Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat. Și-au deschis gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
Psalmul 22.12,13

Psalmul 22 menționează diverse animale pentru a descrie cum a fost atacat Domnul de vrăjmașii Săi. Animalele din versetul de mai sus îi ilustrează pe conducătorii religioși și politici iudei din timpul lui Hristos. Expresia „laba câinelui” (versetul 20) face referire la națiuni – la Pilat și la soldații lui. Expresia este echivalentul celei folosite în versetul 16, „ceată de răufăcători”, care face și ea referire la puterile păgâne. Domnul a strigat: „Scapă-Mă din gura leului” (versetul 21), atunci când a îndurat atacul final al lui Satan, de vreme ce diavolul încă avea atunci „puterea morții” (Evrei 2.14). Fiind ascultător „până la moarte” (Filipeni 2.8), Domnul nostru a repurtat o victorie completă, chiar dacă s-a părut că ar fi fost înfrânt (Coloseni 2.15; 2 Corinteni 13.4).

În prima zi a săptămânii, El a confirmat această biruință prin învierea Sa (Marcu 16.2-6). „Coarnele bivolilor” (Psalmul 22.21) fac probabil referire la puterea lui Satan, fiind similare expresiei „gura leului”. Oricare însă au fost forțele desfășurate împotriva Domnului Isus, puterea Lui a fost mai mare și astfel a dobândit biruința: mai întâi, la sfârșitul celor trei ore de întuneric, când Hristos a spus că Dumnezeu Îi răspunsese (versetul 21), apoi în ziua glorioasă a învierii Sale, când a părăsit mormântul, fiindcă nicio legătură nu-L putea ține acolo (Fapte 2.31). Biruința supremă Îi aparține doar Lui!

Alte animale, precum oile, caprele, taurii și anumite păsări ilustrează adesea diferite aspecte ale Persoanei și lucrării Domnului. Mai mult – și ce taină de nepătruns! – El a fost, de asemenea, „vierme, nu om” (versetul 6). Când a fost zdrobit sub judecata lui Dumnezeu, El a produs ceva cu valoare veșnică. De asemenea, „cerboaica zorilor” reprezintă un răspuns către Domnul și către lucrarea Lui. Care este răspunsul nostru pentru El și pentru dragostea Lui minunată?

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare…”
1 Timotei 2.5,6

Mijlocitorul nostru

Noi toți oamenii suntem slabi, suntem vinovați și nu ne putem apropia de Dumnezeu prin noi înșine. De aceea ne trebuie  un  Mijlocitor  care,  menținând  în  totul  gloria  lui Dumnezeu, să ne aducă în acea stare în care să ne prezentăm înaintea Lui într-un caracter în acord cu această glorie, fiind îndreptățiți. Hristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare. Dar a trebuit să devină Om, ca să poată suferi pentru oameni și să-i poată reprezenta.

Iar aceasta nu este totul. Noi suntem slabi aici, pe pământ, unde trebuie să primim revelația lui Dumnezeu; și chiar dacă vina noastră a fost ștearsă, suntem prea slabi pentru a ne folosi de resursele pe care le avem în Dumnezeu și de comuniunea cu El. În condițiile slăbiciunii noastre care ne împiedică să primim descoperirea lui Dumnezeu, Isus Hristos, în Persoana Lui, mijlocește pentru noi și ne descoperă voia lui Dumnezeu. Mijlocitorul ceresc S-a coborât atât de jos, încât orice om, chiar și cel aflat în cea mai nenorocită stare, să poată găsi adevărul că Dumnezeu este aproape de toți.

Astfel, iubirea Mijlocitorului ceresc a găsit în nenorocirea omului păcătos ocazia perfectă pentru a se manifesta, ocazie de a arăta că nu există nicio nevoie la care să nu poată răspunde. Toți oamenii sunt chemați la acest Mântuitor și Mijlocitor, dar numai cei ce-L primesc se bucură de rezultatele lucrării Domnului Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE-LE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA!

„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus a întâlnit o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate, așa că încrederea ei în bărbați era zero – iar stima ei de sine era și mai scăzută! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței noastre, primim trei învățături importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede în noi ce avem noi mai bun. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate: ea trecuse prin cinci divorțuri, și era subiect de discuții pentru întreaga cetate, întrucât trăia deja cu un alt bărbat… Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Isus i S-a prezentat drept Mesia. De ce nu a făcut la fel când i-a chemat pe ucenici? Sau când a săvârșit prima Sa minune? Sau când a discutat cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară în funcție de trecutul nostru sau de familia din care provenim, ci în funcție de potențialul nostru. 2) Domnul Isus ne schimbă și apoi ne folosește pentru a-i schimba și pe alții. Această femeie a fost prima persoană care a propovăduit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni… au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Chiar dacă ai fost frânt, Dumnezeu te poate folosi pentru a-i vindeca pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de noi ca să-L explicăm, ci ca să-L prezentăm. El vorbește despre Sine Însuși. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi – spune despre credința ta și altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 17:15-28

„Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs-o.” (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează pe faţa lui (v. 24; Eclesiastul 2:14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într-o ţară depărtată. Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21-25). Să-l imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine o inimă pricepută, care să înţeleagă (1 Împăraţi 3:9).

Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17:5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. Prietenul iubeşte oricând. Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (Ioan 15:13). El este Prietenul nostru suprem / Singură inima Lui nu se răceşte niciodată / Ce imensă dragoste!, spun versurile unui imn.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: