Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 20, 2018”

20 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme … un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.
Eclesiastul 3.1,2

Eclesiastul și creștinul

Din punct de vedere natural, momentul nașterii unui om și cel al morții lui sunt evenimente speciale. Moise spune: „Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci de ani și dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuși mândria lor este durere și deșertăciune; pentru că trec repede și noi zburăm … Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalmul 90.10,12). Este un lucru înțelept ca omul să se gândească la faptul că va muri – „După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată” (Evrei 9.27). Cei credincioși au nădejdea minunată că nu vor muri, dacă Domnul vine în curând să-Și ia Adunarea.

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, are dreptul exclusiv de a determina timpul nașterii și al morții unui om. Însă omul natural a încercat întotdeauna să determine el atât momentul nașterii (prin legiferarea avortului), cât și pe cel al morții (prin legiferarea sinuciderii asistate și a eutanasierii).

Mai este însă un aspect, chiar mai important, cu privire la aceasta. Există un timp al nașterii – al nașterii din nou – iar timpul acesta este acum: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2), sau astăzi: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15). Pentru cine nu folosește prilejul de a fi născut din nou, va veni, inevitabil, timpul morții – ceea ce Biblia numește „moartea a doua” – „Aceasta este a doua moarte: iazul de foc” (Apocalipsa 20.6). Însă toți cei care sunt mântuiți prin sângele Său nu au niciun motiv să se teamă de moartea a doua: „Fericit și sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere” (Apocalipsa 20.6). Însă cât de grav este să se spună despre cineva așa cum s-a spus despre faraon: „El a lăsat să treacă timpul hotărât” (Ieremia 46.17).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

De câte ori să iert?

La întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”, Învățătorul venit din cer a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” Cuvântul lui Dumnezeu a dovedit că suntem gata tot timpul să ne plângem de aproapele nostru. În spatele scenei stă vrăjmașul cel vechi, diavolul, care inspiră toate neînțelegerile dintre indivizi, din familie, din societate. Atât timp cât păstrăm în inima noastră gânduri de răzbunare sau ură, atunci când nu suntem gata să iertăm pe cei care ne-au greșit, noi suntem cei ce vom suferi cel mai mult. Aceste resentimente ne vor afecta emoțional, spiritual și fizic. Medicina nu ne poate ajuta în acest sens.

Ajutorul îl găsim numai la Dumnezeu. Toate încercările personale de a ne face mai buni, mai milostivi, se vor lovi de eșec. Natura noastră veche este păcătoasă de la un capăt la altul și nu poate fi schimbată. Fiecare om are nevoie de o natură nouă, dăruită de Mântuitorul prin credința în El. Cine vine cu starea sa rea și o recunoaște, va auzi glasul Domnului spunând: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră…” (Ezechiel 36.26). Un astfel de om va învăța să ierte și va practica această lucrare față de cei care i-au greșit, prin puterea Domnului și Mântuitorului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRĂDUIEȘTE-TE SĂ ADUCI O REZOLVARE

„Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:24-25)

     Ți se pare că talentele tale nu sunt recunoscute și acceptate? Ai un talent special, și cu toate acestea Dumnezeu pare că nu te binecuvântează cu succes?! Iată care ar putea fi problema: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:23-25)

Nu te lăsa condus de eul tău rănit; fii condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Tu spui: „Persoana cu care am avut o problemă nu mai este aici, și totuși sunt încă frământat!”

Citește aceste două versete:

1)”Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

2) „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” (Ioan 20:23) Împărtășește-ți sentimentele cuiva care este demn de încrederea ta.

Roagă-te și mărturisește-ți deschis greșelile și vinovăția pe care o simți. Rugăciunea și prezența unui prieten te pot ajuta să-ți recapeți pacea minții pe care o cauți. După ce David l-a ucis pe Urie, soțul concubinei sale, sentimentul vinovăției a fost copleșitor și a căutat iertarea lui Dumnezeu. Însă Urie nu mai era în viață ca să-i audă mărturisirea; murise de aproape un an. Așa că David s-a întors la proorocul Natan și și-a vărsat sufletul înaintea lui, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul” (2 Samuel 12:13).

Urmează exemplul lui David – apoi lasă problema în urmă și mergi mai departe.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 140

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne-a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de-a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care-şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să-mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3:13; 7:17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6:6). Moartea m-a scăpat de omul cel vechi; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să-l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, spune cel credincios Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei (v. 7). Coiful mântuirii este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6:17).


19 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.
Fapte 17.30,31

După ce a văzut într-o viziune pe un om din Macedonia, care îl ruga să vină și să-i ajute (Fapte 16.9), Pavel și-a dat seama că Dumnezeu îl chema să predice evanghelia în acea regiune. Mai târziu, în această primă călătorie a sa în Europa, Pavel a mers la Atena. Cetatea era plină de altare ale idolilor; exista până și un altar al „dumnezeului necunoscut”.

Mergând zilnic în sinagogă și în piață, Pavel discuta cu oamenii din cetate. Filosofii l-au dus la Areopag, cel mai înalt tribunal al Atenei. Doreau să afle mai în amănunt despre învățătura cea nouă pe care Pavel o prezenta, fiindcă locuitorii Atenei nu se preocupau cu altceva decât cu a spune și a asculta noutăți. Pavel a avut astfel oportunitatea de a le vesti mesajul minunat cu privire la „dumnezeul necunoscut” – fiindcă acest Dumnezeu necunoscut Se făcuse într-adevăr cunoscut. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii, în lumea care nu L-a cunoscut și nu L-a primit, ci L-a atârnat pe o cruce.

La fel cum iudeii și națiunile L-au respins pe Hristos când El S-a aflat pe pământ, acești filosofi din Atena disprețuiau mesajul predicat de Pavel. Hristos nu poate fi primit prin înțelepciunea omenească, ci prin credința simplă în Cel care a murit pentru a plăti prețul pentru păcat. Ca dovadă că a acceptat jertfa Sa, Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți.

Pavel vorbește despre ziua rânduită, când lumea va fi judecată cu dreptate de către Omul pe care Dumnezeu L-a rânduit. Cine este acest Om? Este Isus! Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască de păcatele lor și să-L accepte ca Mântuitor, cât este încă ziua harului. Cine nu-L cunoaște ca Mântuitor Îl va întâlni ca Judecător.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Petru… i-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?»”
Matei 18.21

De câte ori să iert?

După asasinarea președintelui Abraham Lincoln în anul 1865 de către un actor în timpul unui spectacol la care asista președintele american, doamna Lincoln l-a chemat pe Parker, omul însărcinat cu paza personală a soțului ei, și l-a întrebat:

De ce, Parker, n-ai avut grijă de soțul meu? Unde ai fost? Ce-ai făcut? Ce s-a întâmplat, de nu i-ai ocrotit viața?

Parker, zguduit în conștiința lui, a răspuns:

Nu-mi pot ierta asta niciodată. Nu m-am gândit că ar fi cineva să poată ucide un om așa de bun și nobil ca președintele. Şi de aceea, în loc să-l păzesc, m-am uitat la spectacol. Nu-mi voi ierta niciodată acest lucru.

Bine, Parker! Pe tine te iert, dar pe criminal n-am să-l iert niciodată.

Ted, fiul președintelui, după ce a asistat la discuție, s-a retras în biroul tatălui său și a meditat întreaga noapte. Astfel i-au trecut prin fața ochilor tot felul de scene memorabile din viața tatălui său și apoi a tras concluzia: „Dacă tata trăia, l-ar fi iertat pe criminal.” Președintele avea un caracter plin de sete după dreptate și cinste. Exemplul desăvârșit, de la care a putut învăța președintele și de la care poate învăța oricine, este Mântuitorul Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PACEAMINȚII

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

     Pe cine te bazezi în rezolvarea problemelor tale: pe Dumnezeu sau pe tine? Înainte de a da un răspuns, citește următoarele: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine… Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.” (Isaia 26:3,7). Ce promisiune măreață! Dacă vrei să-ți păstrezi pacea minții, trăiește după următorul principiu: „Fă tot ce poți, iar restul încredințează lui Dumnezeu!” Unii dintre noi am crescut cu ideea că este greșit să ne bucurăm atunci când avem probleme. Am fost condiționați să credem că dacă nu putem face nimic, cel puțin ne putem îngrijora și putem deveni nefericiți. Iată ce scrie Pavel în acest sens: „Fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă… de la Dumnezeu.” (Filipeni 1:28) Satan nu știe ce să mai facă atunci când nu te poate supăra. I-ai luat o armă puternică din mână. Prin faptul că te încrezi în Dumnezeu pe deplin, nu mai ești la mila împrejurărilor, a altor oameni sau a propriilor tale emoții și limitări. Crainicul Paul Harvey a spus odată: „În vremuri ca acestea, ne este de mare ajutor să ne amintim că mereu au fost vremuri ca acestea!” Întrebarea nu este: „Vor veni necazurile?”, ci „Cum le vei face față?” Biblia spune: „Noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El.” (Evrei 4:3) Când lucrurile nu merg bine – nu merge și tu în direcția greșită împreună cu ele. Ascultă de sfatul lui Dumnezeu, bazează-te pe cuvântul Său, iar apoi odihnește-te în El și crede că El va lucra în locul tău.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

    
Psalmul 139

Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5). Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui (citiţi Evrei 4:13).

Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3:8; Ioan 3:19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu! Şi o altă nebunie este să se ascundă de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: Cerceteazămă, Dumnezeule, şi din nou cercetează-mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe vreo cale a întristării. Însă condu-mă pe calea eternă!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: