Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar Tu ești Cel care m-ai scos din pântece; Tu mi-ai dat încredere la sânii mamei mele. Din pântece Ți-am fost dat Ție; din pântecele mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.
Psalmul 22.9,10

Acest psalm uimitor ne prezintă detalii cu privire la Persoana și la jertfa Domnului nostru Isus Hristos, precum și cu privire la gloriile Lui prezente și viitoare. Unul dintre secretele vieții de completă dedicare a lui Hristos față de Dumnezeu și față de interesele Acestuia a fost încrederea Lui nezdruncinată în Dumnezeu. Indiferent de ce s-a întâmplat, Hristos Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu. În timpul ceasurilor de întuneric, El a continuat să Se încreadă în Dumnezeu, poate mai mult decât oricând, chiar și atunci când Dumnezeul Său Își ascundea fața de El (versetul 2).

Vrăjmașii își băteau joc de El deoarece continua să Se încreadă în Dumnezeu și spuneau: „Să-L scape Dumnezeu acum, fiindcă Își găsește plăcerea în El” (versetul 8). Satan știa ce să-i facă pe oameni să spună, însă n-a putut să-L oprească pe Domnul de pe drumul Său de ascultare! În timpul celor trei ore de întuneric, Satan a încercat cu disperare să zădărnicească lucrarea lui Hristos prin acei batjocoritori care Îl provocau pe Domnul să renunțe. Totuși, în ciuda slăbiciunii Sale fizice și a presiunii cumplite din orice direcție, Domnul Isus a continuat să-Și pună încrederea în Dumnezeu. Făcuse acest lucru din pântecele mamei Sale. Fusese conceput în pântecele fecioarei prin puterea Duhului Sfânt și, până Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui (Luca 23.46), Domnul nostru S-a încrezut totdeauna și pe deplin în Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Astfel, prin aceeași putere, El S-a adus pe Sine jertfă lui Dumnezeu (Evrei 9.14).

Isus S-a sprijinit pe Dumnezeu. Fără egal în dependența, părtășia, ascultarea și angajamentul Său, El L-a mărturisit pe Dumnezeu ca Dumnezeu al Său și L-a onorat prin orice gând, cuvânt și faptă, în special atunci când S-a aflat pe cruce.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus le-a zis: «Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.»”
Ioan 4.43

Mâncarea Mântuitorului

Una din cele mai importante lucrări în viața Mântuitorului a fost împlinirea voii Tatălui ceresc. Domnul Isus Hristos putea spune încă de la venirea Sa în lume: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10.7). Dumnezeu are un plan bine definit pentru omenire, dar și pentru fiecare persoană în parte. La realizarea acestui plan măreț,  Isus  Hristos  a  cooperat  deplin  cu  Dumnezeu. Mântuitorul este Unicul care a putut spune: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”

Când Domnul Isus a spus în orice împrejurare: „Facă-se voia Ta”, aceasta nu însemna pentru El o povară aspră, cio părtășie perfectă cu Tatăl ceresc în realizarea mărețului plan al mântuirii. Voia lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale a fost activă în viața Mântuitorului; era mâncarea Lui zilnică. De aceea Dumnezeu putea să privească cu bucurie spre Fiul Său aflat în mijlocul vrăjmașilor, a răutății, a respingerii, dar totdeauna gata să facă voia și lucrarea care i-a dat-o Tatăl ceresc.

Dacă dorim să facem voia Tatălui ceresc, trebuie să ne punem mai întâi întrebarea: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Răspunsul biblic este: „să credem în Acela pe care L-a trimis El”. Acesta este începutul vieții de credință. Adevărata credință mântuitoare nu este numai o credință în existența unui Mântuitor, ci o întoarcere sinceră, din inimă la acest Dăruitor al vieții veșnice. De aici urmează și ceilalți pași pe calea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE POATE RIDICA

„Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea” (Ieremia 18:6)

     Proorocul Ieremia scrie (18:3-6): „Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”

Sunt trei lecții importante în această povestire și ar fi bine să ținem cont de ele:

1) Câtă vreme ești disponibil și deschis față de Dumnezeu, El nu te va da la o parte, ci te va modela pentru a te transforma în ceva ce El poate folosi.

2) Când ceilalți te doboară, Dumnezeu te ridică. Olarul nu-și presează lutul, ci îl ridică mereu și îl modelează, în timp ce îl învârtește pe roată. Dumnezeu va face la fel și cu tine. David a spus: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.” (Psalmul 40:2)

3) Remarcă ale cui picioare sunt pe roată. Dacă ar fi putut, Satan te-ar fi aruncat demult de pe roată, dar nu poate. Uită-te sub masă și vei vedea picioarele cui sunt pe roată: ale Olarului! Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 137 şi 138

Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a lui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145-150, până la lauda universală.

Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care leau luat totul nu le-au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într-o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua (Ioan 16:22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

În Psalmul 138, credinciosul, în ciuda înjosirii lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându-se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 Împăraţi 8:47). Tu m-ai ascultat (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s-au schimbat încă cu nimic. Dumnezeu însă i-a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel credincios (Efeseni 3:16)!

Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: