Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu Te depărta de mine, pentru că necazul este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute. Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat. Și-au deschis gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
Psalmul 22.11-13

David a scris acest psalm în mod profetic, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu l-a călăuzit pe David să vorbească despre suferințele lui Mesia pe cruce, despre moartea și despre învierea Sa, ca și despre câteva dintre gloriile Sale ulterioare. În timpul celor trei ceasuri de întuneric pe cruce, Isus a fost părăsit de Dumnezeu. Către sfârșitul acestor trei ore, cuvintele lui Hristos, „Nu Te depărta de Mine”, exprimă situația Lui copleșitoare. Chiar și atunci El S-a abandonat complet în brațele lui Dumnezeu, fiindcă nu exista niciun alt ajutor către care să strige. Dumnezeu Îl judeca pe Domnul Isus în locul nostru și totuși El striga către Dumnezeu să-I vină în ajutor. De asemenea, Domnul Isus îndura atacurile tuturor vrăjmașilor care Îl înconjurau. Conducătorii iudeilor erau ca niște tauri puternici împrejurul Lui, gata de a-L ataca, și ca niște lei care răcneau, gata să-L devoreze (versetul 13). Suferința Lui este zugrăvită prin astfel de expresii: „Sunt vărsat ca apa”, „oasele mi se desfac”, „mi se usucă puterea”, „mi se lipește limba de cerul gurii”, „M-ai adus în țărâna morții” (versetele 14 și 15), însă El Se sprijină pe Dumnezeu și doar pe El.

Soldații romani erau ca niște câini în jurul Lui și Îi străpunseseră mâinile și picioarele (versetul 16). Profeția remarcabilă cu privire la hainele Sale a fost împlinită în cel mai mic detaliu, arătând cum Dumnezeu deținea controlul total al lucrurilor (versetul 18). Totuși oamenii erau pe deplin responsabili pentru răul pe care îl comiteau. Hristos a continuat să Se sprijine pe Dumnezeu: „Nu Te depărta” (versetul 19). Dumnezeu a îngăduit ca sabia să se scoale împotriva Păstorului Său și astfel autoritatea romană L-a condamnat pe Isus la moarte. Satan, ca un leu care răcnește, a încercat să-L înghită (versetul 21). Dumnezeu însă I-a răspuns Domnului Isus atunci când Acesta a spus: „S-a sfârșit”. Acum Biruitorul putea să-Și plece capul (Ioan 19.30).

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe, și i-a fă- cut o haină pestriță.”
Geneza 37.3

Iubit şi evidenţiat de Tatăl

În Iosif, fiul lui Iacov, găsim multe indicații clare spre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Două dintre ele sunt prezentate în versetul de astăzi:

Tatăl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi. Despre Domnul Isus se spune scurt și cuprinzător: „Tatăl iubește pe Fiul” (Ioan 3.35). Aceasta a fost adevărat deja în veșnicie, dar și atunci când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și a trăit aici. În orice timp a curs un izvor de iubire din inima Tatălui spre Isus Hristos.

Ştim că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii (Ioan 3.16). Dar numai un Om este Fiul dragostei Lui (Coloseni 1.13). Lui i se arată afecțiunea deosebită a Tatălui. Aceasta s-a arătat clar de două ori în viața Domnului Isus: la botezul Lui și pe munte auzim glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit” (Matei 3.17; 17.5).

Tatăl i-a făcut lui Iosif o haină pestriță. Cu această haină deosebită, Iacov a arătat tuturor cât de mult îl prețuia pe fiul său Iosif. Şi Domnul Isus a fost evidențiat de Tatăl. Iarăși ne gândim la mărturia dumnezeiască de la Iordan și de pe munte. De ambele dăți, Tatăl a explicat că „a găsit plăcere” în Fiul Său.

Isus Hristos, care avea deja în veșnicie toată plăcerea Tatălui, i-a dat lui Dumnezeu prin comportarea Sa desăvârșită ca Om un alt motiv să-Şi facă public cunoscută aprecierea Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA!

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Uneori încercăm să ne scuzăm negativismul spunând: „A fost numai o idee, nu înseamnă nimic.” Dar nu e așa! Atunci când îi dai voie unui gând greșit să pătrundă în mintea ta, el poate prinde rădăcină și poate crește, ajungând ceea ce Biblia numește „întăritură” (vezi 2 Corinteni 10:4). Când un gând devine atât de puternic, el începe să-ți controleze perspectiva, atitudinea și faptele. De aceea Biblia spune: „Să vă transformați prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Nu uita, unde îți este mintea, acolo îți vor merge și picioarele! Cu toții ne confruntăm cu provocări și cu dificultăți în viață. Poate îți îngădui să ai gânduri precum: „nu mai suport” ori „dacă se mai întâmplă ceva, o s-o iau razna!” sau „dacă lucrurile nu se schimbă în cel mai scurt timp, mă dau bătut!” Acest fel de gândire te pregătește pentru înfrângere înainte ca măcar să întâmpini o problemă. Gândirea care spune „nu mai suport” sau „renunț” nu are în ea nicio urmă de putere, de forță, de motivare sau de izbândă. Toate acestea sunt atitudinile unui învins, nu ale unui victorios. În schimb, ar trebui să gândești: „Dacă atacul este atât de mare, înseamnă că binecuvântarea din spatele lui este și mai mare!” Sau: „Dacă Satan mă atacă atât de dur, înseamnă că Dumnezeu mi-a pregătit ceva nemaipomenit.” Trebuie să te străduiești să devii o persoană pregătită din punct de vedere spiritual, emoțional și mental pentru orice provocare care îți depășește priceperea și să nu te lași descurajat așa de ușor sau învins. Poți face lucrul acesta – dacă „îți înnoiești mintea” prin Cuvântul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 146

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a-L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34:1). Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai-marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144:4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte. Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, Sa făcut recunoscut ca Dumnezeu puternic şi plin de dragoste (Luca 4:18-19 şi 13:13).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: