nu uităm: suntem diferiți, și trebuie să învățăm să ne cunoaștem. Satan ne studiază cu atenție și… știe pe ce buton să apese! Un învățător biblic scria: „Sunt mai îndurător atunci când nu sunt obosit… așa că Satan așteaptă să mă atace când sunt la capătul puterilor. Când am căutat pacea, am aflat ce știa deja Satan despre mine; acum încerc să nu devin excesiv de obosit, pentru că știu că-i deschid o ușă atunci când sunt istovit. Va fi de fapt imposibil să te bucuri de o viață de pace dacă nu te studiezi și dacă nu știi cine sunt „hoții” păcii tale. Fă o listă cu lucrurile care te fac să te superi. Întreabă-te care este cauza problemei și scrie-o pe o hârtie. Fii sincer cu tine însuți, căci altfel nu te vei elibera niciodată!” În mijlocul furtunilor vieții, îți poți găsi ancora în pacea lui Dumnezeu. Însă aceasta nu va apărea din senin; și tu ai ceva de făcut. Trebuie să cauți pacea și să alergi după ea! Așadar, dacă ți-ai pierdut pacea – caut-o și adu-o înapoi… astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 18:1-24

A ne izola (sau a ne ţine deoparte), trăind pentru noi înşine, înseamnă a da dovadă de egoism şi adesea de mândrie. Romani 15:1-3, citând exemplul Domnului Isus, ne îndeamnă să nu căutăm ceea ce ne place nouă înşine (comp. cu v. 1), ci ceea ce place aproapelui nostru, spre bine, pentru zidire. Iar mijlocul de a comunica cu aproapele, spre binele sau spre răul acestuia, este limba. Gura poate fi izvorul înţelepciunii (v. 4), însă tot ea poate face să ţâşnească şi dispute (v. 6), informaţii neîntemeiate (v. 8), lăudăroşii (v. 12; Iacov 3:5), răspunsuri pripite (v. 13), cuvinte aspre (v. 23)

Aceste triste roade ale cărnii vor fi însă
m
âncate de însuşi cel care le-a produs (v. 20, 21; Luca 6:38b). Ele vor atrage asupra lui lovituri (v. 6), distrugere, cursă pentru suflet (v. 7), ruşine (v. 13), moarte (v. 21). Ce otravă, ce gust amar lasă în urmă aceste bunătăţi (v. 8)!

Versetele 11 şi 12 ne prezintă un alt gen de nebunie: cea a omului arogant, care-şi pune încrederea în bogăţiile nesigure şi care se crede protejat de ele (citiţi Marcu 10:24). Cât despre cel drept, el nu are alt adăpost decât Numele Domnului, cu mult mai puternic decât orice turn întărit (v. 10; comp. cu Psalmul 91:2).


4 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat. Și-au deschis gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
Psalmul 22.12,13

Psalmul 22 menționează diverse animale pentru a descrie cum a fost atacat Domnul de vrăjmașii Săi. Animalele din versetul de mai sus îi ilustrează pe conducătorii religioși și politici iudei din timpul lui Hristos. Expresia „laba câinelui” (versetul 20) face referire la națiuni – la Pilat și la soldații lui. Expresia este echivalentul celei folosite în versetul 16, „ceată de răufăcători”, care face și ea referire la puterile păgâne. Domnul a strigat: „Scapă-Mă din gura leului” (versetul 21), atunci când a îndurat atacul final al lui Satan, de vreme ce diavolul încă avea atunci „puterea morții” (Evrei 2.14). Fiind ascultător „până la moarte” (Filipeni 2.8), Domnul nostru a repurtat o victorie completă, chiar dacă s-a părut că ar fi fost înfrânt (Coloseni 2.15; 2 Corinteni 13.4).

În prima zi a săptămânii, El a confirmat această biruință prin învierea Sa (Marcu 16.2-6). „Coarnele bivolilor” (Psalmul 22.21) fac probabil referire la puterea lui Satan, fiind similare expresiei „gura leului”. Oricare însă au fost forțele desfășurate împotriva Domnului Isus, puterea Lui a fost mai mare și astfel a dobândit biruința: mai întâi, la sfârșitul celor trei ore de întuneric, când Hristos a spus că Dumnezeu Îi răspunsese (versetul 21), apoi în ziua glorioasă a învierii Sale, când a părăsit mormântul, fiindcă nicio legătură nu-L putea ține acolo (Fapte 2.31). Biruința supremă Îi aparține doar Lui!

Alte animale, precum oile, caprele, taurii și anumite păsări ilustrează adesea diferite aspecte ale Persoanei și lucrării Domnului. Mai mult – și ce taină de nepătruns! – El a fost, de asemenea, „vierme, nu om” (versetul 6). Când a fost zdrobit sub judecata lui Dumnezeu, El a produs ceva cu valoare veșnică. De asemenea, „cerboaica zorilor” reprezintă un răspuns către Domnul și către lucrarea Lui. Care este răspunsul nostru pentru El și pentru dragostea Lui minunată?

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare…”
1 Timotei 2.5,6

Mijlocitorul nostru

Noi toți oamenii suntem slabi, suntem vinovați și nu ne putem apropia de Dumnezeu prin noi înșine. De aceea ne trebuie  un  Mijlocitor  care,  menținând  în  totul  gloria  lui Dumnezeu, să ne aducă în acea stare în care să ne prezentăm înaintea Lui într-un caracter în acord cu această glorie, fiind îndreptățiți. Hristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare. Dar a trebuit să devină Om, ca să poată suferi pentru oameni și să-i poată reprezenta.

Iar aceasta nu este totul. Noi suntem slabi aici, pe pământ, unde trebuie să primim revelația lui Dumnezeu; și chiar dacă vina noastră a fost ștearsă, suntem prea slabi pentru a ne folosi de resursele pe care le avem în Dumnezeu și de comuniunea cu El. În condițiile slăbiciunii noastre care ne împiedică să primim descoperirea lui Dumnezeu, Isus Hristos, în Persoana Lui, mijlocește pentru noi și ne descoperă voia lui Dumnezeu. Mijlocitorul ceresc S-a coborât atât de jos, încât orice om, chiar și cel aflat în cea mai nenorocită stare, să poată găsi adevărul că Dumnezeu este aproape de toți.

Astfel, iubirea Mijlocitorului ceresc a găsit în nenorocirea omului păcătos ocazia perfectă pentru a se manifesta, ocazie de a arăta că nu există nicio nevoie la care să nu poată răspunde. Toți oamenii sunt chemați la acest Mântuitor și Mijlocitor, dar numai cei ce-L primesc se bucură de rezultatele lucrării Domnului Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE-LE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA!

„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus a întâlnit o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate, așa că încrederea ei în bărbați era zero – iar stima ei de sine era și mai scăzută! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței noastre, primim trei învățături importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede în noi ce avem noi mai bun. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate: ea trecuse prin cinci divorțuri, și era subiect de discuții pentru întreaga cetate, întrucât trăia deja cu un alt bărbat… Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Isus i S-a prezentat drept Mesia. De ce nu a făcut la fel când i-a chemat pe ucenici? Sau când a săvârșit prima Sa minune? Sau când a discutat cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară în funcție de trecutul nostru sau de familia din care provenim, ci în funcție de potențialul nostru. 2) Domnul Isus ne schimbă și apoi ne folosește pentru a-i schimba și pe alții. Această femeie a fost prima persoană care a propovăduit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni… au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Chiar dacă ai fost frânt, Dumnezeu te poate folosi pentru a-i vindeca pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de noi ca să-L explicăm, ci ca să-L prezentăm. El vorbește despre Sine Însuși. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi – spune despre credința ta și altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 17:15-28

„Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs-o.” (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează pe faţa lui (v. 24; Eclesiastul 2:14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într-o ţară depărtată. Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21-25). Să-l imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine o inimă pricepută, care să înţeleagă (1 Împăraţi 3:9).

Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17:5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. Prietenul iubeşte oricând. Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (Ioan 15:13). El este Prietenul nostru suprem / Singură inima Lui nu se răceşte niciodată / Ce imensă dragoste!, spun versurile unui imn.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: