Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar ei, văzându-L umblând pe mare, au gândit că este o nălucă și au strigat; pentru că toți L-au văzut și s-au tulburat. Și îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Și S-a suit la ei în corabie, și vântul s-a potolit. Și erau peste măsură de uimiți în ei înșiși și se minunau.
Marcu 6.49-51

Ucenicii încercau să traverseze marea Galileii și vâsleau din greu, fiindcă vântul le era potrivnic. Deodată L-au văzut pe Domnul umblând pe mare, mai repede decât puteau vâsli ei, fiindcă ni se spune că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei. Ucenicii au crezut că este o nălucă și au țipat de spaimă.

Era Domnul Isus, Creatorul Însuși, care coborâse în mijlocul creației Sale. El este Stăpânul mării, iar valurile ei se aștern sub picioarele Sale. Ca răspuns la țipătul lor, El a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi S-a suit în corabie și vântul a încetat. Cu El la bordul corabiei, pacea și liniștea au fost restabilite.

Și noi trecem prin furtunile și prin încercările vieții. Valurile urlă, vântul suflă în direcția contrară dorințelor noastre, necazurile și dificultățile cresc, iar suferințele ne copleșesc. Care sunt resursele pe care ni le oferă credința? Să ne ridicăm privirea și să-L privim pe Domnul Isus umblând liniștit deasupra întregii sfere a circumstanțelor noastre! El deține controlul perfect asupra tuturor lucrurilor care ne tulbură pacea.

Să ascultăm glasul Lui blând: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Este minunat să știm că El Însuși are control deplin asupra fiecărui detaliu al vieții noastre. Să-L invităm în corabia noastră! Cu siguranță că ucenicii au fost foarte bucuroși să-L aibă pe Domnul în corabie cu ei. Nimic nu poate înlocui prezența Domnului gloriei!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau…”
Isaia 65.1

Evanghelia Mântuitorului nostru

Chiar dacă oamenii nu întreabă de Dumnezeu, totuși Dumnezeu întreabă de oameni – astăzi ca Mântuitor, în viitor ca Judecător.

Pentru că noi înșine nu putem să-L găsim pe Dumnezeu, Dumnezeu Însușia găsit calea spre noi în Domnul Isus.

Dacă nu condamnăm și nu recunoaștem păcatele noastre, Dumnezeu le va judeca și le va pedepsi.

Atât timp cât în ochii mei mă văd un om fără cusur, nimeni nu mă poate ajuta, nici măcar Mântuitorul.

Dacă Dumnezeu nu Se poate proslăvi prin har, atunci face aceasta prin judecată.

Fiecare religie îl pune pe om în centru. Dar credința adevărată, creștină îl are pe Hristos ca punct central.

În teologie este stabilit ce gândește omul despre Dumnezeu. În Biblie găsim ce gândește Dumnezeu despre om.

Nu este nicio rușine dacă îți recunoști păcatele, dar este o rușine dacă trăiești mai departe în ele.

Cu cât vedem mai mult păcatele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cu atât mai mult prețuim harul Său.

Puterea de a păcătui se moștenește, dar dreptatea lui Dumnezeu se obține, și anume prin credința în Isus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare.

Unii se îndoiesc de credința lor, de aceea cred în îndoiala lor.

Cine Îl are pe Domnul Isus, are totul, chiar dacă nu ar avea nimic. Cine nu Îl are pe Domnul Isus, nu are nimic, chiar dacă ar avea toate celelalte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SMEREȘTE-TE!

„Am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc” (Daniel 4:34)

     Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu dragoste unei inimi smerite și respinge mereu inimile trufașe. La un moment dat, regele Nebucadnețar se lăuda că a construit cea mai avansată civilizație din lume. În clipa următoare, și-a pierdut mințile și se târa pe labe, mâncând iarbă ca un animal. Însă când s-a pocăit, Dumnezeu l-a repus pe tron. El a zis: „Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt… Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:34,37).

E rău și neplăcut să cazi, dar să cazi și să nu strigi după ajutor, sau să refuzi să te pocăiești pentru păcatul tău, este mai rău decât căderea însăși. Poate îți este rușine să afle toată lumea că ai căzut. Imaginea ta publică este atât de importantă, încât ești dispus să-ți plângi în continuare de milă? Ești atât de dezamăgit, încât refuzi să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu? Nu mai fi atât de mândru! Nu mândria a fost cea care te-a făcut să cazi de la început? Mândria este periculoasă, pentru că te face să rămâi într-o stare de neajutorare zile în șir – uneori chiar ani. În realitate, dacă ai fi cerut ajutor mai devreme, te-ai fi putut ridica și ți-ai fi putut vedea de viață. Dar vestea cea bună este că nu e prea târziu să te pocăiești și să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu. Când Nebucadnețar a făcut asta, și-a venit în fire și i s-a redat tronul împărăției sale. Același lucru ți se poate întâmpla și ție!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 147

Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: Lăudaţi pe Domnul (Iah), altfel spus, Aleluia (HaleluIah). Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

În cine Îşi găseşte Domnul plăcerea? În cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3:8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-l traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la picioarele oamenilor (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3:1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68:11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28:12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită (v. 5)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: