Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri … un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca.
Eclesiastul 3.1,3

Eclesiastul și creștinul

Există oare cu adevărat „un timp pentru a ucide” pentru creștin? Să privim la ceea ce Pavel ne spune în Coloseni 3.5-9: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie … Dar acum dezbrăcați-vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui”. Există un timp în viețile noastre când trebuie să ucidem sau să dăm morții astfel de lucruri.

Noi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi și de faptele lui. Însă, fiindcă avem încă natura cea veche în noi, se întâmplă ca faptele omului vechi să-și facă apariția în viața noastră. Dacă unele dintre păcatele menționate mai sus – precum curvia (relații intime în afara căsătoriei), necurăția (impuritatea morală, ca de exemplu, pornografia), patima (dorința carnală nestăpânită) sau pofta rea – și-au făcut apariția în viața noastră, atunci trebuie să luăm măsuri radicale. Trebuie să le dăm morții, lucru care poate însemna o schimbare radicală a obiceiurilor și a stilului de viață, pentru a evita anumite situații care favorizează astfel de păcate, ca de exemplu schimbarea felului în care folosim accesul la internet. Apostolul folosește o expresie mai puternică în versetul 5, „dați morții”, decât în versetul 8, „dezbrăcați-vă”, fiindcă păcatele menționate în versetul 5 creează o dependență puternică.

După aceste lucruri foarte solemne, cât de bine este să vedem că există și un timp pentru a vindeca. Domnul știe când este nevoie ca rănile noastre să fie vindecate. „Cine vorbește cu ușurătate este asemenea străpungerilor unei săbii, dar limba înțeleptului este sănătate [sau alinare]” (Proverbe 12.18). Uneori ne rănim unii pe alții cu vorbe aspre, însă ce bine că există frați și surori ale căror cuvinte aduc alinare și vindecare!

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți…”
Evrei 6.11,12

Exemplul lui Zwingli

Cu privire la un punct totuși, Zwingli suferea îngrozitor. Convins adânc de sentimentul mizeriei sale morale, de slăbiciunea sa, el suspina după adevărata sfințenie, crezând, ca atâția alții, să ajungă la ea prin propriile sale eforturi. El a trecut prin lupte lăuntrice amare, până ce a învățat să se încredințeze în întregime Domnului pentru aceasta, ca și pentru orice altceva. Mai târziu scria: „Nu aveam pe nimeni care să mă ajute să mă ridic spre bine. Am coborât cu o adâncă durere, cu rușine, în adâncurile sufletului meu. Şi atunci am spus totul Aceluia singur, pe care îmi place să-L mărturisesc. Căci, ce ar putea oamenii într-un asemenea caz? Trebuie să mai adaug că am găsit răspunsul și încă un răspuns adevărat.”

Era de temut totuși ca Zwingli să nu cumva să se lase antrenat, puțin câte puțin, de curentul politic. Domnul veghea asupra slujitorului Său și i-a pregătit un loc de odihnă și reculegere, cu totul neașteptat, în mănăstirea de la Einsiedeln, la fel cum El spusese odinioară ucenicilor Săi:

„Veniți  singuri  la  o  parte…  și  odihniți-vă  puțin”  (Marcu 6.31). A fost chemat acolo chiar de mai-marele mănăstirii. În tăcerea și calmul mănăstirii, găsea mai mult timp pentru studii și meditație. Apoi, datorită prezenței pelerinilor, foarte numeroși, avea mereu ocazia de a răspândi până departe adevărurile care îi deveniseră scumpe și pe care nu le putea păstra numai pentru el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE (2)

„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine” (Proverbe 23:16)

     Când vorbim de stăpânirea de sine, există două principii biblice importante:

1) Nu da vina pe oameni și pe lucruri. Învinovățirea altcuiva este un mijloc de a scăpa de responsabilitate, în timp ce arăți cu degetul în altă parte. „Dacă ai veni la timp, nu te-aș mai bate la cap”, sau viceversa: „Dacă ai înceta să mă bați la cap, poate aș începe să ajung la timp.” Cuvintele de acest fel nu ajută, ci atrag ostilitatea celeilalte persoane, perpetuează mânia și nu reușesc să producă rezultatele pe care ți le dorești.

2) Nu folosi cuvintele ca pe niște arme sau ca pe o formă de control. În schimb, ține-ți emoțiile sub control și exprimă-le într-un mod sănătos. Nu uita, scopul tău este să rezolvi problema și relația să fie întărită, și nu de a lăsa în urmă răni care să supureze. E ușor să procedezi așa?! Nu – de aceea ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Biblia spune că vorbele pot doborî duhul celuilalt (vezi Proverbe 18:14), îi pot zdrobi sufletul (vezi Proverbe 15:4) și pot distruge relația (Proverbe 18:21). Solomon a spus că vorbele pline de mânie „alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 26:22). Ceea ce spui poate dăinui în memoria unei persoane întreaga sa viață – până în mormânt.

Asta e ceea ce-ți dorești? Firește că nu! Pe de altă parte, mânia gestionată corect nu va fi niciodată regretată și nu va trebui să te pocăiești pentru ea. Învață să vezi diferența dintre mânia pe care o simți și vorbele pe care le rostești. Mânia poate revela lucrurile care trebuie schimbate în relație. Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate ce trebuie schimbat – mai întâi la tine, apoi la cealaltă persoană.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 27:1-13

A ne lăuda cu ziua de mâine (v. 1) înseamnă a dispune de ea ca şi cum ne-ar aparţine: facem proiecte ferme, convenim angajamente la termen, încheiem garanţii pentru altul (v. 13). Să recitim ce ne spune Iacov în această privinţă (Iacov 4:13-16). Pe de altă parte, acest verset 1 se adresează într-un mod cu totul special acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor. 2 Corinteni 6:2 le repetă cu stăruinţă: Iată, acum este ziua mântuirii!.

Este plăcut să putem conta pe un prieten. Sfaturile sale afectuoase vin din inima sa şi o înveselesc pe a noastră (v. 9). Prietenul adevărat nu este însă acela care ne va spune întotdeauna cuvinte amabile; dimpotrivă, el va şti să-şi asume riscul de a ne adresa o mustrare, chiar dacă orgoliul nostru va trebui să fie rănit (v. 5, 6). Astfel este Isus, Prietenul credincios. El ne iubeşte prea mult pentru a ne menaja. Chirurgii sunt deseori nevoiţi să facă tăieturi mari pentru a ajunge la organele din interior şi pentru a extirpa răul. Tot aşa este şi în sens spiritual: Bătăile care rănesc curăţă răul, şi loviturile, cămările sufletului (cap. 20:30). Să acceptăm fără cârtire aceste răniri necesare, recunoscând în ele mâna blândă şi sigură a Prietenului nostru suprem!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: