Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, dacă vei aduce un vițel ca ardere-de-tot, … să aduci o jumătate de hin de vin ca dar de băutură, ca jertfă prin foc, de mireasmă plăcută Domnului.
Numeri 15.8,10

Și chiar dacă sunt turnat ca jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, mă bucur și mă bucur cu voi toți.
Filipeni 2.17

Pentru că eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit.
2 Timotei 4.6

Orice ardere-de-tot, orice jertfă de pace și orice jertfă adusă pentru împlinirea unui jurământ trebuiau însoțite de un dar de mâncare și de o jertfă de băutură. Cantitatea acestor două jertfe însoțitoare depindea de mărimea animalului adus ca jertfă. Preotul turna jertfa de băutură atunci când ardea jertfa pe altar. Jertfa putea arde ore întregi pe altar până să fie complet mistuită.

Scriindu-le filipenilor din închisoarea de la Roma, apostolul Pavel aseamănă moartea sa apropiată cu o jertfă de băutură turnată peste jertfa măreață a credinței filipenilor. Ne minunăm de smerenia sa, însă smerenia exemplului folosit de el mai devreme în capitol, a Domnului Isus Hristos, o depășea cu mult. Moartea lui Pavel avea să fie ca o completare la jertfa lor, ca o mireasmă plăcută Domnului. În ochii săi, slujba lor era mult mai măreață decât a sa; slujba sa, necesară, așa cum fusese, aproape nu se mai distingea. Când privim la cât de mult l-a folosit Domnul pe Pavel în slujba Sa, suntem înclinați să credem altfel. Cât de mult putem învăța din exemplul binecuvântatului apostol!

Când s-a apropiat timpul să apară pentru ultima oară înaintea lui Nero, Pavel a făcut din nou referire la martirajul său, spunând: „Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură și timpul plecării mele a venit” (2 Timotei 4.6). Urma să plece în curând din această lume, însă lucrarea lui avea să fie continuată de către alții.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.”
Galateni 6.7

Ce semănăm?

Fiecare vorbă este o sămânță, care poartă în ea un rod: bun sau rău. Ce înspăimântător va fi când în veșnicie, în fața tronului de judecată al lui Dumnezeu, oamenii neîmpăcați nu numai că își vor regăsi cuvintele, ci și roadele și consecințele lor. Îngrozitoare priveliște, înspăimântătoare recoltă cu urmări veșnice!

Un poet spune: „Acesta este blestemul faptei rele: ea trebuie să dea naștere la rău, continuând să-l reproducă!” Această afirmație este adevărată și este valabilă și pentru vorbele rele. Într-un ziar a fost povestit un exemplu din viață despre ce roade înfricoșătoare ale cuvintelor noastre găsim unde nici nu bănuim: Un domn în vârstă a fost chemat să vorbească cu un bărbat tânăr, care și-a jefuit stăpânul și de aceea zăcea în închisoare. „Mi se pare că v-am mai văzut undeva”,a zis bătrânul către cel întemnițat. „Cu siguranță”, a răspuns el, „au trecut de atunci zece ani, iar dumneavoastră sunteți răspunzător împreună cu mine că zac aici.” „Cum așa?” a întrebat interlocutorul surprins.

„Doar nu v-am făcut în toată viața mea nici cea mai mică nedreptate.” „Probabil nu cu intenție, dar nici nu mi-ați spus niciodată ce este bine și ce este rău.”

Să înțelegem și să luăm învățătură din acest exemplu că este greșit să tăcem atunci când știm să spunem o vorbă bună și nu o spunem sau să facem o faptă bună și nu o facem!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBIREA CREȘTINULUI

„Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32)

     Când George H. W. Bush a candidat la președinția Statelor Unite în 1988, el a recunoscut că a făcut o remarcă nepotrivită la adresa jurnalistului american Dan Rather și a corespondentului Casei Albe, Lesley Stahl, după o confruntare în direct. Bush s-a referit la Rather folosind un termen ce nu se poate reda, și totodată a luat în deșert Numele lui Dumnezeu atunci când a vorbit despre Columbia Broadcasting System.

Când a fost confruntat, el a zis: „Dacă aș fi știut că microfonul este pornit, nu aș fi luat Numele lui Dumnezeu în deșert și îmi cer iertare pentru asta.” De fapt, el nu ar fi trebuit nicidecum să zică așa ceva, fie că era înregistrat, fie că nu!

Nu uita: la Dumnezeu se înregistrează întotdeauna! Biblia spune: „Căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui” (Proverbe 5:21). Cu secole în urmă, Domnul Isus a declarat: „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Luca 12:2-3) Stai o clipă și gândește-te la aceste două versete: „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.” (Proverbe 15:28) „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.” (Proverbe 10:32)

Primul verset ne spune că un om înțelept se gândește înainte să vorbească, pentru că își dă seama că fiecare cuvânt atrage o consecință. Cel de-al doilea verset ne spune că un om neprihănit știe automat ce este acceptabil, și nu uită faptul că Dumnezeu aude fiecare cuvânt. Așadar, fii atent la vorbirea ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 30:1-14

Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este mai prost decât oricine.

Prezentându-se astfel (v. 2) şi mărturisindu-şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul; cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer? Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El Însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. întrebările din v. 4 cu Ioan 3:13; Efeseni 4:10; Marcu 4:41 şi Luca 1:31-32).

Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Îi adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune:

1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el;

2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de cele ale sărăciei.

Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe noi!

Fără să-şi facă iluzii cu privire la sine, Agur cunoaşte, de asemenea, şi principiile lumii: răzvrătire, propria îndreptăţire, orgoliu, asuprire (v. 11-14). „Generaţia” noastră este oare mai bună faţă de a lui?


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: