Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că eu am primit de la Domnul ce v-am și dat, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a spus: „Acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceți aceasta spre amintirea Mea”. Tot astfel și paharul.
1 Corinteni 11.23-25

Cele patru revelații date lui Pavel – Cina Domnului

În noaptea în care a fost vândut, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Să faceți aceasta în amintirea Mea” (Luca 22.19,20). Dacă am avea doar relatările din Evanghelii, am putea concluziona că această Cină a fost doar pentru ucenici. De fapt, există astăzi unii care cred acest lucru și care nu celebrează Cina Domnului, spunând că ea nu este pentru creștini. Pavel însă a scris că primise o revelație din partea Domnului Isus glorificat cu privire la faptul că Cina trebuie celebrată de cei ai Săi până la venirea Sa (versetul 26).

Domnul Isus este punctul central al Cinei, căci El este Cel despre care ne amintim. Fiecare aspect al Persoanei Sale binecuvântate trebuie să fie înaintea ochilor noștri: viața Sa, diferitele Sale glorii, suferințele Sale și, în mod special, moartea Sa. Hristos este punctul central, și nu închinătorii.

Cuvântul grecesc pentru „aducere-aminte” se mai găsește doar o dată în Noul Testament, în Evrei 10.3, unde este folosit cu referire la jertfe. Ele erau o „aducere-aminte” pentru închinător, în fiecare an, însă nu într-un fel pozitiv. Repetarea anuală a jertfelor din Vechiul Testament era o aducere-aminte pentru închinător că păcatele sale nu fuseseră înlăturate în anul precedent. Ce contrast cu poziția creștinului și ce minunată este revelația dată lui Pavel! Păcatele noastre au fost înlăturate pentru totdeauna printr-o jertfă perfectă. Ele nu vor mai avea nicio aducere-aminte; noi ne amintim doar de Cel care le-a înlăturat pentru totdeauna!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi… El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui… tot ce începe duce la bun sfârșit.”
Psalmul 1.1,3

Omul evlavios

Un comentator a descris acest psalm numindu-l introducerea la cartea de cântări a lui Dumnezeu. Cuvântul „ferice” folosit aici are un sens destul de diferit de ceea ce ne-am aștepta noi. Cel fericit nu este cel care are totul, ci cel care își găsește plăcerea în ceea ce spune Dumnezeu și prețuiește Cuvântul Său. Acest om fericit este idealul lui Dumnezeu cu privire la ceea ce trebuie să fie omul în această lume. El își găsește împlinirea deplină în comportamentul vrednic de toată admirația al Domnului Isus, care întotdeauna a făcut lucrurile plăcute Tatălui ceresc.

În mod profetic, Omul despre care citim în primele trei versete ale psalmului, este Însuși Domnul Isus Hristos. El este acel Om evlavios care a fost în totalitate dependent de Dumnezeu Tatăl. Mântuitorul Şi-a găsit plăcerea în Legea lui Dumnezeu în chip desăvârșit. El a fost asemenea unui pom sădit lângă un izvor de apă; tot ce a început, a dus la bun sfârșit. Între Domnul și alți oameni nu sunt termeni de comparație. Doar Mântuitorul putea spune: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi” (Ioan 6.3840). Când medităm la viața Mântuitorului, admirația noastră crește ca lumina strălucitoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (5)

„Sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13)

     Dacă ai dorința fierbinte de a-ți controla mânia, iată două lucruri la care să te gândești:

1) Nu-ți spăla rufele murdare în public. Când ești rănit și mânios, răspândirea bârfelor despre cel ce ți-a greșit se produce în mod natural. Nu face așa! Biblia spune: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.” Rufele murdare se spală în public, în general, în două moduri:

a) Rușinos: spui lucruri urâte atunci când știi sigur că vor fi auzite.

b) Subtil: faci glume pe seama înfățișării, a prietenilor și a familiei acelei persoane, a relației sentimentale și a obiceiurilor, pentru a o înjosi. Lucrul acesta duce la jena simțită de cealaltă persoană, lărgește prăpastia dintre voi și face ca împăcarea să fie aproape imposibilă. Biblia spune: „Dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe 10:12).

2) Nu reacționa ca și cum nu ai fi al lui Hristos. De exemplu, nu spune: „Și-a făcut-o cu mâna lui, să se descurce singur!” Poate că și-a făcut-o cu mâna lui, însă ca urmaș al lui Hristos, nu întoarce spatele semenului tău, lăsând rănile să supureze și să se infecteze. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cum te-a iertat Hristos pe tine? După ce ți-ai recunoscut păcatul, l-ai mărturisit, ți-ai cerut iertare și ai câștigat har? Nu! Pavel spune: „Atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Așa cum Dumnezeu a luat inițiativa, tu ești chemat să-ți extinzi bunătatea și spre alții, chiar înainte ca ei să-și ceară iertare. Și dacă aleg să-ți fie vrăjmași, trebuie să-i ierți oricum! Numai atunci vei avea pace, rănile îți vor fi vindecate și vei reuși să lași totul în urmă.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 28:15-28

A căuta să împaci calea largă şi uşoară a propriei voinţe cu calea îngustă a ascultării de Domnul înseamnă a avea o umblare întortocheată, iar aceasta sfârşeşte cu un eşec sigur (v. 18). Scopul pe care-l urmăreşte un om, fie că este de a se îmbogăţi (v. 20), fie că este pur şi simplu de a câştiga o bucată de pâine (v. 21), constituie pentru el o ocazie (şi o scuză!) de a comite fărădelegi. „Scopul scuză mijloacele”, auzim spunându-se! Ce contrast faţă de Omul desăvârşit! În pustie, El a respins propunerea Ispititorului de a-Şi procura pâinea în alt fel decât primind-o de la Tatăl.

Versetele 22-27 arată cum prudenţa oamenilor conduce în diverse domenii la calcule greşite: pare mai iscusit să-ţi linguşeşti aproapele decât să-l mustri, dacă vrei să-i câştigi favoarea (mai târziu însă vei observa că a rezultat tocmai invers v. 23); înainte de a da altora, „bunul simţ” te povăţuieşte să te asiguri că ţie însuţi nu-ţi va lipsi nimic, iar unii ajung chiar până la a vorbi despre o „caritate bine planificată”! Promisiunea din versetul 27 pune însă binele nostru în legătură cu generozitatea noastră. Dumnezeu Se angajează să Se îngrijească de nevoile acelora care vor fi făcut dovada deopotrivă a dragostei şi a încrederii în El (Psalmul 41:1-3).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: