Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme … un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.
Eclesiastul 3.1,2

Eclesiastul și creștinul

Din punct de vedere natural, momentul nașterii unui om și cel al morții lui sunt evenimente speciale. Moise spune: „Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci de ani și dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuși mândria lor este durere și deșertăciune; pentru că trec repede și noi zburăm … Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalmul 90.10,12). Este un lucru înțelept ca omul să se gândească la faptul că va muri – „După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată” (Evrei 9.27). Cei credincioși au nădejdea minunată că nu vor muri, dacă Domnul vine în curând să-Și ia Adunarea.

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, are dreptul exclusiv de a determina timpul nașterii și al morții unui om. Însă omul natural a încercat întotdeauna să determine el atât momentul nașterii (prin legiferarea avortului), cât și pe cel al morții (prin legiferarea sinuciderii asistate și a eutanasierii).

Mai este însă un aspect, chiar mai important, cu privire la aceasta. Există un timp al nașterii – al nașterii din nou – iar timpul acesta este acum: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2), sau astăzi: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15). Pentru cine nu folosește prilejul de a fi născut din nou, va veni, inevitabil, timpul morții – ceea ce Biblia numește „moartea a doua” – „Aceasta este a doua moarte: iazul de foc” (Apocalipsa 20.6). Însă toți cei care sunt mântuiți prin sângele Său nu au niciun motiv să se teamă de moartea a doua: „Fericit și sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere” (Apocalipsa 20.6). Însă cât de grav este să se spună despre cineva așa cum s-a spus despre faraon: „El a lăsat să treacă timpul hotărât” (Ieremia 46.17).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

De câte ori să iert?

La întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”, Învățătorul venit din cer a răspuns: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” Cuvântul lui Dumnezeu a dovedit că suntem gata tot timpul să ne plângem de aproapele nostru. În spatele scenei stă vrăjmașul cel vechi, diavolul, care inspiră toate neînțelegerile dintre indivizi, din familie, din societate. Atât timp cât păstrăm în inima noastră gânduri de răzbunare sau ură, atunci când nu suntem gata să iertăm pe cei care ne-au greșit, noi suntem cei ce vom suferi cel mai mult. Aceste resentimente ne vor afecta emoțional, spiritual și fizic. Medicina nu ne poate ajuta în acest sens.

Ajutorul îl găsim numai la Dumnezeu. Toate încercările personale de a ne face mai buni, mai milostivi, se vor lovi de eșec. Natura noastră veche este păcătoasă de la un capăt la altul și nu poate fi schimbată. Fiecare om are nevoie de o natură nouă, dăruită de Mântuitorul prin credința în El. Cine vine cu starea sa rea și o recunoaște, va auzi glasul Domnului spunând: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră…” (Ezechiel 36.26). Un astfel de om va învăța să ierte și va practica această lucrare față de cei care i-au greșit, prin puterea Domnului și Mântuitorului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRĂDUIEȘTE-TE SĂ ADUCI O REZOLVARE

„Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:24-25)

     Ți se pare că talentele tale nu sunt recunoscute și acceptate? Ai un talent special, și cu toate acestea Dumnezeu pare că nu te binecuvântează cu succes?! Iată care ar putea fi problema: „Dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău…” (Matei 5:23-25)

Nu te lăsa condus de eul tău rănit; fii condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Tu spui: „Persoana cu care am avut o problemă nu mai este aici, și totuși sunt încă frământat!”

Citește aceste două versete:

1)”Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

2) „Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” (Ioan 20:23) Împărtășește-ți sentimentele cuiva care este demn de încrederea ta.

Roagă-te și mărturisește-ți deschis greșelile și vinovăția pe care o simți. Rugăciunea și prezența unui prieten te pot ajuta să-ți recapeți pacea minții pe care o cauți. După ce David l-a ucis pe Urie, soțul concubinei sale, sentimentul vinovăției a fost copleșitor și a căutat iertarea lui Dumnezeu. Însă Urie nu mai era în viață ca să-i audă mărturisirea; murise de aproape un an. Așa că David s-a întors la proorocul Natan și și-a vărsat sufletul înaintea lui, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul” (2 Samuel 12:13).

Urmează exemplul lui David – apoi lasă problema în urmă și mergi mai departe.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 140

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne-a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de-a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care-şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să-mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3:13; 7:17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6:6). Moartea m-a scăpat de omul cel vechi; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să-l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, spune cel credincios Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei (v. 7). Coiful mântuirii este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6:17).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: