Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristos Isus … S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce.
Filipeni 2.5,7,8

Să privim cu reverență la starea de umilință a Fiului lui Dumnezeu, care, cu supunere și cu o ascultare perfectă față de Dumnezeu, a trăit aici ca Om printre oameni. Venind pe acest pământ, El S-a golit pe Sine de tot ceea ce era al Său de drept. Este imposibil să citim oricare dintre Evanghelii fără să întâlnim la fiecare pas mireasma binecuvântată a ascultării izvorâte din dragoste. Nelegiuirea oamenilor din jurul Lui n-a făcut decât să ofere o și mai mare forță și binecuvântare smeririi Sale. El era „Eu sunt”, aflat pe pământ în perfecțiunea ascultării omenești.

Tot ceea ce este pur și vrednic de iubit în natura omenească s-a aflat în Isus. Orice părticică a caracterului Său a fost perfect supusă lui Dumnezeu în umanitatea Sa; orice lucru a fost la locul lui și a funcționat în mod desăvârșit. Când trebuia să fie blând, a fost blând; când a fost indignat, cine a putut sta înaintea mustrărilor Sale? A fost plin de har, îndurător și îndelung-răbdător cu cei mai mari dintre păcătoși (1 Timotei 1.13-16), însă necruțător cu trufia inimii reci a fariseilor (Luca 7.36-50). Pe cruce a fost plin de bunătate față de mama Sa – cu o minunată grijă a încredințat-o celui care stătuse culcat la sânul Său; însă n-a recunoscut nicio cerință a ei atunci când era preocupat cu slujirea Sa pentru Dumnezeu (Ioan 2.3,4; Matei 12.46-50).

Calmul și puterea Sa morală i-a tulburat pe adversarii Săi și i-a lăsat muți. Blândețea Sa a înmuiat inimile care nu erau cu totul împietrite prin voința proprie împotrivitoare. Discernământul Său a făcut întotdeauna în mod perfect diferența dintre bine și rău.

Într-un cuvânt deci, umanitatea lui Hristos a fost desăvârșită – a fost întotdeauna supus în mod perfect lui Dumnezeu și gata întotdeauna de a face voia Lui. Lăudat să fie Numele Său!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.”
Iacov 1.6

Datoria iertată

Cu toate vorbele de neîncredere ale consătenilor săi, bătrânul Fritz a rămas pe poziția sa de încredere în cuvintele moșierului. El arăta mereu spre anunțul de pe poartă și spunea că trebuie să aibă încredere în moșierul care de atâtea ori le-a făcut bine.

În sfârșit, când văzu că nu poate face nimic și că nimeni nu dorește să intre împreună cu el la moșier, se întoarse trist de la locuitorii satului, se îndreptă hotărât spre poartă și bătu în ea. Auzi cum cineva se apropie, ridică zăvorul greu și deschise poarta. Fără să mai privească spre mulțimea batjocoritoare, bătrânul Fritz intră cât putu de repede și îl urmă pe slujitorul care, după ce închise ușa, îl conduse spre biroul moșierului. Dacă până în clipa aceea, Fritz a mai avut îndoieli și griji, acestea au dispărut când s-a aflat în fața moșierului.
–    Fritz! Ce mult mă bucur că ai venit! Tu ești primul care a crezut cuvântul meu. Toți ceilalți nu cred ce am scris. Deja de ieri după-masa aștept, dar nimeni n-a venit până acum.
După o pauză, moșierul continuă:
Ai foaia cu datoriile?
Fritz scoase foaia cu datoriile și o dădu moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANIMALELE SUNT UN DAR DE LA DUMNEZEU

„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: „Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.”

Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu?

Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 112

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111:3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta (Psalmul 40:8; vezi de asemenea Ioan 4:34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1:33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14:1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). Este plin de îndurare şi milos, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111:4b şi cu Iacov 5:11b).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: