Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi … Dumnezeu ne va binecuvânta; și toate marginile pământului se vor teme de El.
Psalmul 67.1,7

Ați remarcat cât de mult Îi face plăcere lui Dumnezeu să binecuvânteze? Imediat după ce i-a creat pe Adam și pe Eva, „i-a binecuvântat” (Geneza 1.28). După potop, când Noe și familia sa au ieșit din corabie, citim că „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui” (Geneza 9.1). Când l-a chemat pe Avraam, i-a zis: „Te voi binecuvânta … și vei fi o binecuvântare. Și voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta … și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12.2,3). O concordanță ne poate arăta de câte ori apare cuvântul „binecuvântare” în Vechiul Testament și putem vedea astfel cât de mult Își găsește Dumnezeu plăcerea în a-i binecuvânta pe cei ai Săi.

Dar cum stau lucrurile în Noul Testament? Aici exemplele abundă și ele. Cei care Îl cunosc pe Domnul își pot uni glasurile cu cel al lui Pavel și pot exclama cu o bucurie nețărmurită: „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3).

Da, am fost nespus de binecuvântați! Orice ar veni în viața noastră, să ne aducem aminte că am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în Hristos. Cu siguranță putem spune: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna din binefacerile Lui … Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!” (Psalmul 103.1,2,22).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
Geneza 19.17

Scapă-ţi viaţa!

Îngerul i-a adresat lui Lot aceste cuvinte, după ce l-a scos pe acesta din Sodoma. Încă nu se vedea ploaia de foc și pucioasă. Dar ea a venit!

La sfârșitul lui aprilie din anul 1907, un miner a dat într-o mină a bazinului carbonifer peste o vână de apă subterană a unei cariere vechi. Apa s-a revărsat imediat cu putere în galerii. Strigând: „Salvați-vă! Vine apa!”, minerul a fugit spre ieșire. Unii l-au crezut și au fugit împreună cu el. Alții au râs, deoarece nu fusese văzută acolo niciodată apă și au spus: „Este numai o glumă proastă!” Astfel s-au înecat 16 mineri, deoarece n-au dat crezare strigătului de avertizare.

Drag cititor, câte strigăte de avertizare ai auzit deja până acum? Vestea bună despre mântuirea în Domnul Isus a fost vestită deseori și probabil Dumnezeu ți-a vorbit prin evenimente puternice, care pentru moment te-au pus pe gânduri. Dumnezeu nu vrea pierzarea ta veșnică și te cheamă: „Grăbește-te, salvează-ți sufletul!” Te lasă indiferent astfel de avertizări sau le dai atenție? Acestea nu sunt simple informații sau glume. Acolo unde te afli, poate pe un pat de boală, poate departe de ai tăi printre străini, Mântuitorul, Domnul Isus, îți este aproape. El a murit pe cruce pentru tine. Disprețuiești o astfel de dragoste? Refugiază-te la Mântuitorul și recunoaște-ți vina! El vrea să te ierte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FRUMUSEȚEA PIEPTARULUI (1)

„Erau douăsprezece… fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.” (Exod 39:14)

     Când ne uităm la pieptarul purtat de marele preot al Israelului, înțelegem cât de prețioși suntem în ochii lui Dumnezeu, în calitatea noastră de copii răscumpărați ai Săi. Biblia ne dă informații foarte detaliate despre straiele marelui preot, iar în Scriptură nici un cuvânt nu este lipsit de semnificație. Când analizăm acest pieptar, descoperim ceva minunat despre modul în care ne privește Dumnezeu. Pe el erau prinse douăsprezece pietre, fiecare având numele uneia dintre cele douăsprezece seminții. Și pentru că Domnul Isus este Marele nostru Preot, să ne uităm la acest pieptar și să vedem ce putem învăța. Aceste pietre erau pietre prețioase. Dumnezeu nu a folosit pietrele obișnuite care se găseau din abundență în Israel; pentru a ne reprezenta, El a ales nestematele cele mai scumpe, mai rare și mai prețioase, adică: sardonix, topaz, smarald, rubin, safir, diamant, opal, agat, ametist, hrisolit, onix și iaspis. (Exod 39:10-13) Să remarcăm cuvântul „prețios”. Dumnezeu îmi spune că „ai preţ în ochii Mei” (vezi Isaia 43:4). De asemenea, spune că am fost răscumpărați prin sângele „scump” al Domnului Isus (vezi 1 Petru 1:19). Cum se stabilește valoarea unui lucru? Prin prețul pe care cineva este dispus să-l plătească. Iată un adevăr pe care nu trebuie să-l uiți când greșești și Satan te condamnă din cauza păcatelor și fărădelegilor tale. În pofida faptului că știe toate păcatele tale – trecute, prezente și viitoare – Dumnezeu te iubește atât de mult, încât și-a trimis Fiul ca să te răscumpere prin vărsarea scumpului Său sânge. Câtă vreme te încrezi în Hristos, valoarea ta în ochii lui Dumnezeu nu se diminuează niciodată. De ce consideră Dumnezeu că ești prețios? Pentru că El te vede tot timpul „în Hristos”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 30:15-33

Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: Dă, dă! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2:16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

Versetele 21-23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1:26-29; 2:12-13; 8:2).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: