Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea el și a cerut voie de la căpetenia famenilor să nu se întineze.
Daniel 1.8

Fiecare credincios are responsabilitatea de a exercita o influență evlavioasă. Prin exemplul și prin mărturia noastră trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să cunoască mai bine Persoana lui Isus Hristos și calea pentru a-L urma. Din ceea ce ne spune Biblia despre Daniel înțelegem că el a fost un om care și-a folosit influența cu înțelepciune. Mărturia lui consecventă a avut un impact nu doar asupra prietenilor săi, ci și asupra a patru împărați.

Daniel avea o convingere de nestrămutat că orice cuvânt din Scriptură era adevărat. Prin urmare, el a refuzat să mănânce din mâncarea de la masa împăratului, fiindcă Exod 34.15 interzicea consumarea oricărei mâncări oferite idolilor, iar idolatria era o practică obișnuită în Babilon. Dedicarea lui Daniel față de Dumnezeu a întrecut orice teamă de a fi pedepsit pentru refuzul de a mânca bucatele alese ale împăratului.

Domnul a onorat credința lui Daniel, făcându-l să găsească favoare înaintea oamenilor puternici. De asemenea, Dumnezeu le-a dat lui Daniel și prietenilor săi înțelepciune și cunoștință pentru a sluji așa cum se cuvine ca demnitari, în poziții care făceau ca influența lor evlavioasă să se răspândească de-a lungul întregului imperiu.

Foarte puțini dintre noi au oportunitatea de a exercita influență asupra conducătorilor unei țări. Exemplul nostru însă poate avea un impact la locul de muncă, asupra vecinilor noștri sau chiar asupra generațiilor viitoare. Așa cum viața lui Daniel a dovedit, o influență evlavioasă își are rădăcinile în credința că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Dacă convingerile noastre nu sunt întemeiate pe principii biblice, viața noastră de mărturie nu poate fi consecventă și vom fi la latitudinea preferințelor omenești, nu adânc înrădăcinați în principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, hotărârea de a rămâne în ceea ce ne învață Scriptura nu este negociabilă.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi… a zidit un altar Domnului… și a adus arderi-de-tot pe altar.”
Geneza 8.18,20

La ce ne închinăm?

Dumnezeu i-a spus lui Noe să-și facă o corabie și să intre în ea; tot Dumnezeu i-a spus și când să iasă. Noe a trebuit doar să asculte. Când ascultarea

și credința merg împreună, atunci rezultatul va fi o mare binecuvântare. Chiar pe locul unde se petrecuse judecata a ridicat un altar. Corabia îl purtase pe Noe și familia sa cu bine deasupra apelor judecății: în ea, Noe a trecut din lumea cea veche în cea nouă, în care și-a luat locul ca închinător.

Să observăm cu atenție că Noe a zidit un altar „lui Dumnezeu”. Un suflet superstițios s-ar fi închinat corăbiei, cu ajutorul căreia fusese scăpat, căci inima omului este aplecată să-L înlocuiască întotdeauna pe Dumnezeu cu mijloacele Lui de salvare. Așa a fost în vechime și tot așa stau lucrurile și astăzi la mulți oameni. Într-adevăr, corabia a fost numai mijlocul de scăpare, rânduit de Dumnezeu. Dar credința lui Noe a trecut de la corabie la Dumnezeul corăbiei. De aceea, părăsind-o, în loc să arunce o privire înapoi sau să se uite la corabie ca la ceva sfânt și vrednic de cinstire, i-a zidit lui Dumnezeu un altar și i-a adus lauda care i se cuvine ca unic Salvator. Avem aici o învățătură simplă, dar de mare folos. Îndată ce inima Îl părăsește pe Dumnezeul cel viu, prăbușirea nu mai are margini. Pe această cale se merge spre cea mai grosolană închinare la idoli. Iată un prilej bun să ne cercetăm la ce ne închinăm!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII SINCER CU TINE ÎNSUȚI!

„Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge” (Proverbe 21:6)

     E mai ușor să-ți păstrezi integritatea decât s-o redobândești. Poate că vei plăti scump să faci ceea ce este bine, dar te va costa și mai mult să-ți abandonezi principiile. „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.” (Ieremia 17:11) În 1994, jucătorul de golf Davis Love a cerut o lovitură de pedeapsă în timpul rundei a doua a campionatului Western Open. El și-a mutat marcatorul de pe calea liniei de plasare a altui jucător; dar nu și-a putut aminti dacă și-a mutat și mingea înapoi în locul său original. Deoarece nu era sigur, a solicitat o lovitură suplimentară. Și acea lovitură a făcut să fie eliminat din turneu. La sfârșitul anului, Love a avut cu 590 $ mai puțin pentru a se putea califica automat pentru Masters și a trebuit să câștige un turneu pentru a accede la unul dintre cele mai râvnite evenimente ale Golfului. Din fericire, povestea are un final fericit. Cu o săptămână înainte de marele eveniment, el s-a calificat prin câștigarea unui turneu în New Orleans și a câștigat 237.600 de dolari prin faptul că a terminat al doilea la Mastersul din 1995. Mai târziu, când a fost întrebat cum s-ar fi simțit dacă ar fi ratat Mastersul din cauza acelui penalti, Love a răspuns: „Întrebarea este cum m-aș fi simțit dacă aș fi câștigat și mi-aș fi petrecut restul vieții întrebându-mă dacă nu cumva am trișat?!”

După cum a spus Shakespeare: „Față de tine însuți fii cinstit, și ceea ce urmează, ca noaptea după zi, e că nu vei fi necinstit cu niciun om de pe pământ!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 29:15-27

Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune. Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Însă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81:12)!

Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. În contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2:5-11).

O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n-au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza pe un loc apărat.

În final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege (2 Corinteni 6:14-15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: